La 4 noiembrie sunt prăznuiți Cuviosul Ioanichie cel Mare, Sfințitul Mucenic Nicandru, episcopul Mirelor, împreună cu preotul Ermeu, și Cuviosul Gheorghe Mărturisitorul din Drama, trecut în calendarul românesc în 2015. În istoria românilor, ziua adună moartea Oltei, mama lui Ștefan cel Mare, prima ședință a Comisiei Europene a Dunării la Galați, în 1856, și deschiderea adunării de întemeiere a ASTREI, la Sibiu, în 1861.
Sinaxar
Sfinții pomeniți în această zi, așezați în istoria lor.
Cum citim Sinaxarul: viețile sfinților au fost scrise pentru credincioși, de multe ori la mult timp după evenimente, și păstrează felul de a povesti al vremii lor. Aici le punem în contextul istoric: cine a fost fiecare, unde și când a trăit, de ce a fost persecutat sau cinstit și când a fost trecut în rândul sfinților. Spunem deschis ce se sprijină pe documente și ce ne-a rămas doar prin tradiție.
Sfântul Cuvios Ioanichie cel Mare
Parțial documentatViața lui se desfășoară pe toată lungimea certei icoanelor, care e partea verificabilă a poveștii. S-a născut în Bitinia, provincie din nord-vestul Asiei Mici, sub Leon al III-lea Isaurul (717-741), împăratul care a deschis politica iconoclastă în jurul anului 726. A fost luat în armată și a luptat în războiul purtat de Leon al IV-lea (775-780) împotriva bulgarilor, deci în aceeași zonă a Balcanilor unde statul bulgar se întărea pe seama Bizanțului. Sursele spun că el însuși a ținut o vreme partea iconoclaștilor și s-a pocăit după întâlnirea cu un bătrân sihastru, ceea ce îl așază cel mai firesc în al doilea val iconoclast, redeschis de Leon al V-lea în 815 și încheiat în 843, când cinstirea icoanelor a fost restabilită. Proorocia despre moartea lui Nichifor I trimite la un fapt datat: împăratul a căzut în 811, în campania din Balcani, împotriva hanului Krum. Sfârșitul lui e legat de patriarhul Metodie I al Constantinopolului (843-847), omul care a prezidat restabilirea icoanelor; după vizita acestuia, spune Viața, Cuviosul a murit la trei zile.
Ce spun izvoarele: Cadrul este dat de domnii care se pot data la an: Leon al III-lea Isaurul (717-741), sub care s-a născut, Leon al IV-lea (775-780), în a cărui campanie împotriva bulgarilor a luptat, Nichifor I (802-811), a cărui moarte în lupta cu hanul Krum i se atribuie ca proorocire, și patriarhul Metodie I (843-847), a cărui vizită precede cu trei zile moartea Cuviosului. Episoadele personale, nevoințele prin mănăstirile Avgarov, Utotelos și Antidin, darul proorociei și vârsta de 115 ani, vin din Viața lui, nu din acte de cancelarie. Vârsta mai ales este un loc comun al literaturii hagiografice și nu se poate verifica.
Canonizare: Pomenirea este veche și de rânduială prebsinodală. Data unui act de canonizare nu apare în sursele consultate.
Sfântul Sfințit Mucenic Nicandru, episcopul Mirelor
Tradiție, fără izvoare contemporanePartea care se poate așeza în istorie este locul. Mira era oraș în Licia, pe coasta de sud a Asiei Mici, în apropierea gurii râului Myros; locul se află azi la Demre, în provincia Antalya din Turcia. Legătura cu Apostolul Tit, pe care Pavel îl lăsase în Creta, l-ar pune în prima generație creștină, adică în veacul I, iar un episcop al Mirelor din acea vreme nu este atestat de documente. Numele judecătorului, comitele Livanie, folosește un titlu, comes, care în administrația romană capătă greutate abia după reformele lui Dioclețian și Constantin, deci din veacul al IV-lea; e un semn că relatarea a fost scrisă mai târziu decât faptele pe care le povestește. Aici stă și capcana cea mai des călcată de calendare: scaunul Mirelor este același pe care l-a ținut, în veacul al IV-lea, Sfântul Nicolae, prăznuit la 6 decembrie. Sunt doi oameni deosebiți, despărțiți de două sau trei veacuri, iar singurul lucru comun este orașul.
Ce spun izvoarele: Aici izvoarele sunt subțiri și se cade să o spunem limpede. Sinaxarul dă numele, scaunul, legătura cu Apostolul Tit, numele judecătorului, comitele Livanie, și felul chinurilor. Nu dă niciun an, nu numește nicio persecuție imperială și nu trimite la vreun act de proces. Nici o persecuție anume nu poate fi pusă în dreptul lui, iar asta este chiar semnul că relatarea vine din Sinaxar și nu din documente. Ce se poate verifica independent este doar cadrul: Mira exista ca scaun episcopal în Licia și a avut episcopi al căror șir e cunoscut din veacul al IV-lea încolo.
Canonizare: Pomenire veche, dinaintea rânduielilor sinodale de canonizare. Data nu apare în sursele consultate.
Sfântul Mucenic Ermeu, preotul
Tradiție, fără izvoare contemporaneFiind pomenit numai alături de episcopul său, fișa lui istorică este, în fapt, fișa Mirelor Liciei din primele veacuri. Ce se poate reține cu folos este raportul dintre cei doi: un episcop și un preot al aceluiași oraș, judecați împreună, ceea ce e tipic pentru felul în care autoritatea romană lovea o comunitate creștină, luând mai întâi capii ei. Chinurile pe care le dă Sinaxarul, târârea legat de cai, aruncarea în cuptor și îngroparea de viu, alcătuiesc un șir care se repetă aproape identic în multe relatări de mucenicie și care, tocmai de aceea, se citește mai bine ca limbaj al genului decât ca proces verbal. Despărțirea de care are nevoie cititorul este aceeași ca la Nicandru: nici Ermeu nu are de-a face cu Sfântul Nicolae, deși amândoi sunt legați de scaunul Mirelor.
Ce spun izvoarele: Nu are o relatare proprie: tot ce se știe despre el vine din aceeași însemnare de Sinaxar care îl pomenește pe Nicandru, unde cei doi sunt tratați ca o pereche. Nu i se dă nici locul nașterii, nici anul morții, nici vreo lucrare. Aceasta este o situație obișnuită pentru însoțitorii de mucenicie și trebuie spusă ca atare, nu umplută cu presupuneri.
Canonizare: Pomenire veche, împreună cu Nicandru. Data nu apare în sursele consultate.
Sfântul Cuvios Gheorghe Mărturisitorul din Drama
Documentat istoricBiografia lui este o hartă a destrămării lumii pontice, iar fiecare mutare are o pricină istorică. S-a născut în 1901 la Arghiropolis, în ținutul Pontului, oraș care azi se numește Gümüșhane și se află în Turcia, într-o comunitate greacă ortodoxă aflată încă sub stăpânire otomană. Rămas orfan, a fost crescut de bunică, cu pelerinaje la mănăstirea Panaghia Sumela, vatra monahală a Pontului. A plecat cu bunicul spre Erzurum, apoi la Tbilisi, și a intrat în mănăstirea georgiană Noul Athos, în Abhazia. Acolo l-a prins anul 1917: după revoluția bolșevică, clericii mănăstirii au fost spânzurați, iar o parte a obștii împușcată lângă o groapă comună. A fost închis și schingiuit, și-a pierdut dinții și a rămas cu picioarele vătămate; a fost eliberat în 1923. În 1929 a trecut în Grecia, iar mutarea aceasta nu e întâmplătoare: după războiul greco-turc și convenția de schimb de populații de la Lausanne, din 1923, grecii din Pont și din Asia Mică au fost strămutați în Grecia. S-a așezat la Sipsa, azi Taxiarhes, lângă Drama, în Macedonia grecească, unde a ridicat în 1939 o mănăstire cu hramul Înălțarea Domnului. A murit în 1959.
Ce spun izvoarele: Este singura pomenire a zilei care stă pe date verificabile, cu zi și lună: călugărit la 20 iulie 1919, eliberat din închisoare în 1923, hirotonit preot la 8 septembrie 1925, mutat în Grecia în 1929, pelerin în Țara Sfântă în 1936, ctitor al bisericii Înălțarea Domnului în 1939, mort la 4 noiembrie 1959, cu moaștele aflate la 9 februarie 2006 de mitropolitul Pavlos al Dramei. Minunile și vindecările atribuite lui sunt, prin firea lor, mărturii ale fiilor duhovnicești și nu se verifică din acte. Numele de botez, Atanasie, și cele două nume de călugărie, Simeon și apoi Gheorghe, explică de ce în bibliografie apare sub mai multe forme.
Canonizare: Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat înscrierea lui în calendar în ședința din 28 octombrie 2015, cu data de prăznuire 4 noiembrie. Un act anterior de canonizare la altă Biserică locală nu este precizat în sursa consultată.
Sfântul Mucenic Porfirie, cel dintre mimi
Tradiție, fără izvoare contemporaneCadrul real din spatele acestei pomeniri este teatrul roman de provincie, iar el merită explicat, fiindcă e partea care se poate verifica. Mimul nu era tragedianul: era actorul de scenete scurte, adesea bufone, dintre care unele luau în râs obiceiuri și culte, inclusiv pe cele creștine. Spectacolele acestea erau atât de răspândite în orașele Imperiului încât Bisericii i-au dat de furcă multă vreme, iar canoanele de mai târziu au interzis clericilor să le vadă. Într-un asemenea mediu, o scenetă care parodia botezul era un număr obișnuit, iar relatarea de Sinaxar pornește exact de acolo. Ce nu se poate spune, fiindcă izvoarele nu o spun, este în ce oraș, sub care împărat și în ce an s-ar fi petrecut faptul. Un gol mărturisit este aici mai de folos decât o persecuție aleasă la întâmplare dintre cele cunoscute.
Ce spun izvoarele: Mineiul îl trece la 4 noiembrie cu o singură lămurire, aceea că a fost dintre mimi, adică dintre actori. Nu i se dă nici locul, nici anul, nici numele judecătorului. Tipul acesta de mucenic, actorul care batjocorește botezul pe scenă și se trezește crezând, este un motiv care se repetă în mai multe relatări din primele veacuri, iar faptul că motivul se repetă nu dovedește nici că povestea e adevărată, nici că e născocită: dovedește doar că izvorul este literatura de Sinaxar, nu arhiva.
Canonizare: Pomenire veche, trecută în Minei. Data nu apare în sursele consultate.
Pomenirea plângerii Prorocului Ieremia pentru Ierusalim
Parțial documentatPartea verificabilă aici este chiar prăbușirea pe care o plânge profetul. Ierusalimul a fost cucerit de Nabucodonosor al II-lea, regele Babilonului, iar Templul lui Solomon a fost ars; data obișnuită în istoriografie este anul 587 sau 586 înainte de Hristos, iar nesiguranța de un an vine din felul în care se potrivesc anii de domnie babilonieni cu cei iudei. Elita a fost strămutată la Babilon, iar robia a durat până la cucerirea persană a Babilonului de către Cirus cel Mare, în 539, urmată de îngăduința întoarcerii. Ieremia a trăit și a propovăduit în Iudeea chiar în anii aceștia, sub ultimii regi ai Iudeii, și a fost dus în Egipt după căderea cetății. Cronologia aceasta se sprijină pe cronicile babiloniene, care sunt izvoare de cancelarie, nu doar pe textul biblic, și de aceea cadrul poate fi numit documentat, chiar dacă viața profetului nu se poate reface an cu an.
Ce spun izvoarele: Trebuie deosebite două lucruri care se amestecă des. Pomenirea însăși, cea de la 4 noiembrie, este o rânduială liturgică și nu are an. Cadrul pe care îl pomenește, în schimb, este istorie documentată din izvoare babiloniene și biblice: căderea Ierusalimului și robia. Sărbătoarea proprie a Prorocului Ieremia nu este aceasta, ci 1 mai; cine caută ziua profetului greșește luna. Mineiul adaugă la aceeași pomenire și uimirea lui Abimelec, episod care vine din scrieri necanonice și nu are sprijin documentar.
Canonizare: Nu se pune problema unui act de canonizare: este pomenire de rânduială, nu proclamare.
Sfântul și Binecredinciosul Împărat Ioan Duca Vatatzes Milostivul
Documentat istoricCa să se înțeleagă de ce un împărat ajunge în Minei, trebuie spus ce era Niceea. În 1204, cruciada a patra a cucerit Constantinopolul și a desființat pentru o vreme Imperiul Bizantin; din cele câteva state urmașe, cel de la Niceea, în Asia Mică, s-a dovedit cel mai puternic și a fost acela care a recucerit capitala, în 1261. Ioan al III-lea Duca Vatatzes a domnit la Niceea între 1222 și 1254 și este omul care a pregătit recucerirea: a învins flota și oastea rivalilor la Poimanenon, a trecut în Europa, a strâns laț în jurul Tesalonicului și a împins stăpânirea niceeană adânc în Tracia și Macedonia. Diplomatic, s-a legat cu împăratul apusean Frederic al II-lea de Hohenstaufen, dușmanul papalității, și a purtat tratative de unire bisericească cu Roma fără să le încheie; același șir de tratative avea să ducă, douăzeci de ani după moartea lui, la unirea semnată la Lyon în 1274 și respinsă de clerul și poporul bizantin. Numele de Milostivul vine din purtarea lui față de supuși în ani de foamete și din răscumpărarea celor căzuți robi. A murit în 1254, la Nimfaion, în ținutul Magnesiei, pe care Mineiul îl numește.
Ce spun izvoarele: Este, împreună cu Gheorghe din Drama, pomenirea cea mai bine documentată a zilei, numai că dintr-un izvor de alt fel: cronicarii bizantini, Gheorghe Acropolites în primul rând, și actele cancelariei niceene. Mineiul spune doar că s-a săvârșit cu pace în Magnesia. O deosebire se cade spusă: literatura istorică pune de obicei moartea lui la 3 noiembrie 1254, în vreme ce pomenirea bisericească este la 4 noiembrie, iar nepotrivirea de o zi între ziua morții și ziua prăznuirii este un lucru obișnuit în calendar. Anul 1254 nu este contestat.
Canonizare: Cinstire veche, de obște, în Răsărit. Un act de canonizare cu dată nu apare în sursele consultate.
Tradițiile zilei
Pentru ziua de 4 noiembrie, culegerile clasice nu consemnează niciun obicei al zilei. Nu o spunem din grabă: Simion Florea Marian, în capitolul despre sărbătorile românești din Sărbătorile la români, dă lista zilelor nelegate de biserică pe care poporul le ținea, iar din luna noiembrie trec acolo numai Arhanghelii la 8, Sărbătoarea tâlharilor la 11, Ovedenia la 21 și Sfântul Andrei la 30. Ziua de 4 nu apare nici la el, nici la Elena Niculiță-Voronca. Dacă pe internet circulă un obicei pus pe 4 noiembrie, el nu se găsește în aceste culegeri, iar cel mai des este vorba de Filipi, care cad în alte zile. Ce rămâne adevărat și documentat despre ziua aceasta este răstimpul în care cade, iar acela are un rost limpede.
Două încurcături se fac des pe ziua aceasta și amândouă se pot limpezi din izvoare. Cea mai răspândită îi mută pe Filipi la începutul lui noiembrie. Filipii, ținuți pentru lupi și pentru primejdia dihaniilor, cad în alte zile, iar datele se găsesc tipărite la Marian, care culege chiar răspunsurile din teren: după un răspuns cules de Grigore Tocilescu și tipărit în 1884, șapte Filipi se țin de la 10 noiembrie, trei înainte de lăsatul secului și patru în post, iar la 21 noiembrie, de Intrarea în biserică, este cel numit Filipul cel șchiop; alți șapte Filipi cad de la 25 ianuarie până la 2 februarie; iar trei Filipi de toamnă, numiți Berbecari, încep la 26 septembrie. Un răspuns din comuna Răjleta-Vieroși, județul Olt, cules pentru Nicolae Densușianu, îi pune pe Filipii de toamnă între 15 și 21 noiembrie. Niciuna dintre aceste socoteli nu ajunge la 4 noiembrie. A doua încurcătură vine din vecinătate: prima zi mare a lunii în calendarul popular este 8 noiembrie, a Arhanghelilor Mihail și Gavriil, iar obiceiurile ei sunt uneori trase cu câteva zile înapoi, peste zile care nu au nimic al lor.
- Culegere etnograficăSimion Florea Marian, Sărbătorile la români, vol. I, Cârnilegile, cap. Sărbătorile românești și Filipi de iarnă, cu răspunsurile culese de Gr. Tocilescu, 1884, și de Nic. Densușianu ↗
- Culegere etnograficăElena Niculiță-Voronca, Datinele și credințele poporului român, vol. I ↗
Cîșlegile de toamnă, în ultimele lor două săptămâni
Ziua de 4 noiembrie cade în cîșlegile de toamnă, cel mai lung răstimp de dulce al anului. Elena Niculiță-Voronca îl descrie fără ocolișuri: cîșlegile de toamnă încep de la Sfânta Maria, sunt cele mai lungi, atunci se fac cele mai multe nunți, după strânsul din câmp, pentru că este cu ce, toamna e bogată, și țin până la 15 noiembrie. Așezată la 4 noiembrie, ziua prinde acest răstimp în coada lui: au mai rămas unsprezece zile de dulce, iar nunțile care nu se fac acum se amână până după Bobotează. Tot Voronca spune că, înainte de intrarea în post, se face în trei sâmbete pomenire pentru morți, așa că în anii în care 4 noiembrie cade sâmbătă, ziua poate fi una dintre acestea. După 15 noiembrie intră postul Crăciunului, de vreo șase săptămâni, iar lăsatul secului cade pe Filipi.
Știi o tradiție legată de ziua asta, din satul sau din familia ta? Povestește-ne.
Pe 4 noiembrie, în istoria României
-
1464 sau 1465
Moare Oltea, mama lui Ștefan cel Mare, și este îngropată la Probota. Lespedea pusă de fiul ei dă ziua, 4 noiembrie, și anul în era de la facerea lumii. De acolo vine o nepotrivire care se vede în orice bibliografie: anul bizantin începea la 1 septembrie, așa că o lună de noiembrie din el cade în anul nostru dinainte, iar literatura tipărește ba 1464, ba 1465, după cum face sau nu această corecție. Ziua nu este în discuție, anul este.
-
1784
Răscoala lui Horea trece din comitatul Zarand în comitatul Hunedoarei. Cete de țărani ard castelul baronului Anton Iosika de la Brănișca, pe valea Mureșului, iar în cele două zile următoare curțile nobiliare din Ilia, Gurasada, Leșnic, Bretea, Sârbi și alte sate. Este ziua în care răscoala încetează să fie o tulburare locală de pe Crișul Alb și se face mișcare de provincie.
-
1853
Bătălia de la Oltenița, una dintre primele încleștări terestre ale războiului Crimeii. Trupele otomane ale lui Omer Pașa, trecute pe malul stâng al Dunării, resping atacul armatei ruse. Lupta s-a dat pe pământul Țării Românești, într-un război purtat de alții pe teritoriul Principatelor, iar urmarea acelui război, congresul de la Paris din 1856, a schimbat în întregime situația internațională a românilor.
-
1856
La Galați are loc prima ședință a Comisiei Europene a Dunării, care își stabilește acolo sediul. Comisia fusese hotărâtă prin Tratatul de pace de la Paris, încheiat la 30 martie 1856, după războiul Crimeii, și a fost una dintre cele mai vechi instituții internaționale cu administrație proprie. Palatul ei de la Galați, ridicat între 1893 și 1896, adăpostește azi Biblioteca Județeană V.A. Urechia.
-
1860
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza pune în aplicare legea de organizare a poliției, actul cu care atribuțiile organelor de ordine și raporturile lor cu celelalte structuri ale statului sunt pentru prima dată limpede rânduite. Legea se așază într-un șir care începe cu agia din veacurile trecute și merge, prin legea Vasile Lascăr din 1903, până la organizarea poliției generale a statului, în 1929.
-
1861
La Sibiu se deschide adunarea de întemeiere a Asociațiunii Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român, ASTRA. Adunarea a ținut mai multe zile, între 23 și 26 octombrie pe stil vechi, adică 4 și 7 noiembrie pe stil nou, și de aici vine faptul că întemeierea apare cu date deosebite în bibliografie. Statutul cerea membrilor doar să fie oameni de carte, de orice religie și nație.
-
1869
La Budapesta, avocatul Emanuil Gojdu își scrie testamentul prin care lasă averea sa românilor ortodocși din Ungaria și Transilvania, pentru burse și pentru școli. Fundația care i-a purtat numele a ținut la învățătură generații de intelectuali ardeleni, iar soarta averii ei după 1918 a rămas unul dintre cele mai lungi litigii de patrimoniu dintre România și Ungaria.
-
1889
Intră în vigoare Regulamentul Școalei Superioare de Resbel, primul document de organizare și funcționare a instituției din care se trage Universitatea Națională de Apărare Carol I. Școala fusese înființată pe lângă Marele Stat Major prin Înaltul Decret Regal nr. 2073, semnat de regele Carol I la Castelul Peleș, la 8 august 1889. Cursurile s-au deschis oficial în ziua următoare, 5 noiembrie.
-
1918
La Chișinău, Partidul Țărănesc din Basarabia, condus de Pantelimon Halippa, și Liga Poporului din Basarabia, condusă de Sergiu Niță, hotărăsc să fuzioneze. Cele două se formaseră cu numai câteva luni înainte, în august și septembrie 1918, iar unirea lor arată cât de repede se închega viața politică basarabeană în anul unirii.
-
1919
La Cluj încep primele cursuri universitare de jurnalism din România. Universitatea Daciei Superioare fusese deschisă cu o zi înainte, iar în programa Facultății de Drept și Științe de Stat figura o catedră de ziaristică, ținută de Iorgu Radu, care a susținut un Seminar de Ziaristică după model german.
-
1947
Miniștrii aripii lui Gheorghe Tătărescu din Partidul Național Liberal sunt demiși din guvernul Petru Groza, după ce Adunarea Deputaților votase, cu o zi înainte, o moțiune de neîncredere. Este una dintre ultimele trepte ale lichidării partidelor istorice: în noaptea de 5 spre 6 mai 1950, aproape toți foștii miniștri liberali au fost arestați și duși la Sighet.
-
1957
Avionul sovietic care ducea la Moscova delegația Partidului Muncitoresc Român, pentru aniversarea revoluției bolșevice, se prăbușește la aeroportul Vnukovo. Printre cei morți este Grigore Preoteasa, ministrul de externe. Nicolae Ceaușescu, aflat în aceeași delegație, a scăpat.
-
1978
Se inaugurează nodul hidrotehnic Stânca-Costești, de pe Prut, ridicat în șapte ani împreună cu Uniunea Sovietică. Lacul lui de acumulare este al doilea din țară după cel de la Porțile de Fier I, iar barajul se află azi pe granița dintre România și Republica Moldova.
-
2015
Zi cu două fețe la București: la Palatul Cotroceni, șefii de stat ai țărilor din Europa Centrală și de Est adoptă o declarație comună privind solidaritatea aliată și întărirea flancului estic al NATO, iar în aceeași zi premierul Victor Ponta își depune demisia, sub presiunea protestelor de stradă de după incendiul din clubul Colectiv.
-
2019
Guvernul condus de Ludovic Orban primește votul de învestitură al Parlamentului, cu 240 de voturi pentru, față de 233 necesare.
Pe 4 noiembrie, în lume
-
512
Răscoală la Constantinopol împotriva împăratului Anastasie I, după ce acesta înlăturase patriarhi care țineau hotărârea sinodului de la Calcedon și îngăduise schimbări monofizite în slujbă. Mulțimea încearcă să proclame împărat pe Areobindus. Este una dintre cele mai limpezi dovezi că certele de dogmă din Bizanț erau și chestiuni de ordine publică.
-
1354
În războiul Strâmtorilor, flota genoveză a lui Paganino Doria înfrânge și capturează la Sapienza întreaga flotă venețiană a lui Niccolò Pisani. Este una dintre cele mai grele înfrângeri navale ale Veneției și arată cât de mult atârnau rutele comerciale ale Mării Negre, deci și ale gurilor Dunării, de rivalitatea celor două republici italiene.
-
1429
Ioana d'Arc cucerește Saint-Pierre-le-Moûtier, în războiul civil dintre armagnaci și burgunzi. Este una dintre ultimele ei izbânzi militare, la câteva luni după încoronarea lui Carol al VII-lea la Reims și cu mai puțin de un an înainte de a fi luată prizonieră.
-
1493
Cristofor Columb ajunge la Insulele Vântului de Sub, în a doua sa călătorie. Deosebirea față de 1492 este că nu mai e o explorare, ci o expediție de colonizare, cu șaptesprezece corăbii și cu mai bine de o mie de oameni.
-
1576
În Războiul de optzeci de ani, mercenarii nemulțumiți din slujba lui Filip al II-lea al Spaniei pun stăpânire pe Anvers și îl pradă trei zile. Orașul, cel mai bogat port al Europei de nord-vest, nu și-a mai recăpătat locul, iar comerțul s-a mutat treptat la Amsterdam.
-
1677
Maria, viitoarea regină Maria a II-a a Angliei, se căsătorește cu Wilhelm de Orania. Unsprezece ani mai târziu, cei doi vor domni împreună, după ce Wilhelm va debarca în Anglia în ceea ce s-a numit Revoluția Glorioasă.
-
1737
Se inaugurează la Napoli Teatrul San Carlo, cea mai veche sală de operă din Europa care funcționează neîntrerupt până azi.
-
1783
Simfonia a 36-a a lui Mozart, cunoscută drept Linz, se cântă pentru prima dată la Linz. Mozart o scrisese, dacă e să dăm crezare scrisorilor lui, în vreo patru zile.
-
1791
În războiul indian de nord-vest, confederația triburilor conduse de Micul Broscoi și Jacheta Albastră zdrobește armata Statelor Unite în bătălia de pe Wabash. Este cea mai grea înfrângere suferită vreodată de armata americană în fața triburilor.
-
1798
Începe asediul ruso-otoman al insulei Corfu, ținută de francezi. Alianța dintre Rusia și Imperiul Otoman, dușmani de o sută de ani, s-a născut din teama comună față de expansiunea lui Napoleon în Mediterana.
-
1869
Apare primul număr al revistei Nature, la Londra. A rămas una dintre cele mai citate publicații științifice din lume.
-
1890
Se dă în folosință City and South London Railway, prima linie de metrou săpată adânc și prima tracțiune electrică din rețeaua londoneză.
-
1922
În Valea Regilor, echipa arheologului britanic Howard Carter dă peste prima treaptă a scării care ducea la mormântul lui Tutankamon. Intrarea propriu-zisă a fost descoperită zilele următoare, iar camera funerară abia la sfârșitul lui noiembrie.
-
1956
Tancurile sovietice înăbușă revoluția maghiară și instalează guvernul lui János Kádár. Luptele începute la 23 octombrie au ținut până la 14 noiembrie. Represiunea din Ungaria a avut urmări directe la noi: a adus valul de arestări din rândul studenților români din 1956 și 1958.
-
1995
Premierul israelian Ițhak Rabin este asasinat la Tel Aviv, la ieșirea de la un miting pentru acordurile de pace de la Oslo, de un extremist israelian.
Întrebări frecvente
Ce sfinți sunt pe 4 noiembrie?
Biserica Ortodoxă Română prăznuiește la 4 noiembrie pe Sfântul Cuvios Ioanichie cel Mare, sihastru bitinian din vremea luptei pentru icoane, pe Sfântul Sfințit Mucenic Nicandru, episcopul Mirelor, împreună cu preotul Ermeu, și pe Sfântul Cuvios Gheorghe Mărturisitorul din Drama, trecut în calendar prin hotărârea Sfântului Sinod din 28 octombrie 2015. Mineiul adaugă la aceeași zi pe Mucenicul Porfirie, cel dintre mimi, pomenirea plângerii Prorocului Ieremia pentru Ierusalim și pe împăratul Ioan Duca Vatatzes Milostivul.
Ce s-a întâmplat pe 4 noiembrie în istoria României?
Lespedea de la Probota pune în această zi moartea Oltei, mama lui Ștefan cel Mare. În 1784, răscoala lui Horea trece din Zarand în comitatul Hunedoarei, cu arderea castelului de la Brănișca. În 1853 se dă bătălia de la Oltenița, pe pământ muntean, în războiul Crimeii. În 1856 ține prima ședință Comisia Europeană a Dunării, la Galați, iar în 1861 se deschide la Sibiu adunarea de întemeiere a ASTREI.
Ce obiceiuri se țin pe 4 noiembrie?
Pe ziua aceasta, culegerile clasice nu consemnează niciun obicei propriu. Marian, care dă lista sărbătorilor populare nelegate de biserică, trece din noiembrie doar Arhanghelii la 8, Sărbătoarea tâlharilor la 11, Ovedenia la 21 și Sfântul Andrei la 30; ziua de 4 lipsește și la el și la Niculiță-Voronca. Ce se poate spune cu temei este răstimpul: 4 noiembrie cade în cîșlegile de toamnă, vremea nunților de după strânsul din câmp, care țin până la 15 noiembrie.
Nicandru, episcopul Mirelor, este același cu Sfântul Nicolae?
Nu. Sunt doi oameni deosebiți, iar singurul lucru care îi leagă este orașul. Nicandru, prăznuit la 4 noiembrie, este dat ca ucenic al Apostolului Tit, deci din primele veacuri, și a pătimit împreună cu preotul Ermeu. Sfântul Nicolae, prăznuit la 6 decembrie, a fost episcop al aceleiași Mira a Liciei, dar în veacul al IV-lea. Confuzia se naște din formula episcopul Mirelor, care se potrivește amândurora, și este una dintre cele mai frecvente greșeli din calendarele populare.
Se țin Filipii pe 4 noiembrie?
Nu. Filipii, ținuți pentru lupi, cad în alte zile, iar datele sunt tipărite la Marian. Un răspuns cules de Grigore Tocilescu și publicat în 1884 dă șapte Filipi de la 10 noiembrie și, la 21 noiembrie, pe Filipul cel șchiop; alți șapte cad între 25 ianuarie și 2 februarie, iar trei Filipi de toamnă, numiți Berbecari, încep la 26 septembrie. Un răspuns din județul Olt îi așază între 15 și 21 noiembrie. Nicio variantă nu ajunge la 4 noiembrie.
Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână
Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism.