Sursa originală
Pe scurt
O echipă de la Universitatea din Sydney și Muzeul Australian a localizat trei adăposturi sub stâncă neînregistrate în Blue Mountains, cu LiDAR de pe dronă, și a confirmat pe teren nouă în total. Studiul a apărut pe 12 octombrie 2026 în Remote Sensing. Adăposturile noi păstrează artă rupestră și unelte de piatră.
- 01Trei adăposturi sub stâncă neînregistrate au fost localizate în Blue Mountains, New South Wales, cu LiDAR montat pe dronă.
- 02Verificarea pe teren a confirmat în total nouă adăposturi: șase deja cunoscute și cele trei noi.
- 03Adăposturile noi păstrează artă rupestră, inclusiv șabloane de mână în roșu, și unelte de piatră.
- 04În regiune sunt înregistrate peste 200 de adăposturi cu urme de locuire, iar doar circa 10 la sută din teritoriu a fost cercetat pe teren.
- 05Proiectul Gulamada a primit 248.610 dolari australieni din programul First Nations Heritage Grants.
O echipă de la Universitatea din Sydney și de la Muzeul Australian a localizat trei adăposturi sub stâncă necunoscute până acum în Blue Mountains, folosind LiDAR montat pe dronă. Metoda și rezultatele au fost publicate pe 12 octombrie 2026 în revista Remote Sensing, iar cele două instituții le-au anunțat pe 14 octombrie.
Cum s-a lucrat
LiDAR trimite impulsuri laser și măsoară întoarcerea lor, ceea ce permite ridicarea unui model tridimensional al terenului chiar și acolo unde vegetația acoperă totul. Echipa a folosit o dronă DJI M350 cu senzor Yellowscan Explorer versiunea 2 și a combinat datele proprii, de rezoluție mare, cu seturi de rezoluție mai mică obținute din avion și publicate de autoritățile statului New South Wales.
Din rezumatul studiului reiese că modelele au fost construite în ArcGIS Pro și dau poziții de adăposturi posibile, care pot fi apoi examinate vizual în norul de puncte tridimensional și verificate pe teren. Verificarea pedestră a confirmat șase adăposturi deja cunoscute, cu coordonate mai precise decât cele din bazele de date existente, și a adăugat trei adăposturi neînregistrate. În total, nouă adăposturi confirmate, toate cu artă rupestră, cu unelte de piatră sau cu amândouă.
Ce s-a găsit în ele
Cele trei adăposturi noi păstrează artă rupestră și piese litice. Comunicatul Muzeului Australian menționează printre imagini șabloane de mână în roșu, obținute prin suflarea pigmentului peste mâna sprijinită de stâncă, și alte reprezentări, alături de unelte de piatră. Înregistrarea artei rupestre a fost condusă de Erin Wilkins, de la Dharug Custodian Aboriginal Corporation, împreună cu Wayne Brennan.
Partea mai puțin spectaculoasă a rezultatului este poate cea mai folositoare pentru protejarea siturilor: coordonatele. Pentru cele șase adăposturi deja cunoscute, pozițiile obținute din scanare sunt mai exacte decât cele consemnate în registrul public al patrimoniului aborigen din New South Wales. O poziție greșită cu câteva zeci de metri într-un teren accidentat înseamnă, practic, un sit pe care nimeni nu îl mai găsește și pe care nicio lucrare nu îl ocolește.
Cine a făcut cercetarea
Lucrarea vine de la Centrul Vere Gordon Childe al Universității din Sydney și de la Muzeul Australian. Autorul principal este Jacob Bongers, arheolog digital la Universitatea din Sydney, iar proiectul este condus împreună de Amy Mosig Way, arheolog la universitate și la muzeu, și de Wayne Brennan, specialist în artă rupestră. Totul face parte din proiectul Gulamada, „Walking side by side: A Nexus of Science and Culture”, finanțat cu 248.610 dolari australieni din prima rundă a programului guvernamental First Nations Heritage Grants, cu numărul de grant FNHI000045.
Modul în care a fost gândit proiectul este spus de unul dintre coordonatori.
De la bun început, viziunea noastră pentru proiectul Gulamada a fost să creăm o întâlnire adevărată între știință și cultură.
Wayne Brennan, codirector al proiectului, Universitatea din Sydney (traducere)
Cât de mult a rămas de căutat
Cifra care dă măsura rezultatului nu e trei, ci două sute. În Blue Mountains sunt înregistrate peste 200 de adăposturi sub stâncă cu urme de locuire, iar estimarea celor două instituții este că numai aproximativ 10 la sută din regiune a fost parcursă pe teren. Cu alte cuvinte, cele trei adăposturi noi nu sunt o excepție norocoasă, ci un indiciu despre cât nu a fost încă văzut. Jacob Bongers spune că interesul metodei stă în faptul că oferă o cale eficientă și precisă de a găsi situri în terenuri accidentate, acolo unde cercetarea pe picioare e lentă și costisitoare. Echipa vrea să testeze procedura și în savanele tropicale din Arnhem Land și în zonele semiaride din vestul New South Wales.
Ce nu se știe încă
Nu există datări: nici comunicatele, nici rezumatul studiului nu dau o vârstă pentru arta rupestră sau pentru uneltele găsite. Nu se cunoaște suprafața totală scanată, nici câte poziții posibile au indicat modelele înainte de verificarea pe teren, fiindcă textul integral al articolului nu era încă accesibil la data publicării acestei știri. Nu sunt date nici localizările exacte ale celor trei adăposturi, lucru obișnuit când e vorba de situri cu artă rupestră care pot fi vandalizate.
Surse
- Jacob L. Bongers, Wayne Brennan, Erin Wilkins, Lauren Roach, Emily Nutman, Joseph W. Lehner, Amy Mosig Way, „LiDAR-Assisted Survey Locates Unregistered Rock Shelters in the Blue Mountains, Australia”, Remote Sensing, vol. 18, nr. 20, 2026, art. 3495, 12 octombrie 2026 (citat din rezumatul publicat, textul integral nefiind încă disponibil):, https://doi.org/10.3390/rs18203495
- Muzeul Australian, comunicatul despre localizarea adăposturilor cu ajutorul dronelor:, https://australian.museum/about/organisation/media-centre/aboriginal-rock-shelters-discovery/
- Universitatea din Sydney, comunicatul din 14 octombrie 2026:, https://www.sydney.edu.au/news-opinion/news/2026/10/14/drone-technology-aboriginal-heritage-archaeology-blue-mountains.html
✓ Ce știm sigur
- Studiul a apărut pe 12 octombrie 2026 în Remote Sensing, vol. 18, nr. 20, articolul 3495.
- Echipa a folosit o dronă DJI M350 cu senzor Yellowscan Explorer versiunea 2, plus date LiDAR din avion publicate de statul New South Wales.
- Modelele au fost realizate în ArcGIS Pro, iar pozițiile indicate au fost verificate pe teren.
- Coordonatele obținute sunt mai precise decât cele din bazele de date existente pentru adăposturile deja cunoscute.
- Înregistrarea artei rupestre a fost condusă de Erin Wilkins, de la Dharug Custodian Aboriginal Corporation, împreună cu Wayne Brennan.
? Ce rămâne neclar
- Vârsta artei rupestre și a uneltelor din cele trei adăposturi. Nu sunt publicate datări.
- Suprafața totală scanată și numărul de poziții posibile indicate de modele înainte de verificarea pedestră.
- Localizările exacte ale adăposturilor noi, ținute deliberat nepublice.
- Dacă metoda dă rezultate la fel de bune în savană și în zone semiaride, lucru pe care echipa vrea să îl testeze.
Contextul românesc
La noi, aceeași tehnică a schimbat harta cetăților dacice din Munții Orăștiei: scanările LiDAR au scos la iveală terase, drumuri și amenajări ascunse sub pădurea de fag, acolo unde cercetarea pe picioare înaintase încet un secol. Deosebirea de teren e reală, platouri de gresie cu vegetație deasă în Australia, masiv calcaros împădurit la noi, dar problema e identică: ochiul nu vede prin coronament, laserul vede. Iar cifra australiană, 10 la sută din regiune parcursă pe teren, ridică și la noi aceeași întrebare, anume cât din munte nu a fost încă străbătut pas cu pas.
Întrebări frecvente
Ce s-a descoperit în Blue Mountains?
Trei adăposturi sub stâncă neînregistrate până acum, care păstrează artă rupestră, inclusiv șabloane de mână în roșu, și unelte de piatră. Verificarea pe teren a confirmat în total nouă adăposturi, cele trei noi plus șase deja cunoscute, cu coordonate mai precise.
Cum funcționează metoda?
LiDAR trimite impulsuri laser și măsoară întoarcerea lor, ridicând un model tridimensional al terenului chiar și sub vegetație deasă. Echipa a folosit o dronă DJI M350 cu senzor Yellowscan Explorer versiunea 2 și modele construite în ArcGIS Pro, apoi a verificat pe teren.
Cine a făcut cercetarea?
Centrul Vere Gordon Childe al Universității din Sydney și Muzeul Australian, în proiectul Gulamada. Autorul principal este Jacob Bongers; proiectul este condus de Amy Mosig Way și Wayne Brennan, cu Erin Wilkins de la Dharug Custodian Aboriginal Corporation.
Câte situri de acest fel sunt cunoscute în regiune?
Peste 200 de adăposturi sub stâncă cu urme de locuire sunt înregistrate în Blue Mountains. Cele două instituții estimează însă că numai aproximativ 10 la sută din regiune a fost cercetată pe teren, deci numărul real este probabil mult mai mare.
Cât de veche este arta rupestră găsită?
Nu se știe. Nici studiul, nici comunicatele instituțiilor nu dau datări pentru arta rupestră sau pentru uneltele de piatră din cele trei adăposturi noi. Scopul lucrării a fost metoda de localizare, nu cronologia siturilor.
Acest articol este o adaptare în limba română, cu context suplimentar. Informațiile științifice aparțin autorilor sursei originale. Cum lucrăm la Radar
Povestea întreagă a lui Dracula, pe izvoare
Cartea urmărește drumul de la Vlad Țepeș, domnul din documente, la contele din roman, cu izvoarele puse cap la cap. O primești întreagă, în PDF, dacă te abonezi la scrisoarea de sâmbătă, sau o cumperi de pe Amazon.
Linkul către Amazon este link de afiliat: dacă cumperi prin el, Historix primește un comision mic, fără niciun cost în plus pentru tine.
Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână
Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism.
Laurențiu Dicu
Fondator, editor, pasionat de istorie
Vezi pagina autorului →
