Sari la conținut
Ultimele
HISTORIX.RO
Abonează-te
Astăzi în istorie

13 octombrie

La 13 octombrie Biserica Ortodoxă Română face pomenirea aducerii moaștelor Sfântului Apostol Andrei la Iași, în 1996, și îi prăznuiește pe Sfinții Mucenici Carp, episcopul Tiatirei, Papil, diaconul lui, Agatodor, Agatonica și Florentie din Tesalonic. Pentru cei patru mucenici, izvoarele nu cad la învoială asupra veacului: Sinaxarul românesc îi așază în persecuția lui Deciu, iar Eusebiu de Cezareea, cel mai vechi care îi pomenește, cu o sută de ani mai devreme. În istoria românilor, ziua este a luptei de pe Câmpul Pâinii, din 13 octombrie 1479, când oastea Transilvaniei a bătut la Șibot armata otomană care jefuise ținutul dintre Sebeș și Orăștie.

Actualizată la

10
Sfinți
9
România
11
Lume
Tot calendarul →
Pe scurt: 13 octombrie

Pe 13 octombrie, Biserica Ortodoxă Română face pomenirea aducerii moaștelor Sfântului Apostol Andrei la Iași, din 1996, și îi prăznuiește pe Sfinții Mucenici Carp, Papil, Agatodor, Agatonica și Florentie. Praznicul Apostolului Andrei rămâne însă la 30 noiembrie. În istoria românilor, la 13 octombrie 1479 oastea Transilvaniei a biruit la Șibot, pe Câmpul Pâinii, armata otomană și oastea domnului Țării Românești.

Calendarul ortodox

Sinaxar

Sfinții pomeniți în această zi, așezați în istoria lor.

Cum citim Sinaxarul: viețile sfinților au fost scrise pentru credincioși, de multe ori la mult timp după evenimente, și păstrează felul de a povesti al vremii lor. Aici le punem în contextul istoric: cine a fost fiecare, unde și când a trăit, de ce a fost persecutat sau cinstit și când a fost trecut în rândul sfinților. Spunem deschis ce se sprijină pe documente și ce ne-a rămas doar prin tradiție.

Aducerea moaștelor Sfântului Apostol Andrei la Iași

Sărbătoare a Bisericii Ortodoxe Române, însemnată cu cruce, pentru aducerea raclei cu capul Apostolului de la Patras la Iași, în 1996 · anul 1996, cu hotărâri sinodale din 1995, 1997 și 2002
Documentat istoric

În 1996 a fost adusă la Iași racla cu capul Sfântului Apostol Andrei, de la Catedrala Mitropolitană din Patras, orașul grecesc unde se află mormântul Apostolului. Aducerea nu a fost un gest izolat, ci a fost rânduită în cadrul pelerinajului anual la moaștele Cuvioasei Parascheva, care se face la Iași în jurul zilei de 14 octombrie; de aici și locul acestei pomeniri în calendar, la 13 octombrie, în ajunul hramului. Șirul hotărârilor care urmează arată cum s-a construit, în douăzeci de ani, cinstirea de obște a Apostolului: în 1995 Sfântul Sinod îi înscrie prăznuirea cu cruce roșie, în februarie 1997 îl proclamă Ocrotitor al României, în 2002 ridică sărbătoarea lui la rangul de Sărbătoare Națională Bisericească, iar în 2012 Parlamentul face din 30 noiembrie zi de sărbătoare legală. Catedrala Națională de la București are hramul Sfântul Apostol Andrei, Ocrotitorul României, alături de hramul Înălțarea Domnului, care este și Ziua Eroilor. Trebuie spus limpede, fiindcă se încurcă des: praznicul Sfântului Andrei este la 30 noiembrie, iar 13 octombrie este pomenirea aducerii moaștelor la Iași.

Ce spun izvoarele: Aici nu avem de-a face cu o tradiție, ci cu fapte din ultimii treizeci de ani, cu hotărâri de Sinod datate și cu o lege a Parlamentului. Partea care ține de tradiția bisericească, și care se cuvine numită ca atare, este propovăduirea Apostolului Andrei la sciți și la traci, pe pământul de azi al României: ea se sprijină pe mărturii vechi ale Bisericii, nu pe un document contemporan Apostolului.

Canonizare: Nu este vorba de o canonizare, ci de instituirea unei sărbători. Sfântul Sinod a hotărât în 1995 înscrierea prăznuirii Apostolului Andrei cu cruce roșie în calendar, în februarie 1997 l-a proclamat Ocrotitor al României, iar în 2002 a hotărât ca sărbătoarea lui să devină Sărbătoare Națională Bisericească. În 2012 Parlamentul României a declarat ziua de 30 noiembrie sărbătoare legală.

Sfinții Mucenici Carp și Papil

Carp, episcop de Tiatira, și Papil, diaconul lui, mucenici în Asia Mică · disputată între izvoare: veacul al doilea după Eusebiu de Cezareea, veacul al treilea, sub Deciu, după Sinaxarul românesc
Parțial documentat

Pomenirea îi dă pe Carp ca episcop al Tiatirei și pe Papil ca diacon al lui. Tiatira este una dintre cele șapte Biserici ale Asiei cărora le scrie Apocalipsa, oraș al Lidiei, pe locul unde se află azi Akhisar, în Turcia, într-un ținut cu cea mai veche viață creștină organizată din afara Palestinei. După Sinaxarul românesc, au fost chinuiți mai întâi la Tiatira, apoi, după confiscarea averii, trimiși la Sardes, unde a fost ucis Agatodor, un slujitor care îi urmase; de acolo au fost duși la Pergam, orașul lor de naștere, unde au fost supuși din nou la cazne împreună cu sora diaconului Papil, iar fiindcă ieșeau de fiecare dată nevătămați, guvernatorul Valeriu a poruncit să li se taie capul. Drumul Tiatira, Sardes, Pergam are un rost precis: toate trei erau reședințe de judecată ale Asiei proconsulare, iar un dosar mutat dintr-una în alta urma circuitul guvernatorului. Pergamul, locul morții în Sinaxar, este și cel pe care îl dă Eusebiu la începutul veacului al patrulea, deci pe acest punct cele două izvoare se întâlnesc, oricât s-ar despărți la datare.

Ce spun izvoarele: Aici izvoarele nu se potrivesc, și Historix nu alege între ele. Eusebiu de Cezareea, în Istoria bisericească, IV, 15, 48, spune că despre Carp, Papil și o femeie, Agatonica, se păstrează scrieri, și îi așază la Pergam, oraș al Asiei, în același șir de mucenicii cu cea a Sfântului Policarp al Smirnei și cu moartea lui Iustin Filosoful, adică la mijlocul veacului al doilea. Calendarul Bisericii Ortodoxe Române îi așază în persecuția împăratului Deciu, între 249 și 251, sub guvernatorul Valeriu. Deosebirea nu e mică: o sută de ani și două persecuții diferite. Ce este sigur este că Patima lor exista scrisă încă înaintea anului 300, fiindcă Eusebiu o pomenește ca pe un text aflat sub mâna lui.

Canonizare: Cinstire veche, din primele veacuri, fără procedură formală. Data canonizării nu apare în sursele consultate.

Sfântul Mucenic Agatodor

Slujitor al Sfinților Carp și Papil, ucis la Sardes · aceeași dispută ca la Carp și Papil: veacul al doilea sau veacul al treilea
Tradiție, fără izvoare contemporane

Rolul lui în povestire este acela de martor de rang mic, și tocmai de aici i se vede însemnătatea istorică. Sinaxarul spune că i-a urmat pe episcop și pe diacon la Sardes, unde fuseseră trimiși după confiscarea averii, și că a fost omorât anume ca să-i sperie pe ei, în nădejdea că vor renunța la credință. Metoda este cunoscută din dreptul penal roman: pedepsirea celor din casă și a oamenilor de serviciu era un mijloc de presiune asupra celui judecat, folosit curent împotriva slujitorilor și a sclavilor, care nu aveau drepturile cetățeanului. Sardes, locul morții, era capitala vechii Lidii și reședință de judecată a Asiei proconsulare, un popas firesc pe drumul dintre Tiatira și Pergam. Ce nu se poate spune este în ce veac s-a petrecut, fiindcă pomenirea lui atârnă de datarea lui Carp și Papil, iar aceea e disputată între Eusebiu și Sinaxar.

Ce spun izvoarele: Numele lui apare în titlul pomenirii din calendarul românesc și în Sinaxar, ca slujitor credincios ucis la Sardes pentru a-i înspăimânta pe cei doi. Eusebiu, cel mai vechi izvor care îi pomenește pe Carp și Papil, nu îl numește; el pomenește alături de ei o femeie, Agatonica. Dacă Agatodor a fost o persoană deosebită sau o dublare a numelui Agatonica în copierea manuscriselor nu se poate hotărî din sursele consultate.

Canonizare: Cinstire veche, fără procedură formală. Data canonizării nu apare în sursele consultate.

Sfânta Muceniță Agatonica

Femeie muceniță pomenită împreună cu Carp și Papil, numită de Sinaxarul românesc sora diaconului Papil · aceeași dispută ca la Carp și Papil: veacul al doilea sau veacul al treilea
Parțial documentat

Prezența ei în textul lui Eusebiu este partea cea mai prețioasă a pomenirii de astăzi, fiindcă e o mențiune scrisă înainte de anul 325, deci la câteva generații de fapte, nu la câteva veacuri. Eusebiu o pune în același șir cu mucenicia Sfântului Policarp al Smirnei, cu Metrodor și Pionie, uciși la Smirna, și cu moartea lui Iustin Filosoful, adică în vremea în care Biserica Asiei își scria întâiele patimi și le strângea laolaltă. Faptul că o femeie este numită cu numele ei, alături de un episcop și de un diacon, într-o listă de mucenici de la mijlocul veacului al doilea, spune ceva despre comunitatea din care venea: avea femei care nu erau anonime. Sinaxarul românesc adaugă că era sora diaconului Papil și că și-a cerut ea însăși moartea pentru Hristos. Dacă această râvnă a fost o aruncare de bunăvoie în foc, cum dau unele versiuni ale Patimii, sau o mărturisire înaintea judecătorului, nu se poate hotărî din sursele consultate.

Ce spun izvoarele: Este singura dintre însoțitorii lui Carp și Papil pe care îl numește și cel mai vechi izvor: Eusebiu de Cezareea scrie despre Carp, Papil și o femeie, Agatonica, și spune că au ajuns la desăvârșire după foarte multe mărturisiri strălucite. Calendarul românesc o arată ca soră a diaconului Papil, care voia să moară pentru Hristos; legătura de rudenie nu se află la Eusebiu. Avem deci numele într-un izvor de la începutul veacului al patrulea, dar rudenia numai din tradiția de mai târziu.

Canonizare: Cinstire veche, fără procedură formală. Data canonizării nu apare în sursele consultate.

Sfântul Mucenic Florentie

Mucenic din Tesalonic, ucis prin ardere · veacul al treilea
Tradiție, fără izvoare contemporane

Sinaxarul îl arată ca pe un creștin care nu se ascundea: ocăra înaintea tuturor pe zeii elinilor, întărea pe creștini în credință și îi îndemna la împlinirea poruncilor, iar când a fost prins de guvernatorul cetății a mărturisit pe Hristos fără frică, spunând că zeii păgânilor sunt lemne, pietre, aur, argint, aramă și fier, idoli fără suflet și fără simțire. A fost bătut, spânzurat de un lemn, strujit, apoi aruncat în mijlocul unui foc mare. Cadrul se poate verifica: Tesalonicul era capitala provinciei romane Macedonia și al doilea oraș al Peninsulei Balcanice, cu o comunitate creștină întemeiată de Apostolul Pavel și cu doi dintre destinatarii epistolelor lui. Guvernatorul cetății avea drept de judecată capitală, iar arderea era pedeapsa dată celor fără drept de cetate și celor socotiți vinovați împotriva ordinii publice. Argumentul pus în gura lui Florentie, acela că idolii sunt materie fără suflet, este cel mai răspândit din apologetica veacurilor al doilea și al treilea.

Ce spun izvoarele: Calendarul românesc îl așază în veacul al treilea și îl dă din cetatea Tesalonicului, cu descrierea judecății și a morții prin ardere. Numele guvernatorului nu este dat, nici anul, nici împăratul. Persoana se cunoaște din Sinaxar, nu dintr-un izvor contemporan, deci documentarea rămâne la nivel de tradiție, chiar dacă cadrul orașului și al dreptului roman este verificabil.

Canonizare: Cinstire veche, fără procedură formală. Data canonizării nu apare în sursele consultate.

Sfântul Mucenic Dioscor

Mucenic pomenit de Minei la această zi, fără alte amănunte · nu se poate hotărî din sursele consultate
Tradiție, fără izvoare contemporane

Pomenirea stă în partea a doua a zilei, acolo unde Mineiul adaugă la sfinții cu slujbă un șir de nume fără slujbă, venite din minologhii mai vechi și din calendarele unor Biserici locale. Pentru Dioscor nu avem nici oraș, nici împărat, nici an, deci singurul lucru cinstit este să se spună asta. Merită totuși arătată o capcană: numele Dioscor a rămas cunoscut în istoria bisericească mai ales prin Dioscor, patriarhul Alexandriei, cel caterisit de Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Calcedon, în 451, pentru apărarea monofizitismului. Acela nu are nicio legătură cu mucenicul pomenit astăzi și nu este cinstit ca sfânt în Biserica Ortodoxă. Cine caută după nume riscă să dea peste el și să împrumute o poveste cu totul străină acestei zile.

Ce spun izvoarele: Mineiul dă numele și nimic mai mult: nici loc, nici veac, nici felul morții. Numele Dioscor apare în calendar și la alte zile, legat de alte persoane, iar în istoria bisericească el este purtat și de un patriarh al Alexandriei din veacul al cincilea, cu totul alt om și nu un sfânt al Bisericii Ortodoxe. Sursele consultate nu îngăduie nicio identificare.

Canonizare: Cinstire veche, fără procedură formală. Data canonizării nu apare în sursele consultate.

Sfântul Cuvios Nichita Patriciu Mărturisitorul

Dregător bizantin cu rangul de patriciu, mărturisitor pentru icoane · veacurile al optulea și al nouălea, după rang și după titlul de mărturisitor
Tradiție, fără izvoare contemporane

Cele două cuvinte pe care le dă Mineiul, patriciu și mărturisitor, sunt mai bogate decât par. Patriciul era, în ierarhia Imperiului Bizantin, unul dintre cele mai înalte ranguri de curte, dat de împărat celor din preajma lui; nu se moștenea și nu se cumpăra. Mărturisitor, în limbajul Bisericii, îl deosebește de mucenic: a pătimit prigoană, temniță sau surghiun, dar a murit în pace. Împreună, cele două cuvinte arată tipul de om pe care cearta icoanelor l-a lovit cel mai des în Bizanț: nu țăranul, ci dregătorul de la vârf, obligat să iscălească sau să se lepede. Iconoclasmul a avut două răstimpuri, unul deschis de împăratul Leon al III-lea în jurul anului 726 și închis la Sinodul al VII-lea Ecumenic din 787, celălalt deschis de Leon al V-lea Armeanul în 815 și închis în 843, prin hotărârea care se prăznuiește ca Duminica Ortodoxiei. În care dintre ele a pătimit Nichita nu se poate spune din izvoarele consultate.

Ce spun izvoarele: Mineiul dă numele, rangul de patriciu și titlul de mărturisitor, care în limbajul Bisericii înseamnă un om care a pătimit pentru credință fără să fie ucis. Rangul și titlul îl așază în vremea certei icoanelor, dar anul și locul nu se află în sursele consultate, iar o viață amănunțită nu i se poate scrie fără a o împrumuta de la alte persoane cu același nume.

Canonizare: Cinstire veche, fără procedură formală. Data canonizării nu apare în sursele consultate.

Sfântul Mucenic Veniamin Diaconul

Diacon mucenic pomenit de Minei la această zi · nu se poate hotărî din sursele consultate
Tradiție, fără izvoare contemporane

Slujba arătată de Minei este singurul fapt și merită citită cu atenție. Diaconul nu era un ajutor oarecare: în Biserica veche avea în grijă averea comunității, ajutorarea săracilor și a văduvelor și legătura dintre episcop și credincioși, de unde și faptul că în vremurile de prigoană diaconii erau prinși adesea întâi, înaintea preoților, fiindcă ei țineau listele și banii. Numele Veniamin este ebraic și se întâlnea atât la creștinii din lumea siriacă, cât și în cea grecească. Calendarul pomenește la alte zile un diacon Veniamin dintre mucenicii Persiei, uciși sub regii sasanizi în veacul al cincilea, într-o prigoană care s-a dus nu în Imperiul Roman, ci dincolo de granița lui de răsărit, și care are un izvor propriu, Actele martirilor persani. Dacă pomenirea de astăzi este a aceluia nu se poate hotărî. Historix lasă golul la vedere.

Ce spun izvoarele: Mineiul dă numele și slujba de diacon. Nu dă loc, veac, an, nici felul morții. Calendarele bisericești pomenesc la alte zile un diacon Veniamin dintre mucenicii Persiei; sursele consultate nu spun dacă pomenirea de 13 octombrie este a lui, iar Historix nu face identificarea în locul izvoarelor.

Canonizare: Cinstire veche, fără procedură formală. Data canonizării nu apare în sursele consultate.

Sfântul Mucenic Antigon

Mucenic pomenit de Minei la această zi, săvârșit prin foc · nu se poate hotărî din sursele consultate
Tradiție, fără izvoare contemporane

Numele este grecesc și purtat, în istoria veche, de mai mulți regi macedoneni din dinastia antigonidă, ceea ce arată doar că omul venea din lumea de limbă greacă, nu de unde anume. Ce se poate citi este pedeapsa. Arderea nu era, în dreptul roman, o pedeapsă oarecare: se aplica celor lipsiți de drepturile cetățeanului, sclavilor și străinilor, și celor socotiți vinovați de fapte împotriva ordinii publice, categorie în care creștinii au fost puși în vremea persecuțiilor. Un cetățean roman era, de regulă, decapitat. Dacă deosebirea aceasta se ține și la Antigon, ea l-ar așeza în pătura de jos a orașului în care a fost judecat; dar nimic din Minei nu o spune, iar asta rămâne o citire a dreptului, nu un fapt. Peste acest cadru, izvoarele consultate nu dau nimic despre persoana lui.

Ce spun izvoarele: Mineiul dă numele și felul morții, arderea, și nimic altceva: nici locul, nici împăratul, nici anul. Numele este rar în calendar. Nu se poate completa nimic fără a inventa, deci nu se completează.

Canonizare: Cinstire veche, fără procedură formală. Data canonizării nu apare în sursele consultate.

Sfânta Muceniță Hrisi cea nouă

Muceniță din vremea stăpânirii otomane, nevoită la Slatena, în eparhia Moglenilor · anul 1795
Parțial documentat

Pomenirea ei scoate ziua de astăzi din antichitate și o aduce în pragul veacului al nouăsprezecelea. Noii mucenici sunt creștinii uciși pentru credință în vremea stăpânirii otomane, mai ales cei care au refuzat să treacă la islam sau care s-au întors la creștinism după ce trecuseră, faptă pedepsită cu moartea în dreptul vremii. Numărul lor crește în veacul al optsprezecelea, iar amintirea lor a fost strânsă atunci în culegeri noi, scrise la puțini ani de fapte, ceea ce le dă o documentare cu totul altfel decât cea a mucenicilor din veacul al patrulea: oameni cu nume, cu sat și cu an. Slatena și eparhia Moglenilor se află în Macedonia, într-un ținut locuit atunci de greci, slavi și aromâni, adică de neamuri cu care românii sud-dunăreni se amestecă. Anul dat de Minei, 1795, cade în vremea în care Peninsula Balcanică intra în frământarea care avea să ducă la răscoalele naționale de după 1800.

Ce spun izvoarele: Aceasta este cea mai bine așezată dintre pomenirile adăugate de Minei la această zi, fiindcă vine cu an, cu loc și cu eparhie: 1795, Slatena, eparhia Moglenilor. Numirea de nouă muceniță este ea însăși o informație: așa se numesc în Biserica Ortodoxă cei uciși pentru credință sub stăpânirea otomană, deosebiți de mucenicii primelor veacuri. Amănuntele vieții și numele celor care au judecat nu se află în sursele consultate; data este dată de calendar, nu de un document pe care Historix să îl fi deschis.

Canonizare: Cinstire de nouă muceniță, intrată în calendar prin minologhiile de după anul 1700. Data și autoritatea unei proclamări nu apar în sursele consultate.

Credințe și obiceiuri populare

Tradițiile zilei

Pentru ziua de 13 octombrie, culegerile clasice de etnografie românească nu consemnează niciun obicei al zilei. Nici Marian, nici Niculiță-Voronca nu dau o datină legată de Carp, Papil, Agatonica sau Florentie, și nu trec vreunul dintre ei între sărbătorile populare. Ce circulă pe internet ca obicei al acestei date nu se găsește în ele. Tot ce ține de datină în acest răstimp aparține zilei următoare.

De unde vine

Pricina e la îndemână: 13 octombrie este ajunul uneia dintre cele mai puternice sărbători populare ale toamnei, iar lângă ea nu a mai rămas loc pentru o zi proprie. Marian, în lista numelor populare ale sărbătorilor, scrie limpede: Vinerea Mare, adică Cuvioasa Parascheva, 14 octombrie. Elena Niculiță-Voronca întărește și adaugă amănuntul: poporul, atât în Bucovina, cât și în Moldova, numește Sfânta Vinere pe Sfânta Parascheva de la Iași, iar în satele de pe lângă Cernăuți se serbau două Sfinte Paraschive, cea dintâi la 14 octombrie, pe care unele femei o posteau, și a doua după Sfântul Dumitru, amândouă numite Vinerelele; între Vinerele să nu semeni secară, ziceau în Mihalcea și în Mahala, că mori. Vremea zilei de 14 era citită ca prevestire: cum va fi de Cuvioasa Parascheva va fi tot una până la Sfântul Dumitru, se spunea în ținutul Botoșanilor. Chiar și socoteala nopții se lega de ea: Marian notează că steaua numită toaca sfințește seara pe la Vinerea Mare. Așadar, cine caută obiceiuri pentru 13 octombrie le va găsi mutate cu o zi mai încolo, iar cine le atribuie acestei zile mută o sărbătoare de pe locul ei.

Ritmul anului

În ajunul Vinerii Mari, la capătul cîșlegilor de toamnă

Ziua de 13 octombrie este ultima dinaintea Vinerii Mari, numele popular al praznicului Cuvioasei Parascheva, de la 14 octombrie, pe care Marian îl trece ca atare în lista sărbătorilor cu nume de popor. Pentru satul românesc din Moldova și din Bucovina aceasta era o sărbătoare femeiască, postită de unele femei și ținută pentru ajutor la boală și la nevoie; Niculiță-Voronca scrie că pe lângă Cernăuți se țineau chiar două Sfinte Paraschive, una la 14 octombrie și una după Sfântul Dumitru, numite împreună Vinerelele, și că în răstimpul dintre ele nu se semăna secară.

Tot răstimpul acesta cade în cîșlegile de toamnă, vremea de dulce dintre postul Adormirii Maicii Domnului și postul Crăciunului. Niculiță-Voronca le descrie ca fiind cele mai lungi din an și ca vremea cu cele mai multe nunți, făcute după strânsul din câmp, fiindcă atunci este cu ce, toamna e bogată; ele țin până la 15 noiembrie, când intră postul Crăciunului, iar înainte de intrarea în post se face pomenirea morților în trei sâmbete.

În socoteala pastorală, zilele acestea sunt ultimele de vară. Marian culege din Transilvania legenda celor două lanțuri ale anului: când vine Sâmedru cu caii săi sparge lanțul lui Sânt-Ion și intră în iarnă, iar îndată după el vine Baba Paraschiva, așa cum, în primăvară, Sân-Toader sparge lanțul lui Sân-Petru și după el vine Baba Dochia. Sâmedru cade la 26 octombrie. Luna însăși se numea brumărel, scrie Marian, de la brumele mici care încep să cadă în ea.

Știi o tradiție legată de ziua asta, din satul sau din familia ta? Povestește-ne.

Evenimente

Pe 13 octombrie, în istoria României

  1. 1479

    Lupta de pe Câmpul Pâinii, în culoarul Mureșului, la Șibot. Oastea Transilvaniei, condusă de voievodul Ștefan Báthory și de comitele de Timiș Paul Kinizsi, bate armata otomană care jefuise ținutul dintre Sebeș și Orăștie, însoțită de oastea lui Basarab al IV-lea cel Tânăr, Țepeluș, domnul Țării Românești. În oaste creștină se aflau secui, nobilimea comitatensă, detașamente săsești, un corp de români și trupe sârbești, iar de partea cealaltă, între români, și Laiotă Basarab, fostul domn refugiat la Brașov; Nicolae Iorga a numit ziua o luptă de români contra românilor. Numărul luptătorilor este disputat: izvoarele vechi dau între 15.000 și 60.000 de otomani, Ioan Hațegan socotește între 10.000 și 25.000 de partea turcă și între 25.000 și 30.000 de partea creștină, iar Ferenc Szakály și Pál Fodor coboară oastea turcească la vreo 15.000, calculând după cei 30.000 de cai capturați, de vreme ce akingiii aduceau câte doi cai. La fel sunt disputate pierderile: cronicile vorbesc de 30.000 până la 60.000 de morți turci, evaluările noi de 5.000 până la 6.000, cu pierderi grele ale pedestrimii Țării Românești, și în jur de 3.000 de morți de partea transilvăneană, după mărturia unui sas care a luat parte la luptă. A doua zi, la 14 octombrie, oștile biruitoare au intrat în cetatea Alba Iulia.

  2. 1781

    Împăratul Iosif al II-lea dă Patenta de toleranță religioasă, care îngăduie ortodocșilor și protestanților din Imperiul Habsburgic, deci și românilor din Transilvania, exercițiul public al credinței lor. Pentru românii ardeleni este primul act imperial care le recunoaște biserica fără a-i cere trecerea la unire.

  3. 1902

    Se inaugurează clădirea centrală a Universității Franz Joseph din Cluj, universitatea înființată prin decretul din 12 octombrie 1872 și devenită, după Unire, universitate românească.

  4. 1916

    Moartea generalului David Praporgescu, comandantul Corpului I Armată, numit în această funcție la 17/30 septembrie 1916, în luptele de pe Valea Oltului. Era la cercetarea pozițiilor de pe înălțimea Coți, în zona Câinenilor, județul Vâlcea, când un obuz a căzut lângă grupul său; a murit în drum spre postul de prim ajutor, iar colonelul Zizi Cantacuzino a fost rănit ușor în același obuz. Data pe stil vechi este 30 septembrie, pe stil nou 13 octombrie.

  5. 1967

    Se deschide la București primul colocviu internațional consacrat operei lui Constantin Brâncuși, la o vreme când sculptorul era încă privit cu rezervă în țara lui.

  6. 1996

    Este adusă la Iași racla cu capul Sfântului Apostol Andrei, de la Catedrala Mitropolitană din Patras, în cadrul pelerinajului anual la moaștele Cuvioasei Parascheva. Evenimentul deschide un șir de hotărâri sinodale, înscrierea prăznuirii cu cruce roșie în 1995, proclamarea Apostolului ca Ocrotitor al României în februarie 1997 și ridicarea sărbătorii lui la rang de Sărbătoare Națională Bisericească în 2002, iar în 2012 Parlamentul face din 30 noiembrie sărbătoare legală.

  7. 2002

    Se proclamă canonizarea Sfântului Ierarh Petru Movilă, Mitropolitul Kievului, la Iași, înaintea pelerinilor veniți la hramul Cuvioasei Parascheva. Fiu al domnului Moldovei Simion Movilă, el a condus Mitropolia Kievului și a stat în spatele Sinodului de la Iași din 1642, ținut la Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi. Sfântul Sinod a hotărât ca pomenirea lui în calendarul românesc să se facă la 22 decembrie, ziua morții, nu la 13 octombrie, când s-a făcut proclamarea.

  8. 2009

    Guvernul Emil Boc este demis prin moțiune de cenzură, cu 254 de voturi pentru și 176 împotrivă, moțiune inițiată de Partidul Național Liberal și de Uniunea Democrată Maghiară din România și susținută de Partidul Social Democrat.

  9. 2017

    Parlamentul albanez votează legea privind protecția minorităților etnice, prin care aromânii primesc statut oficial de minoritate națională în Albania.

Evenimente

Pe 13 octombrie, în lume

  1. 1307

    Din ordinul regelui Filip al IV-lea al Franței, cavalerii templieri din regat, cu marele maestru Jacques de Molay în frunte, sunt arestați într-o singură zi. Procesul care urmează duce la desființarea ordinului, iar interogatoriile de la Chinon se păstrează în Arhiva Apostolică Vaticană.

  2. 1399

    Henric al IV-lea este încoronat rege al Angliei la Westminster, după ce l-a răsturnat pe Richard al II-lea.

  3. 1773

    Charles Messier descoperă galaxia spirală M51, numită azi Galaxia Vârtejului.

  4. 1860

    Se face, dintr-un balon aflat la vreo trei sute șaizeci de metri deasupra Bostonului, cea mai veche fotografie aeriană păstrată din lume.

  5. 1884

    În ședința din această zi, Conferința internațională de la Washington pentru stabilirea unui prim meridian și a unei zile universale adoptă meridianul care trece prin centrul instrumentului de trecere al Observatorului de la Greenwich ca meridian inițial al longitudinii. Votul, consemnat în protocolul ședinței, a fost de 21 de state pentru, unul contra, San Domingo, și două abțineri, Brazilia și Franța. Pe această hotărâre stă până azi socoteala longitudinilor și împărțirea lumii în fusuri orare.

  6. 1917

    La Cova da Iria, lângă Fátima, în Portugalia, vreo șaptezeci de mii de oameni adunați așteaptă semnul promis de cei trei copii care spuneau că au văzut-o pe Maica Domnului; episodul este cunoscut ca minunea de la Fátima.

  7. 1923

    Ankara devine capitala Turciei moderne, în locul Istanbulului.

  8. 1943

    Italia declară război Germaniei, fostei sale aliate, la o lună și jumătate după armistițiul cu Aliații.

  9. 1944

    Riga, capitala Letoniei, este eliberată de Armata Roșie.

  10. 1972

    Avionul forțelor aeriene uruguayene se prăbușește în Anzi, la peste trei mii cinci sute de metri; din patruzeci și cinci de oameni, șaisprezece rezistă șaptezeci și două de zile până la salvare.

  11. 2010

    Cei treizeci și trei de mineri prinși în mina din Copiapó, în Chile, ajung la suprafață după șaizeci și nouă de zile sub pământ.

Întrebări frecvente

Ce sfinți sunt pe 13 octombrie?

La 13 octombrie se face pomenirea aducerii moaștelor Sfântului Apostol Andrei la Iași, în 1996, însemnată cu cruce în calendarul românesc, și se prăznuiesc Sfinții Mucenici Carp, episcopul Tiatirei, Papil, diaconul lui, Agatodor, Agatonica și Florentie din Tesalonic. Mineiul mai adaugă pe Sfântul Dioscor, pe Cuviosul Nichita Patriciu Mărturisitorul, pe Veniamin Diaconul, pe Antigon și pe noua muceniță Hrisi, nevoită la Slatena în anul 1795.

Ce s-a întâmplat pe 13 octombrie în istoria României?

Cel mai vechi fapt datat este lupta de pe Câmpul Pâinii, la Șibot, din 13 octombrie 1479, în care oastea Transilvaniei a bătut armata otomană și oastea lui Țepeluș, domnul Țării Românești. Pe aceeași zi cad moartea generalului David Praporgescu pe Valea Oltului, în 1916, aducerea moaștelor Sfântului Apostol Andrei la Iași, în 1996, și proclamarea canonizării Sfântului Petru Movilă, în 2002.

Ce obiceiuri populare sunt legate de 13 octombrie?

Niciunul propriu. Culegerile clasice nu dau vreo datină a acestei zile, fiindcă totul se strânge în ziua următoare: 14 octombrie, numită de popor Vinerea Mare, praznicul Cuvioasei Parascheva. Marian o trece astfel în lista sărbătorilor cu nume de popor, iar Niculiță-Voronca arată că poporul din Moldova și Bucovina numește Sfânta Vinere pe Sfânta Parascheva de la Iași. Ziua de 13 octombrie este ajunul acestei sărbători.

Este Sfântul Apostol Andrei prăznuit pe 13 octombrie?

Nu. Praznicul Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României, este la 30 noiembrie, zi declarată sărbătoare legală de Parlamentul României în 2012. La 13 octombrie se face pomenirea unui alt lucru: aducerea la Iași, în 1996, a raclei cu capul Apostolului, de la Catedrala Mitropolitană din Patras, în cadrul pelerinajului la moaștele Cuvioasei Parascheva. Sunt două pomeniri deosebite, în calendar, ale aceluiași sfânt.

Când au murit Sfinții Carp și Papil?

Izvoarele nu se potrivesc, iar Historix nu alege între ele. Calendarul Bisericii Ortodoxe Române îi așază în persecuția împăratului Deciu, între 249 și 251, sub guvernatorul Valeriu. Eusebiu de Cezareea, în Istoria bisericească, cel mai vechi izvor care îi pomenește, îi dă la Pergam, alături de o femeie, Agatonica, în același șir cu mucenicia Sfântului Policarp al Smirnei, adică la mijlocul veacului al doilea. Deosebirea este de aproape o sută de ani.

Scrisoarea de sâmbătă

Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână

Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism.

Vreau și

Prin abonare primești scrisoarea săptămânală Historix pe adresa de mai sus. Îi trimitem întâi un email de confirmare, iar abonarea începe abia după ce apeși linkul din el. Te poți dezabona oricând, dintr-un clic, din orice email. Politica de confidențialitate.

Urmărește Historix

Istoria, cu dovezi, în fiecare zi pe rețeaua ta preferată.

Facebook Instagram YouTube