Săpături, situri și descoperiri.
Un studiu publicat în Cell a citit ADN-ul a 243 de oameni înmormântați în Peninsula Iberică între secolele I și VIII d.Hr. Stăpânirea romană a schimbat mai mult compoziția populației decât sosirea suebilor, alanilor, vandalilor și vizigoților.
Adevărul despre mormântul lui Vlad Țepeș: săpătura din 1933 de la Snagov nu a găsit niciun domn sub piatra din fața altarului, ci oase de animale și ceramică. Atribuirea a venit abia în 1973.
La Balak Dere, în Rodopii de răsărit, s-a găsit o stelă de marmură cu trei nimfe și cu Cibele. Templul de 15 metri în care stătea a ars la mijlocul secolului al V-lea, după ce păgânismul fusese interzis.
Un monument de piatră cu două brațe întinse spre răsărit, săpat în Sahara Occidentală, a dat prima dată absolută pentru acest tip: 4417-4100 de ani înainte de prezent. Sub el, un singur om și patru perle de coajă de ou de struț.
La situl aurignacian de la Breitenbach, în Saxonia-Anhalt, campania din 2026 a scos grămezi de oase de mamut, primele de la săpătura din 1927. Urmele de tăiere mută discuția de la fildeșul cules la mamutul vânat.
Șase fragmente adunate dintr-un câmp arat de la Attouda, în Anatolia, formează un sarcofag cilindric de lut cu un cap de Silenos pe capac. Studiul publicat în 2026 spune că alt capac de acest fel nu se cunoaște.
O inscripție slavonă din biserica din Densuș dă ziua de 23 octombrie 1443 și numele zugravului Ștefan. Ce confirmă cercetarea și ce rămâne în dispută.
Sub un câmp din vestul Iutlandei a apărut un hulbælte, un șir lung de gropi dese din epoca fierului. Alături, dar cu două milenii mai vechi, un topor de piatră dintr-un mormânt.
În Blue Mountains, la vest de Sydney, scanările laser de pe dronă au scos la iveală trei adăposturi sub stâncă neînregistrate, cu artă rupestră și unelte de piatră. Numai o zecime din regiune a fost cercetată pe teren.
O formă de corabie lungă de 157 de metri, în estul Turciei, este prezentată de aproape șaptezeci de ani drept arca lui Noe. Ce a măsurat geologia la fața locului și ce s-a anunțat, de fapt, la forajul din 2026.
În centrul fortificat al orașului maya Aké, în Yucatán, oamenii au construit 96 de locuințe mici din pietrele clădirilor prăbușite. Au stat acolo din jurul anului 1100 până la colonizarea spaniolă.
Într-un strat de ocru din peștera Klipdrift, pe coasta sudică a Africii, au fost identificate proteine de eland comun. Semn că pigmentul a fost amestecat intenționat cu materie animală.
Folosim cookie-uri de analiză (Google Analytics) ca să vedem ce se citește pe Historix. Nu le punem fără acordul tău. Detalii
