Săpături, situri și descoperiri.
Între 1880 și 1912 nu a existat nicio săpătură oficială la Kish, dar muzeele cumpărau tăblițe de acolo. Un studiu din revista Iraq le urmărește prin corespondența comercială a negustorilor din Bagdad.
Un bloc de calcar scris pe toate cele patru fețe, găsit în 2024 în agora cetății Kibyra, cuprinde cele 56 de răspunsuri ale unui oracol care lucra cu cinci astragale aruncate ca zarurile.
Aproape 80 la sută din coifurile romane de sport cunoscute vin din albii de râu, iar trei dintre piesele românești au ieșit din Olt. Ce susțin pierderea, depunerea votivă și prada de război.
Se spune că dacii și-au scris istoria pe plăci de aur, topite mai târziu, și că au rămas doar copii de plumb. Punem una lângă alta cele 46 de piese păstrate, analizele de metal și poziția cercetării românești.
Muzeul de Istorie Culturală din Oslo a anunțat pe 9 octombrie 2026 că în tezaurul de la Mørstad a fost identificată o monedă bătută sub Olav Haraldsson. Se păstrează mai puțin de 20 de monede ale acestui rege.
Un studiu pe 29 de morminte din bazinul Duero a verificat sexul cu proteine din smalțul dentar. Ipoteza de la care a pornit nu s-a confirmat: partea pe care era culcat omul nu se leagă de sex.
O reanaliză a 46 de cranii scoase acum un secol din mormintele anexe de la Abydos a găsit la 18 dintre ele fracturi produse în jurul momentului morții.
Ce unități de cavalerie romană sunt atestate în Dacia și în Moesia Inferior, cât câștiga un călăreț și de ce apar măști de paradă acolo unde nu stătea călărime.
După distrugerea barajului de la Kahovka, în iunie 2023, retragerea apei a scos la lumină situri din patul Dniprului. La rezervația Khortytsia au fost cercetate 21 de obiective de patrimoniu și salvate două bărci cazace din secolul al XVIII-lea.
Multe temple dorice din Magna Grecia au scări de piatră zidite în pereții interiori. Un studiu publicat la 1 octombrie 2026 le leagă de felul în care era construit acoperișul.
A patra campanie de săpături din peștera Tina Jama, pe Carstul triestin, a scos la lumină o tabără de vânători de la sfârșitul mezoliticului, cu un topor din corn de cerb aproape fără analogii în Italia.
Aliajul, grosimea foii, ciocanul, cositorirea și lipitura cu plumb: ce arată analizele de laborator despre felul în care era lucrată o mască romană de paradă și ce spun reparațiile ei antice despre folosire.
Folosim cookie-uri de analiză (Google Analytics) ca să vedem ce se citește pe Historix. Nu le punem fără acordul tău. Detalii
