Sursa originală
Pe scurt
Descoperirea mormântului lui Tutankamon a început la 4 noiembrie 1922, când echipa lui Howard Carter a găsit în Valea Regilor, pe la ora zece dimineața, prima treaptă a unei scări săpate în stâncă. Scara avea șaisprezece trepte, iar antecamera plină de obiecte a fost întrezărită la 26 noiembrie 1922.
- 01La 4 noiembrie 1922, pe la ora zece, Howard Carter a dat peste prima treaptă a scării care duce la mormântul lui Tutankamon.
- 02Ușa sigilată a apărut a doua zi, la a douăsprezecea treaptă, iar scara avea în total șaisprezece trepte.
- 03Antecamera plină de obiecte a fost întrezărită la 26 noiembrie 1922, iar camera funerară deschisă la 16 februarie 1923.
- 04Jurnalul de săpătură și agenda de buzunar dau date deosebite, 4 și 5 noiembrie, fiindcă socotesc altfel momentul descoperirii.
- 05Un studiu publicat în British Medical Journal în 2002 nu a găsit nicio urmă de blestem în durata vieții celor prezenți.
- Fals
„Blestemul faraonului i-a ucis pe cei care au deschis mormântul lui Tutankamon.”
Un studiu de cohortă publicat în British Medical Journal în 2002 a urmărit 44 de occidentali prezenți în Egipt și nu a găsit, după rezumatul publicat, nicio diferență de supraviețuire între expuși și neexpuși.
- Exagerat
„Mormântul lui Tutankamon a fost găsit intact, neatins de hoți.”
Jurnalul de săpătură notează la 24 și 25 noiembrie 1922 două redeschideri mai vechi ale ușii de sus și resturi în galerie care, scrie Carter, arătau spre jefuire.
- Fals
„Carter a văzut comorile chiar în ziua de 4 noiembrie 1922.”
La 4 noiembrie a dat doar de prima treaptă a scării, iar încăperea cu obiecte a fost întrezărită trei săptămâni mai târziu, la 26 noiembrie 1922.
- Parțial adevărat
„Mormântul lui Tutankamon a fost descoperit la 5 noiembrie 1922.”
Jurnalul de săpătură dă 4 noiembrie pentru prima treaptă, iar agenda de buzunar a lui Carter notează descoperirea la 5 noiembrie, ziua în care a apărut ușa sigilată.
Descoperirea mormântului lui Tutankamon nu a început cu aur, ci cu o treaptă de piatră. La 4 noiembrie 1922, pe la ora zece dimineața, oamenii lui Howard Carter curățau niște colibe de lucrători antici din Valea Regilor și au dat peste colțul unei scări săpate în stâncă. Până la camera plină de obiecte mai erau trei săptămâni, iar jurnalul de săpătură le ține pe toate la zi.
Ce a găsit Howard Carter la 4 noiembrie 1922?
Jurnalul primului sezon, păstrat în arhiva Institutului Griffith de la Oxford și publicat cu acces liber, începe la 1 noiembrie 1922 cu o frază scurtă: „Commenced operations in the Valley of the Kings”. Carter reluase o săpătură lângă intrarea mormântului lui Ramses al VI-lea și dăduse peste colibe de lucrători antici, pe care le-a degajat și le-a desenat până la 4 noiembrie.
În acea zi, pe la ora zece, sub una dintre colibe au apărut primele urme ale intrării. Carter scrie că era „the first step of the N.E. corner (of the sunken-staircase)”, adică prima treaptă din colțul nord-estic al scării coborâte în stâncă, la vreo patru metri sub intrarea mormântului lui Ramses al VI-lea. Nimic altceva: o treaptă, un colț, o bănuială.
A doua zi, 5 noiembrie, degajarea a ținut aproape toată ziua. Groapa măsura cam patru metri pe un metru și șaizeci. Spre apus, lucrul ajunsese la a douăsprezecea treaptă și scotea la vedere partea de sus a unei uși sigilate. Carter notează că singurele amprente de sigiliu descifrabile erau cele ale cunoscutului sigiliu al necropolei regale. A făcut o gaură mică, a văzut că galeria din spate era umplută cu moloz, a astupat gaura, a umplut groapa la loc și i-a telegrafiat lordului Carnarvon. La 6 noiembrie: „The men worked feverishly today covering and making safe the discovery”.
De ce apar două date, 4 și 5 noiembrie?
Explicația e simplă: arheologul ținea două însemnări deosebite. Jurnalul de săpătură pune prima treaptă la 4 noiembrie. Agenda lui de buzunar, din aceeași arhivă, are însemnarea la 5 noiembrie: „Discovered tomb under tomb of Ramses VI investigated same & found seals intact”. Nu e o contradicție, ci diferența dintre două feluri de a ține socoteala: agenda a reținut ziua în care lucrul a devenit o descoperire, aceea cu ușa sigilată, iar jurnalul a reținut ziua în care piatra a apărut la lopată.
De aici vin și datele deosebite din cărți. Un cititor care caută descoperirea mormântului lui Tutankamon va găsi 4 noiembrie, 5 noiembrie, 26 noiembrie sau februarie 1923, după cum autorul a socotit drept descoperire prima treaptă, ușa sigilată, camera cu obiecte sau camera funerară. Toate cele patru date sunt în jurnal, fiecare cu fapta ei.
Cum s-a ajuns de la o treaptă la camera plină de obiecte?
Carnarvon a ajuns la Luxor la 23 noiembrie, iar săpătura a fost redeschisă. La 24 noiembrie scara a fost degajată până jos: „There proved to be sixteen steps”. Pe tencuiala de jos a ușii, amprentele cu numele lui Tutankamon erau cele mai limpezi; partea de sus arăta însă două redeschideri mai vechi, resigilate cu sigiliul necropolei regale, cel numit „Anubis over Nine Foes”. În moloz erau cutii sparte cu numele lui Akhenaten, al lui Smenkhkara și al lui Tutankamon, un scarabeu al lui Tutmes al III-lea și un fragment cu cartușul lui Amenhotep al III-lea.
La 25 noiembrie, prima ușă a fost deschisă. În spate se afla o galerie coborâtoare, blocată, înaltă de peste doi metri, cu un umplut făcut în mai multe rânduri; între resturi, cioburi, sigilii de vase, burdufuri de apă și vase de alabastru care, scrie Carter, „arătau spre jefuire”. La 26 noiembrie, după nouă metri de galerie curățată, a apărut a doua ușă sigilată. Carter a făcut o spărtură în colțul din stânga sus, a împins o vergea de fier în întuneric, a verificat aerul cu o lumânare, apoi a lărgit gaura. Înăuntru: două statui negre de ebonit ale unui rege, paturi aurite, casete, vase de alabastru, părți răsturnate de care de luptă și un manechin.
Institutul Național al Patrimoniului redă cuvintele lui din acea zi, 26 noiembrie 1922: „The day of days, the most wonderful that I have ever lived through”. La 27 noiembrie, după ce s-a instalat lumina electrică, echipa a cercetat antecamera și a găsit, sub unul dintre paturi, deschiderea spre o încăpere mai mică și mai joasă, la fel de plină de mobilier răsturnat. Mumie nu se vedea nicăieri, dar ușa dintre cele două statui de pază purta însemne regale, iar Carter a tras concluzia că are în față un mormânt, nu o ascunzătoare de obiecte. Camera funerară a fost deschisă la 16 februarie 1923, în fața oficialilor și a invitaților.
A existat blestemul faraonului?
Povestea cu blestemul care îi urmărește pe cei care au tulburat mormântul a fost cercetată cu unealta cea mai nepotrivită pentru legende: statistica medicală. Mark R. Nelson a publicat în British Medical Journal, în numărul din 21 decembrie 2002, un studiu de cohortă retrospectiv pe oamenii aflați acolo. Din rezumatul publicat de autor reiese metoda: 44 de occidentali identificați de Carter ca prezenți în Egipt la datele cu putință de expunere, dintre care 25 socotiți expuși.
Rezultatul, tot din rezumatul studiului: vârsta medie la deces a fost de 70 de ani la cei expuși și de 75 la ceilalți, iar supraviețuirea după data expunerii de 20,8 ani față de 28,9 ani, amândouă fără semnificație statistică. Concluzia autorului este că nu există nicio legătură între expunerea la blestem și durata vieții. Trebuie spus limpede: am citit rezumatul publicat, nu textul integral, fiindcă editura nu dă acces automat la articol.
Mitul nu trebuie însă întors pe dos. Faptul că blestemul nu se confirmă nu scade nimic din munca făcută acolo, iar aceasta se poate măsura: arhiva Griffith păstrează fișele de obiecte, fotografiile lui Harry Burton, jurnalele și agendele, notele și desenele amănunțite, hărțile și planurile, dosarele de conservare. Fondul a ajuns la Oxford după moartea lui Carter, donat de nepoata lui, Phyllis Walker. Pentru o descoperire de acum peste un secol, felul în care a fost consemnată rămâne argumentul cel mai serios în favoarea celor care au săpat.
- 1 noiembrie 1922: începe campania în Valea Regilor.
- 4 noiembrie 1922: prima treaptă a scării, pe la ora zece dimineața.
- 5 noiembrie 1922: a douăsprezecea treaptă și ușa sigilată.
- 23 noiembrie 1922: Carnarvon ajunge la Luxor.
- 24 noiembrie 1922: scara degajată, șaisprezece trepte, sigiliile cu numele lui Tutankamon.
- 26 noiembrie 1922: a doua ușă și prima privire în antecameră.
- 16 februarie 1923: se deschide camera funerară.
Surse
- Howard Carter, jurnalul primului sezon de săpătură (1922-1923), în arhiva Griffith Institute, University of Oxford, proiectul Tutankhamun: Anatomy of an Excavation:, https://www.griffith.ox.ac.uk/discoveringTut/journals-and-diaries/season-1/journal.html
- Howard Carter, agenda de buzunar a primului sezon, aceeași arhivă:, https://www.griffith.ox.ac.uk/discoveringTut/journals-and-diaries/season-1/diary.html
- Griffith Institute, University of Oxford, prezentarea fondului de arhivă al săpăturii și a secțiunilor lui:, https://www.griffith.ox.ac.uk/discoveringtut/
- Mark R. Nelson, The mummy’s curse: historical cohort study, în British Medical Journal, vol. 325, nr. 7378, 21 decembrie 2002, p. 1482-1484, ISSN 0959-8138, DOI 10.1136/bmj.325.7378.1482 (folosit după rezumatul publicat):, https://doi.org/10.1136/bmj.325.7378.1482
- Institutul Național al Patrimoniului, Colecții egiptene, despre piesele egiptene din muzeele românești:, https://cimec.ro/colectii-egiptene/
✓ Ce știm sigur
- Data și ora primei trepte, după jurnalul de săpătură: 4 noiembrie 1922, pe la ora zece dimineața.
- Numărul treptelor scării: șaisprezece, degajate complet la 24 noiembrie 1922.
- Sigiliile de pe prima ușă purtau numele lui Tutankamon, iar partea de sus arăta două redeschideri mai vechi.
- Deschiderea camerei funerare: 16 februarie 1923.
- Arhiva săpăturii se păstrează la Griffith Institute, Oxford, donată de nepoata lui Carter, Phyllis Walker.
? Ce rămâne neclar
- Studiul din British Medical Journal a fost folosit după rezumatul publicat de autor, fiindcă editura nu dă acces automat la textul integral.
- Jurnalul din 16 februarie 1923 nu descrie ce s-a văzut prin deschizătura camerei funerare, așa că acel moment nu poate fi povestit după însemnarea zilei.
- Istoria jafurilor antice din mormânt rămâne deschisă: jurnalul vorbește de două redeschideri și de resturi care arătau spre jefuire, dar întinderea pagubei nu se poate socoti din însemnările primelor zile.
Contextul românesc
Legătura directă cu spațiul românesc nu există: la săpătura din Valea Regilor nu a luat parte niciun cercetător român. Există însă o paralelă de colecții, consemnată de Institutul Național al Patrimoniului: colecționari români din secolul al XIX-lea au adus în țară mumii, statuete, plachete, statui și instrumente de măsurat egiptene, piese aflate azi în muzee. Printre ele, un sarcofag de lemn pentru mumia unei pisici, datat între 1070 și 332 înainte de Hristos, donat de Balázs Orbán Societății Muzeului Ardelean și păstrat acum la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei. Pe lista egiptologilor, aceeași instituție trece doar două nume românești, Achim Popescu, care a trăit între 1927 și 1980, și Miron Ciho.
Întrebări frecvente
Când a fost descoperit mormântul lui Tutankamon?
Prima treaptă a scării de intrare a fost găsită la 4 noiembrie 1922, după jurnalul de săpătură al lui Howard Carter. Ușa sigilată a apărut la 5 noiembrie, antecamera cu obiecte la 26 noiembrie 1922, iar camera funerară a fost deschisă la 16 februarie 1923.
Cine a descoperit mormântul lui Tutankamon?
Echipa arheologului britanic Howard Carter, finanțată de lordul Carnarvon, care a ajuns la Luxor la 23 noiembrie 1922. La degajarea scării a lucrat și Arthur Callender, iar fotografiile săpăturii au fost făcute de Harry Burton. Arhiva lor se păstrează azi la Oxford.
Câte trepte are scara mormântului lui Tutankamon?
Șaisprezece. Carter a notat la 24 noiembrie 1922, când scara a fost degajată până jos, fraza „There proved to be sixteen steps”. Cu o zi după descoperire, la 5 noiembrie, lucrul ajunsese doar la a douăsprezecea treaptă, acolo unde apărea partea de sus a ușii sigilate.
Mormântul lui Tutankamon a fost jefuit în antichitate?
Jurnalul lui Carter arată că ușa de sus fusese redeschisă de două ori și resigilată cu sigiliul necropolei regale, iar în galerie se aflau cioburi, burdufuri de apă și vase de alabastru care, scrie el, arătau spre jefuire. Mormântul nu era, așadar, cu totul neatins.
Este adevărat blestemul faraonului Tutankamon?
Nu există dovezi. Un studiu de cohortă publicat în British Medical Journal în decembrie 2002 a urmărit 44 de occidentali aflați în Egipt în acei ani și nu a găsit nicio diferență de supraviețuire între cei 25 socotiți expuși și restul, după rezumatul publicat de autor.
Povestea întreagă a lui Dracula, pe izvoare
Cartea urmărește drumul de la Vlad Țepeș, domnul din documente, la contele din roman, cu izvoarele puse cap la cap. O primești întreagă, în PDF, dacă te abonezi la scrisoarea de sâmbătă, sau o cumperi de pe Amazon.
Linkul către Amazon este link de afiliat: dacă cumperi prin el, Historix primește un comision mic, fără niciun cost în plus pentru tine.
Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână
Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism.
Laurențiu Dicu
Fondator, editor, pasionat de istorie
Vezi pagina autorului →


