La Aké, 96 de movile arată o comunitate care a trăit printre ruine

Un studiu publicat pe 19 octombrie 2026 în Latin American Antiquity arată că prăbușirea politică a orașului maya Aké, în Yucatán, nu a golit locul. Dimpotrivă: în centrul lui, între ruine, s-a format o comunitate de 96 de locuințe, care a ținut până pe la 1567-1580, când colonizarea spaniolă a mutat oamenii de acolo.

Ce s-a găsit

Aké se află la marginea satului cu același nume, în Yucatán, Mexic. Institutul Național de Antropologie și Istorie, care administrează situl, dă ocuparea lui din Preclasicul târziu, între 300 înainte de Hristos și 300 după Hristos, până în Postclasic, și descrie două ziduri concentrice, unul în jurul zonei ceremoniale, celălalt în jurul celei rezidențiale. Orașul era legat de Izamal printr-un drum alb, un sacbé, pe care institutul îl dă la 32 de kilometri, iar un studiu din 2013 la aproape 30.

Cercetarea nouă se ocupă de ce s-a întâmplat după apogeu. În interiorul centrului înconjurat de zid au fost identificate 96 de movile joase, ridicate în jurul anului 1100. Suprafața medie a unei movile este de circa 45 de metri pătrați. Cel puțin 76 dintre ele formează 12 grupuri în jurul unor curți interioare. Săpăturile au atins 17 movile, adică 20 la sută din total, și toate 17 au dat ceramică datată între 1100 și 1550.

Scara orașului de dinainte explică de ce ruinele au fost o resursă atât de bogată. Un studiu din 2013 dă zona centrală la circa 25.000 de metri pătrați, cu o piață mare mărginită de construcții monumentale, și zona de locuit la aproximativ 4 kilometri pătrați, cu vreo 300 de structuri. Cea mai impunătoare clădire, Structura 1, numită și „De Las Pilastras”, are la nivelul superior o sală cu multe coloane, care susținea probabil unul dintre cele mai mari acoperișuri ale vremii sale. Piața pavată din centru acoperă 2,5 hectare și este mărginită de cele șapte clădiri mari ale sitului.

Cum se datează

Reperele sunt mai multe și se susțin între ele. O datare cu radiocarbon dintr-un depozit de resturi legat de una dintre movile dă intervalul 1116-1218. O farfurie cu trei picioare, de tip Xcanchakan negru pe crem, dintr-un depozit de pe Structura 2, este datată între 1000 și 1300. Trei figurine modelate de tip Chen Mul, dintr-un al doilea depozit de pe aceeași structură, sunt datate între 1200 și 1550. Un mormânt se afla în molozul Structurii 13.

Detaliul cel mai elocvent este însă unul de construcție: blocuri megalitice și pietre sculptate din clădirile de epocă clasică au alcătuit fundațiile a cel puțin 75 la sută din movilele târzii. Oamenii nu au ocolit ruinele, ci le-au demontat și le-au refolosit.

Cinci altare în moloz

Printre locuințe au fost documentate cinci construcții mici, de tip altar, cu o suprafață medie de aproximativ 10 metri pătrați. Trei dintre ele stau la baza clădirilor ruinate, două sunt ridicate direct pe moloz. Într-unul s-a găsit un fragment de stelă din Clasicul timpuriu, de pe la anul 600, și cea mai mare concentrare de fragmente de cădelnițe cu efigie de tip Chen Mul înregistrată la Aké. Ruina nu era, așadar, doar material de construcție, ci și loc de cult.

Datările mai vechi puneau accentul în altă parte. Clădirile monumentale au fost atribuite Clasicului timpuriu, între 250 și 600, iar studiul din 2013, pe baza materialului de orizont Cehpech, propunea drept locuire cea mai intensă Clasicul târziu și terminal, între 600/700 și 1000/1200. Noua cercetare nu contrazice aceste etape, ci adaugă una peste ele, până atunci slab documentată. La fel, Institutul Național de Antropologie și Istorie dă ocuparea sitului până în Postclasic, între 1300 și 1450, iar studiul nou o duce până la jumătatea secolului al XVI-lea.

Sfârșitul comunității

Autorul leagă încheierea așezării de administrația colonială, nu de prăbușirea politică de dinainte. O scrisoare din 1567 este semnată de 17 demnitari maya din unitatea politică Motul, iar unul dintre ei, Jan Pech, apare drept batab și guvernator de Tichake, nume pe care cercetarea îl pune în legătură cu Aké. În „Relaciones Geográficas de Yucatán”, Aké lipsește, ceea ce autorul citește ca semn că locuitorii fuseseră strămutați prin politica de congregación. Capătul este așezat între 1567 și 1580.

Ce nu se știe încă

Nu se știe câți oameni au trăit în comunitatea târzie. Textul nu dă o cifră, iar estimarea de circa 19.000 de locuitori apare într-un tabel și se referă la orașul de la apogeu, în jurul anului 900, nu la așezarea de după. Nu se știe nici dacă intervalul de radiocarbon 1116-1218 este calibrat, fiindcă articolul nu o precizează. Identificarea lui Tichake cu Aké se sprijină pe o propunere mai veche, nu pe un document care să le pună alături fără dubiu. Iar cele 17 movile săpate sunt o cincime din total: restul rămâne presupus, nu verificat. În sat trăiesc azi aproximativ 350 de oameni.