Sursa originală
Pe scurt
Un studiu publicat în American Antiquity a analizat 58 de fragmente de ceramică din golful Tampa și a găsit șamotă cu mică în 80 la sută din vasele decorate și în niciunul dintre cele simple. Mica vine din nord-vestul Floridei, la circa 320 de kilometri, deci vasele au fost lucrate de olari migranți.
- 01Au fost analizate 58 de fragmente de ceramică din siturile din golful Tampa, prin activare cu neutroni și prin petrografie.
- 02Șamotă apare în 80 la sută din vasele decorate și în niciunul dintre vasele simple.
- 03Mica din interiorul șamotei vine din nord-vestul Floridei, nu din zona golfului Tampa.
- 04Concluzia autorilor este că vasele decorate au fost lucrate de olari migranți, veniți de la circa 320 de kilometri spre nord.
O dispută deschisă de un secol în arheologia Floridei a primit un răspuns măsurat în laborator. Vasele decorate găsite în siturile din golful Tampa nu au fost imitate de localnici după modele străine, ci au fost lucrate de olari veniți din interiorul tradiției mississippiene, de la circa 320 de kilometri spre nord. Dovada stă în ceva ce nu se vede cu ochiul liber: praful de ceramică veche amestecat în pasta vaselor.
Ce s-a analizat
Echipa a luat 58 de fragmente de ceramică din siturile din golful Tampa, atât vase decorate, cât și vase simple, și le-a trecut prin două analize. Prima este activarea cu neutroni, care dă compoziția chimică a pastei. A doua este petrografia, adică studiul la microscopul cu lumină polarizată al secțiunilor subțiri, prin care se văd mineralele și felul în care a fost pregătit lutul. Rezultatul desparte limpede cele două categorii: în 80 la sută din ceramica decorată apare șamotă, adică ceramică veche sfărâmată și amestecată în pastă, în vreme ce în vasele simple nu a fost găsită în niciun fragment.
Mineralul care arată de unde veneau
Partea decisivă este mica găsită în interiorul șamotei. Mica este un mineral caracteristic pentru zona de nord-vest a Floridei, numită Panhandle, și nu apare în lutul din jurul golfului Tampa. Cu alte cuvinte, lutul proaspăt al vaselor este local, dar bucățile de ceramică mai veche pisate în el vin de departe. La asta se adaugă deosebirea de tehnică: vasele decorate sunt făcute din suluri de lut suprapuse, cu o pregătire standardizată a pastei, în timp ce vasele simple sunt modelate după obiceiul local. Autorii vorbesc despre o șamotă transmisă din generație în generație, în care fragmente de vase vechi au fost reintroduse în vase noi de-a lungul mai multor generații.
Ce spun sursele
Studiul este semnat de C. Trevor Duke, Andrea Torvinen și Neill J. Wallis și a apărut în revista American Antiquity, sub titlul „Secret Recipes: Potting Knowledge and Migration in Mississippian (ca. AD 1000-1600) Tampa Bay, Florida, USA”. Duke a lucrat tema în teza sa de doctorat de la Universitatea Floridei, Wallis este curator de arheologie a Floridei la Muzeul Florida de Istorie Naturală, iar Torvinen conduce colecțiile Laboratorului de Tehnologie Ceramică al aceluiași muzeu, unde se fac analizele de pastă și de minerale. Wallis spune despre problema cercetată că a fost o dezbatere deschisă vreme de un secol, fiindcă siturile din golful Tampa aveau unele trăsături mississippiene, dar nu pe toate.
Cine locuia acolo
Golful Tampa este zona culturii Safety Harbor, iar cel mai mare sat de acolo era Tocobaga; alături se aflau formațiunile politice Mocoso, Pohoy și Uzita. Perioada mississippiană începe în jurul anului 1000 d.Hr., iar studiul acoperă intervalul dintre 1000 și 1600. Centrul mississippian cel mai apropiat se afla în Tallahassee Hills, la vreo 320 de kilometri spre nord. Faptul că olarii au adus cu ei nu doar meșteșugul, ci și material din vasele de acasă, schimbă felul în care se citesc contactele dintre cele două regiuni: nu împrumut de modele la distanță, ci oameni care s-au mutat și au păstrat o legătură fizică cu locul din care veneau.
Ce nu se știe încă
Eșantionul este mic: 58 de fragmente pentru o problemă de șase secole și pentru mai multe situri. Nu se știe câți oameni s-au mutat, nici dacă au venit într-un singur val sau în mai multe, nici de ce au plecat din nord. Nu se știe nici cât au trăit ca grup distinct înainte să se amestece cu localnicii. Iar legătura dintre șamota cu mică și o anumită comunitate de origine rămâne stabilită la nivel de regiune, nu de sat: analiza spune de unde vine mineralul, nu din ce așezare anume au venit oamenii.
✓ Ce știm sigur
- Eșantionul studiat este de 58 de fragmente de ceramică, decorată și simplă.
- Metodele folosite sunt activarea cu neutroni și petrografia pe secțiuni subțiri, la microscop cu lumină polarizată.
- Șamotă a fost identificată în 80 la sută din ceramica decorată și în niciun fragment de ceramică simplă.
- Mica prezentă în șamotă este caracteristică pentru nord-vestul Floridei, în timp ce lutul din jurul vaselor este local.
- Vasele decorate sunt lucrate din suluri de lut suprapuse, iar cele simple sunt modelate după tehnica locală.
? Ce rămâne neclar
- Nu se cunoaște numărul oamenilor care s-au mutat, nici dacă au venit într-un singur val.
- Nu se știe motivul plecării din zona de origine.
- Originea este stabilită la nivel de regiune, nu de așezare anume.
- Eșantionul de 58 de fragmente este mic pentru un interval de șase secole și pentru mai multe situri.
Contextul românesc
Metoda din acest studiu se folosește și la noi, pe aceleași principii. Analizele de pastă ceramică și petrografia secțiunilor subțiri sunt instrumentele cu care arheologii din România discută, de pildă, dacă ceramica de tip grecesc din așezările getice de la Dunăre a fost adusă din colonii sau lucrată pe loc de meșteri veniți de acolo. Întrebarea de fond este aceeași: un vas de modă străină înseamnă comerț, imitație sau un olar mutat cu tot cu rețeta lui? Cronologic, intervalul studiat, între 1000 și 1600, acoperă la noi tot Evul Mediu, de la primele formațiuni politice românești până la domnia lui Mihai Viteazul.
Întrebări frecvente
Ce este șamota din ceramică?
Ceramică veche sfărâmată și amestecată în lutul proaspăt, folosită ca degresant, pentru ca vasul să nu crape la ardere. În cazul din golful Tampa, șamota conține mică, un mineral care nu apare în lutul local, ci în nord-vestul Floridei.
Cum s-a dovedit că olarii erau migranți?
Prin două analize: activarea cu neutroni, care dă compoziția chimică a pastei, și petrografia secțiunilor subțiri. Lutul vaselor este local, dar fragmentele de ceramică pisate în el conțin mică din nord-vestul Floridei. La asta se adaugă tehnica de lucru, diferită de cea locală.
Cât de departe se aflau locurile de origine?
Centrul mississippian cel mai apropiat se afla în Tallahassee Hills, la circa 320 de kilometri spre nord de golful Tampa. Studiul acoperă intervalul dintre 1000 și 1600 d.Hr., adică perioada mississippiană.
Cine locuia în golful Tampa în acea perioadă?
Comunități ale culturii Safety Harbor. Cel mai mare sat era Tocobaga, iar alături se aflau formațiunile politice Mocoso, Pohoy și Uzita. Siturile lor aveau unele trăsături mississippiene, dar nu pe toate, ceea ce a întreținut o dezbatere de un secol.
De ce conta amestecarea vaselor vechi în cele noi?
Autorii vorbesc despre o șamotă transmisă din generație în generație: fragmente din vase vechi reintroduse în vase noi. Practica păstra o legătură materială cu locul de origine, nu doar o amintire a lui.
Acest articol este o adaptare în limba română, cu context suplimentar. Informațiile științifice aparțin autorilor sursei originale. Cum lucrăm la Radar
Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână
Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism.
Laurențiu Dicu
Fondator, editor, pasionat de istorie
Vezi pagina autorului →
