Un relief cu Cibele și trei nimfe, într-un templu ars în secolul al V-lea

La Balak Dere, în munții Rodope de răsărit, deasupra râului Arda, săpăturile din 2026 s-au încheiat în octombrie cu o piesă pe care arheologii o socotesc fără pereche: o stelă de marmură pe care sunt înfățișate trei nimfe împreună cu Cibele, zeița-mamă. Templul în care a fost găsită a ars până în pământ la mijlocul secolului al V-lea, la mai bine de cincizeci de ani după ce păgânismul fusese scos în afara legii.

Un templu de 15 metri, cu trei camere

Situl se află în comuna Ivaylovgrad, în sud-estul Bulgariei, la circa 30 de kilometri vest de Edirne. Cercetarea e condusă de Ivaylo Kanev, curator-șef la Muzeul Național de Istorie al Bulgariei, iar campania a fost finanțată integral printr-un proiect al Ministerului Culturii, cu sprijinul primăriei din Ivaylovgrad.

Clădirea are 15 metri în lungime, un plan trapezoidal și e orientată sud-est spre nord-vest. E împărțită în trei încăperi legate între ele prin uși. În cea mai mare stătea altarul, în cea din mijloc o vatră de jertfă, iar a treia servea la păstrarea ofrandelor.

Tocmai înșiruirea acestor trei elemente pe o singură linie este, în ochii cercetătorilor, lucrul care dă greutate științifică descoperirii. Muzeul merge până la a scrie că e prima dată în practica arheologică atunci când toate elementele de bază ale arhitecturii unui templu păgân se găsesc laolaltă, într-un singur spațiu, până în secolul al V-lea. Afirmația e a instituției și nu a fost încă publicată într-un studiu.

Mai e un amănunt care deschide o altă pistă: un canal de apă înconjoară templul pe tot perimetrul, iar râul Arda curge aproape. Pe temeiul acesta, echipa lucrează cu ipoteza că locul ar fi funcționat ca nimfeu, adică sanctuar închinat nimfelor.

Relieful cu Cibele și nimfele

Piesa principală a campaniei este o stelă de marmură cu trei nimfe și cu Cibele în aceeași compoziție. Potrivit cercetătorilor, această alăturare nu fusese identificată până acum în materialul cunoscut. Muzeul nu dă dimensiunile reliefului și nu propune o datare pentru el, ci îl leagă de posibila închinare a templului către aceste divinități.

Cibele era zeița-mamă de origine anatoliană, al cărei cult a fost primit oficial la Roma, din datele disponibile, încă în vremea războaielor punice, cu preoți proprii și cu sărbători ale lui. Nimfele, în schimb, sunt divinități locale ale izvoarelor și ale apelor curgătoare, cinstite mai ales acolo unde ieșea apa din pământ. Punerea lor împreună pe aceeași piatră, într-un ținut tracic, e exact felul de amestec care face interesante sanctuarele de margine de imperiu.

Un templu păgân după ce păgânismul fusese interzis

Partea cea mai bună a poveștii e cronologia. Muzeul leagă situl de schimbarea religioasă din Imperiul Roman, petrecută între mijlocul secolului al IV-lea și prima jumătate a secolului al V-lea, și aminește edictul lui Theodosius cel Mare din 392, prin care creștinismul a rămas singura religie oficială. Straturile cercetate în cetate arată însă că în templu s-au ținut practici păgâne și după aceea, în ciuda autorității oficiale.

Descoperirea acestor practici, scrie muzeul, a adus sancțiuni grele: complexul a fost ars în întregime la mijlocul secolului al V-lea, cu intenția de a se șterge și amintirea marilor zei traci. Pe temeiul arhitecturii, al cronologiei, al reliefului și al legăturii cu apa, cercetătorii propun că la Balak Dere s-ar putea afla unul dintre ultimele temple păgâne ale tracilor din Tracia apuseană.

Arderea templului nu încheie însă viața locului. Dintr-un studiu publicat de același Ivaylo Kanev în anuarul Universității din Shumen, din rezumatul căruia reiese tabloul general, cetatea de la Balak Dere a fost locuită din secolul al III-lea până în secolul al XIII-lea, a cunoscut apogeul în secolul al VI-lea și a fost distrusă la începutul secolului al VII-lea, în vremea invaziilor slavo-avare. Apoi urmele se subțiază până în secolul al X-lea, când acolo a stat probabil o garnizoană bulgară, legată de campaniile țarului Simeon în Tracia.

Ce nu se știe încă

• Dimensiunile reliefului nu au fost comunicate, iar datarea lui nu a fost propusă.
• Ipoteza nimfeului rămâne ipoteză de lucru. Un avertisment vine chiar din regiunea vecină Haskovo: situl de la Kasnakovo, numit timp îndelungat „sanctuarul nimfelor și al Afroditei”, a fost reinterpretat în urma săpăturilor din ultimii cincisprezece ani ca o vilă privată a unei familii trace romanizate, părăsită în jurul anului 324.
• Muzeul nu raportează monede sau inscripții din campania aceasta, deci datarea arderii se sprijină pe stratigrafie, nu pe un reper numismatic publicat.
• Afirmația că e prima dată când toate elementele unui templu păgân se găsesc laolaltă nu a trecut încă prin publicare și evaluare.
• Cauza incendiului nu e stabilită. Că a fost pus anume, ca sancțiune, e interpretarea echipei, nu un fapt dovedit.

Tot textul muzeului e scris cu prudență: „s-ar putea”, „ipoteză de lucru”, „cercetătorii presupun”. Până la publicarea rezultatelor, cel mai solid lucru din campania de la Balak Dere rămâne piatra însăși, cu cele trei nimfe și cu zeița alături de ele.