Inel de bronz cu farul din Alexandria, găsit pe insula scufundată Antirhodos

Un inel sigilar de bronz, gravat cu imaginea farului din Alexandria, a fost scos de pe insula scufundată Antirhodos, din portul de est al orașului. Ministerul Turismului și Antichităților din Egipt a anunțat descoperirea la începutul lui octombrie 2026. Potrivit Consiliului Suprem al Antichităților, este primul exemplu cunoscut de reprezentare gravată a farului pe un inel de sigiliu.

Ce s-a găsit și unde

Insula Antirhodos se afla în Portus Magnus, portul de est al Alexandriei, și făcea parte din cartierul regal al orașului antic. Astăzi stă sub apă, împreună cu o bună parte din frontul vechi al orașului.

Descoperirea a fost făcută de misiunea comună a Institutului European de Arheologie Subacvatică și a Consiliului Suprem al Antichităților din Egipt. Misiunea de pe Antirhodos este coordonată de Franck Goddio, președintele institutului. Hisham El-Leithy, secretarul general al Consiliului Suprem al Antichităților, a precizat locul exact al descoperirii, iar ministrul Sherif Fathi a vizitat șantierul.

Alături de inel a fost recuperat un lot de ceramică acoperind aproximativ opt secole, din secolul al IV-lea î.Hr. până în secolul al IV-lea d.Hr.: vase de uz curent, veselă, amfore și fragmente de sticlărie antică.

De ce contează gravura

Farul din Alexandria este una dintre cele șapte minuni ale lumii antice și, totodată, un monument despre care nu avem nicio imagine făcută după natură. Ce știm despre forma lui vine din descrieri scrise, din monede alexandrine, din mozaicuri și din blocurile recuperate de pe fundul mării.

Gravura de pe inel seamănă cu reprezentările de pe monedele alexandrine din secolul al II-lea d.Hr. Pe baza acestei asemănări, cercetătorii avansează ideea că palatul de pe insulă ar fi avut o funcție administrativă cel puțin până în acel secol. Un inel de sigiliu nu este o bijuterie decorativă: servea la ștampilat, deci la autentificarea unui document sau a unui colet.

Ce se știe despre farul însuși

Situl farului se află în alt punct al coastei, la capătul estic al peninsulei Pharos, acolo unde se ridică azi fortul medieval Qaitbay. Centrul de Studii Alexandrine lucrează acolo din 1994, cu una sau două campanii pe an, în funcție de starea mării.

Cifrele de pe acest sit dau o idee despre scara monumentului. La 1 ianuarie 2020, baza de date a echipei conduse de Isabelle Hairy înregistra 3.040 de blocuri cartate. Cele mai mari cântăresc până la 40 de tone. Situl arheologic acoperă aproape 1,6 hectare, iar zona submersă a insulei este estimată la circa 3 hectare. În 1995 și 1996 au fost ridicate 36 de piese, expuse acum în muzeul în aer liber de lângă Teatrul Roman și în fața Bibliotecii Alexandrina.

Ce urmează în portul de est

Campania actuală a misiunii nu se ocupă de un singur punct. Lucrările acoperă patru situri din portul de est: templul zeiței Isis, palatul și platforma de vest de pe Antirhodos, rămășițele unui sarcofag monumental și Timonium, complexul palațial legat de numele lui Marcus Antonius. După aceea, misiunea urmează să se mute în golful Abu Qir.

Ce nu se știe încă

Inelul nu a fost datat direct. Încadrarea în secolul al II-lea d.Hr. se sprijină pe asemănarea gravurii cu imaginile de pe monede, ceea ce este un argument de stil, nu o datare de laborator. Nu s-a comunicat nici cine era proprietarul inelului, nici ce fel de documente ar fi sigilat.

Nu există deocamdată o publicație științifică a piesei, cu desen, dimensiuni și analiza aliajului. Afirmația că este primul inel de sigiliu cunoscut cu farul gravat vine din anunțul oficial și va putea fi cântărită doar după ce piesa va fi publicată și comparată cu colecțiile de inele din muzeele lumii.