Un fort roman de trei hectare, găsit lângă Crymych, în nordul Pembrokeshire

În nordul comitatului Pembrokeshire, în Țara Galilor, cinci șanțuri de sondaj săpate la începutul lui septembrie au arătat că terasamentele de lângă satul Crymych aparțin unui fort auxiliar roman. Descoperirea este a lui Mark Merrony, cercetător în arheologie la Wolfson College, Universitatea Oxford, iar colegiul a anunțat-o pe pagina proprie. Interesul public vine însă din altă parte: Merrony crede că situl explică o poveste medievală galeză despre tabăra împăratului Magnus Maximus.

Ce s-a săpat și ce a ieșit

Terasamentele au fost observate în 2024, lângă un drum pe care Merrony îl socotește roman. Forma lor este cea de carte de joc, tipică pentru castrele auxiliare, iar suprafața se apropie de trei hectare, o mărime obișnuită pentru acest tip de instalație militară. Un colț al incintei a fost distrus de satul Crymych, locuit și astăzi, iar în partea de sud incinta este tăiată de un canal de aducțiune care intră pe sit printr-un jgheab de zidărie.

O prospecțiune geofizică limitată, făcută în octombrie 2025, a arătat două clădiri cu laturi drepte și unghiuri drepte, exact acolo unde ar fi fost de așteptat. Au urmat sondaje în martie și în iulie 2025, cu monede, un jeton de joc, ceramică romană și o fusee de tors lâna. Evaluarea hotărâtoare a venit la începutul lui septembrie, cu cinci șanțuri.

• Șanțurile 1 și 2: baze de pardoseală din lut, cu blocuri subțiri de piatră, deranjate de arături
• Șanțul 2: un aliniament diagonal de pietre, semn al unei faze civile mai târzii, multă ceramică și un cuptor cu fragmente de țiglă romană
• Șanțul 3: pardoseală de lut, potrivită cu horreum, adică magazia de grâne a unui castru
• Șanțul 4: baza valului de apărare și o suprafață de drum sub nivelul de arătură, cu urme de roți pe orientarea așteptată
• Șanțul 5: un drum de acces, deocamdată nedatat, cu câteva fragmente ceramice aparent romane

Lista pieselor noi cuprinde o fusee de plumb, un stilus de fier pentru scris pe tăblițe cerate, un topor de tâmplărie, un jeton de joc, o monedă din secolul al III-lea și două monede de la sfârșitul secolului al IV-lea. Toate laolaltă indică, în opinia descoperitorului, un fort de lemn, ridicat probabil în campania guvernatorului Sextus Iulius Frontinus, între 74 și 78 d.Hr.

Povestea din Mabinogion

Legenda vine din „Povestea împăratului Maxen”, cunoscută și ca „Visul lui Macsen Wledig”, una dintre povestirile galeze medievale adunate sub numele de Mabinogion. Macsen Wledig este, în tradiția galeză, împăratul roman Magnus Maximus, uzurpator proclamat în Britania în anul 383 și învins în 388. Povestea îl pune pe Frenni Fawr, cel mai estic vârf al dealurilor Preseli, de unde vine și numele locului Cadair Maxen, adică scaunul lui Maxen.

Aici intervine precizarea care lipsește din majoritatea titlurilor. Frenni Fawr domină situl, dar se află la puțin peste trei kilometri spre nord-est, iar Merrony scrie el însuși că pe Frenni Fawr nu există resturi vizibile de tabără romană, acolo unde împăratul ar fi poposit. Fortul confirmat este în altă parte, la Crymych.

Ce spune colegiul și ce spune descoperitorul

Wolfson College, Universitatea Oxford, formulează prudent: descoperirea aduce dovezi noi despre prezența romană în vestul Țării Galilor și despre posibila origine istorică a legendei, dar legătura dintre fort și Magnus Maximus are nevoie de cercetări suplimentare. Merrony merge mai departe și crede că situl sugerează o legătură cu tabăra din Mabinogion.

Deosebirea dintre cele două formulări este tocmai miezul subiectului. Un fort roman real, datat prin monede și prin ceramică, nu devine automat locul dintr-o poveste scrisă cu peste opt sute de ani mai târziu. Monedele de la sfârșitul secolului al IV-lea arată, în schimb, că locul era frecventat chiar în vremea lui Magnus Maximus, ceea ce este un argument de context, nu de identificare.

Ce rămâne neclar

Fortul nu a fost săpat integral: cele cinci șanțuri sunt sondaje, iar data drumului de acces din șanțul 5 nu este stabilită. Nu se cunoaște nici unitatea care a staționat aici, fiindcă nu s-au publicat inscripții, ștampile de cărămidă sau piese de echipament cu marcă de trupă. Cronologia dintre faza militară de lemn din secolul I și monedele târzii din secolul al IV-lea rămâne de umplut.

Rezultatele nu au apărut deocamdată într-o revistă de specialitate. Merrony anunță că Magnus Maximus va intra în cartea lui în pregătire despre viețile împăraților romani, iar descrierea cercetării urmează să apară într-o revistă de arheologie. Până atunci, baza publică a subiectului este relatarea proprie a descoperitorului și comunicatul colegiului.