Colagen de antilopă găsit în ocrul de acum 60.000 de ani, în Africa de Sud

Pe 21 octombrie 2026, în Proceedings of the Royal Society B, a apărut un studiu care identifică proteine animale într-un strat de ocru vechi de aproximativ 60.000 de ani, din adăpostul Klipdrift, pe coasta sudică a Africii de Sud. Colagenul se potrivește cu elandul comun, iar autorii spun că cea mai probabilă explicație este amestecul intenționat.

Ce s-a găsit și cum

Klipdrift Shelter este cel mai estic dintre adăposturile complexului Klipdrift, în rezervația naturală De Hoop, pe o pantă abruptă cu fața la Oceanul Indian. Straturile care interesează aparțin fazei Howiesons Poort, datată prin luminescență optic stimulată, pe grăunți individuali, între aproximativ 65.500 și 59.400 de ani, cu marje de eroare de circa 4.800 și 4.600 de ani.

În acele straturi se află o suprafață de sediment bogat în ocru, continuă pe lateral, lungă probabil de peste un metru, lată de 40 de centimetri și groasă de până la un centimetru. Din rezumatul studiului reiese că echipa a aplicat paleoproteomica pe probe din această formațiune și a identificat colagen de tip I care se potrivește cu certitudine cu elandul comun, Taurotragus oryx, în două dintre probe.

Ce spun autorii

Concluzia formulată în rezumat este prudentă și dublă. Natura complexă a formațiunii, împreună cu identificarea proteinelor, sugerează amestecarea deliberată a unor proteine provenite de la eland cu pulberea de ocru. Autorii adaugă un rezultat de metodă: paleoproteomica se dovedește un instrument fiabil pentru reconstituirea componentei proteice a culturii materiale timpurii.

De ce contează: ocrul este considerat unul dintre indiciile comportamentului modern, fiindcă presupune alegerea unei materii, prelucrarea ei și folosirea într-un scop care nu e strict utilitar. Reziduurile proteice din contextele Paleoliticului mijlociu african sunt însă rare, iar fără ele nu se poate spune cu ce era amestecat pigmentul. Un liant animal ar indica o rețetă, nu o întâmplare.

Echipa cuprinde doisprezece autori, printre care Zahra Haghighi, prima semnatară, și cercetători cunoscuți pentru lucrările despre siturile din sudul Africii, Christopher Henshilwood, Karen van Niekerk, Francesco d’Errico, alături de specialistul în paleoproteomică Enrico Cappellini.

Ce este faza Howiesons Poort

Howiesons Poort este o fază a Paleoliticului mijlociu african, recunoscută după uneltele mici cu dos retușat, montate probabil în suporturi de lemn sau de os. Este una dintre perioadele în care apar, în sudul Africii, comportamentele socotite moderne: prelucrarea pigmenților, gravarea cojilor de ou de struț, folosirea sistematică a resurselor marine. Tocmai de aceea un indiciu despre rețeta pigmentului contează mai mult aici decât ar conta într-un alt context.

Locul, cercetat de peste un deceniu

Klipdrift nu este un sit nou. Secvența Howiesons Poort de acolo are șapte straturi, notate de jos în sus PCA, PBE, PBD, PBC, PBA/PBB, PAZ și PAY, iar analiza uneltelor de piatră publicată în 2018 a inventariat circa 6.837 de piese litice înregistrate individual, plus aproximativ 4.837 de bucăți și pietricele lăsate neanalizate. Materiile prime principale sunt silcretul, cuarțitul grosier și cuarțul lăptos, cu silcret tratat termic în majoritatea straturilor. Din acel studiu reiese și că în adăpost s-au găsit scoici, resturi de faună, ocru și coajă de ou de struț, parte din ea gravată.

Secvența de unelte arată și o schimbare în timp: producția de lame străbate toată succesiunea, dar în straturile superioare se trece spre producția de așchii, cu nuclee de tip Levallois de la PBA/PBB în sus. Au fost inventariate 176 de unelte retușate, cele cu dos retușat fiind cele mai numeroase între PBD și PAZ, cu vârfuri în PAY, sfredele în PBD și lame strangulate în straturile de jos. Pe scurt, nu un singur moment, ci o locuire cu etape, întinsă pe mii de ani.

Ce nu se știe încă

Rezumatul nu spune dacă proteinele au ajuns în ocru ca liant pregătit anume sau prin contactul cu piei de eland tratate cu pigment, iar cele două variante duc la interpretări diferite. Nu se știe la ce a fost folosit amestecul. Nu sunt date publice, în rezumat, nici numărul de peptide identificate, nici câte probe au fost analizate în total pentru cele două care au dat rezultat. Iar o identificare de specie pe două probe, oricât de sigură, rămâne o bază îngustă până la repetarea analizei pe alte contexte.