Săpături, situri și descoperiri.
La Agigea Nord, pe traseul modernizării feroviare din Portul Constanța, o echipă a Muzeului Național de Istorie a României a scos la lumină o parcelă funerară din secolele II-III și un cavou coborât la 4,30 metri.
Doisprezece ani de săpături la Shimao, în nordul provinciei Shaanxi, au ajuns în tipar: trei volume cu planul sitului, cu raportul Porții de Est și cu analizele de laborator. Patru kilometri pătrați, peste zece kilometri de ziduri de piatră și șase depuneri de cranii umane zidite în poartă.
În spatele templului ridicat de Taharqo la Sanam, în Sudan, arheologii au găsit trei gropi de ardere, două bazine de chirpici și mii de scoici mărunte. Atelierul producea faianță, inclusiv statuete funerare rezervate regilor, iar varul venea din cochilii aduse de la Marea Roșie.
La Tudela, în Navarra, 120 de oameni îngropați în cimitirul musulman al orașului între secolul al XI-lea și al XV-lea au fost analizați izotopic. Rezultatul arată o masă rearanjată de-a lungul a patru secole, nu una care se apropie treptat de bucătăria vecinilor creștini.
La marginea orașului roman Mellaria, în sudul Spaniei, prospecțiunile magnetice au desenat planul unei clădiri de 48 de metri, cu opt camere, o baie și o curte largă. Cercetătorii de la Universitatea din Córdoba o citesc drept stație de popas pe drumul dintre Corduba și Emerita Augusta.
Patruzeci și șase de cranii scoase acum un secol din mormintele care înconjoară complexele funerare ale primilor faraoni au fost reexaminate cu metode de medicină legală. Optsprezece poartă fracturi produse în jurul morții, iar vechea dispută despre sacrificiul slujitorilor regali se mută pe alt teren.
Trei genomuri noi, din Spania, Franța și Italia, arată un flux genetic între grupurile gravetiene din estul și din vestul Europei, datat acum 32.500-31.500 de ani. Iar într-o peșteră din Cantabria, ADN uman a fost scos direct din pământ, fără niciun os.
Un sat de la granița dintre Portugalia și Galicia a adăpostit refugiați și luptători antifranchiști. În decembrie 1946 a fost asediat și bombardat cu mortiere. Săpătura a scos la lumină ce mâncau oamenii în ajunul atacului.
O echipă argentiniano-spaniolă a cartat în Franklin Bay, pe Isla de los Estados, resturi de carene și o tabără de scurtă durată. Legătura cu bricul Espora, naufragiat în 1873, rămâne o ipoteză.
Campania din 2026 de la Kouklia-Marchello, în Cipru, a găsit un turn aproape pătrat și un zid de apărare a cărui primă fază este datată la sfârșitul epocii bronzului, cu secole mai devreme decât se credea.
În campania din 2026 de la Hisarlık a apărut un flaut de os dintr-un strat de secol VIII î.Hr. Echipa spune că este primul instrument muzical scos din pământ la Troia în peste 160 de ani de săpături.
În 1959, scafandrii au văzut o grămadă de amfore romane în largul Punta Chiappa. În 1960, o echipă trimisă să o cerceteze nu a mai găsit locul. Situl a reapărut în 2026, într-un exercițiu de antrenament al Carabinierilor.
Folosim cookie-uri de analiză (Google Analytics) ca să vedem ce se citește pe Historix. Nu le punem fără acordul tău. Detalii
