Un șir de gropi de acum 2.500 de ani, găsit înaintea lărgirii unui drum în Iutlanda

Direcția Drumurilor din Danemarca a anunțat pe 21 octombrie 2026 că săpăturile făcute înaintea lărgirii șoselei 11, între Varde și Korskro, au scos la iveală un șir lung de gropi dese, datat în jurul anului 500 înainte de Hristos. În daneză asemenea amenajări se numesc hulbælter, iar funcția lor este încă discutată.

Ce s-a găsit

Descoperirea este sub un câmp de la Schæfergårde, lângă Korskro, în vestul Iutlandei. Săpăturile au fost făcute de Museum Vest, iar comunicatul vine de la Direcția Drumurilor, beneficiarul lucrării. Gropile sunt așezate una lângă alta, într-un șir lung, și comunicatul spune că au ținut probabil pari de lemn ascuțiți, adică o barieră. Lungimea totală a șirului nu este dată.

Locul nu e întâmplător. Șoseaua 11 urmează traseul vechiului Drivvej, drumul de mânat vitele care a fost vreme îndelungată una dintre arterele principale ale Iutlandei de vest. O barieră trasă peste un asemenea drum are sens, oricare ar fi fost motivul.

Un topor cu două milenii mai vechi

În aceleași săpături a apărut și un topor de luptă din piatră, vechi de circa 4.500 de ani, într-un mormânt din epoca pietrei, aflat într-o movilă funerară protejată. Comunicatul presupune că a fost pus ca ofrandă pentru un posibil războinic. Trebuie spus limpede, fiindcă în presa internațională cele două descoperiri au fost legate ca și cum ar fi din aceeași vreme: toporul este cu aproximativ două mii de ani mai vechi decât șirul de gropi, iar singura legătură între ele este că au fost găsite pe același traseu.

Pe lângă acestea, săpăturile au dat resturi de case, de gospodării și de morminte, plus mai multe urne în movile funerare, aflate încă în cercetare. Comunicatul descrie urme de locuire de la primii agricultori ai epocii pietrei, prin epoca bronzului și epoca fierului, până în epoca vikingă.

Datarea în jurul anului 500 înainte de Hristos pune amenajarea la începutul epocii fierului preromane, perioada care în Scandinavia ține până la schimbarea erei. Este o vreme fără orașe și fără state, cu gospodării și sate mici, în care o lucrare colectivă lungă de sute de metri presupune o autoritate capabilă să adune oameni și să îi țină la treabă. Asta e, de fapt, miza unei asemenea descoperiri: nu gropile în sine, ci organizarea pe care o implică.

Ce spun sursele despre funcția acestor șiruri

Aici merită citită poziția oficială, fiindcă e mai rezervată decât titlurile. Agenția daneză pentru palate și cultură, autoritatea care stabilește strategiile de cercetare arheologică, scrie că hulbælterne sunt limitate în cea mai mare parte la zona centrală a Iutlandei de vest și că funcția lor nu este lămurită definitiv. Le leagă de epoca fierului preromană și de începutul epocii fierului romane timpurii și spune că o parte dintre ele pot fi fortificații, fără să afirme că toate sunt.

Subiectul are și o literatură proprie: în 2018, Societatea Arheologică din Iutlanda a publicat un volum întreg dedicat acestor amenajări, în seria sa de studii. Cu alte cuvinte, gropile nu sunt o curiozitate locală, ci un tip de monument recunoscut și cercetat, despre care întrebarea „la ce foloseau” rămâne deschisă.

Arheologul de la Museum Vest care conduce cercetarea spune că descoperirea a fost neașteptată și înaintează o ipoteză prudentă: bariera ar fi putut fi făcută pentru a controla sau a opri o oaste venită din nord. Este o presupunere, nu o concluzie, iar comunicatul o prezintă ca atare.

Ce nu se știe încă

Nu se știe cine a ridicat bariera și împotriva cui. Nu se știe nici cât de lungă este: comunicatul nu dă o cifră, iar săpătura urmărește deocamdată banda de teren afectată de drum. Nu se știe dacă gropile au fost într-adevăr umplute cu pari, fiindcă lemnul nu se păstrează, iar interpretarea se sprijină pe formă și pe analogii. Urnele din movilele funerare sunt încă în studiu, deci numărul mormintelor și datările lor pot încă să se schimbe. Arheologii speră să găsească și alte urme în săptămânile următoare.