Sursa originală
Pe scurt
Un studiu publicat în PLOS One și anunțat pe 8 octombrie 2026 de Asociația Leibniz arată că, la aceeași creștere de populație, decorul ceramicii a reacționat invers în două regiuni neolitice: s-a diversificat apoi s-a sărăcit în sud-vestul Germaniei, acum circa 7.000 de ani, și s-a uniformizat în centrul Ucrainei, acum circa 6.000 de ani.
- 01Un model matematic aplicat pe mii de fragmente de ceramică arată că aceeași creștere de populație a dus la rezultate opuse: decor tot mai divers, apoi mai sărac, în cultura ceramicii liniare din sud-vestul Germaniei, și ceramică tot mai uniformă în cultura Tripolie de vest din centrul Ucrainei.
Când o comunitate neolitică crește, oalele ei devin mai felurite sau mai la fel? Un studiu publicat în PLOS One și anunțat pe 8 octombrie 2026 de Asociația Leibniz a pus întrebarea în două locuri diferite, în sud-vestul Germaniei și în centrul Ucrainei, și a primit două răspunsuri contrare. În Germania, decorul s-a diversificat, apoi s-a sărăcit. În Ucraina, s-a uniformizat.
Ce s-a comparat
Cele două cazuri sunt despărțite de o mie de ani și de două mii de kilometri. Primul este cultura ceramicii liniare din sud-vestul Germaniei, cunoscută în literatura de specialitate ca Linearbandkeramik, acum în jur de 7.000 de ani. Al doilea este cultura Tripolie de vest, din centrul Ucrainei, acum în jur de 6.000 de ani.
Materialul de lucru a fost ceramica, adică exact ce se păstrează în cantități mari pe perioade lungi. Comunicatul vorbește despre mii de fragmente din cele două regiuni, fără să dea un număr exact de fragmente, de loturi sau de situri.
Modelul
Cei doi autori au construit un model matematic care descrie cum organizarea și intensitatea producției de ceramică pot schimba stilul, și cum se schimbă stilurile prin transmitere culturală, adică prin schimbul de informație dintre oameni, și prin creșterea populației. Apoi au testat algoritmul pe loturile de fragmente din Germania și din Ucraina.
Ideea de fond este că un vas nu e doar un vas. Decorul lui se învață, se copiază și se modifică, deci numărul de variante care circulă într-o așezare la un moment dat spune ceva despre câți oameni erau acolo, cât de des se vedeau între ei și cine făcea oalele. Când se poate măsura cât de felurit e decorul de la o fază la alta, ceramica devine un instrument de măsură, nu doar un obiect de muzeu.
Rezultatul: același tipar demografic, două răspunsuri stilistice
Ambele regiuni arată faze de creștere puternică a populației, urmate de scădere. Comunicatul numește tiparul tipic pentru societățile de agricultori timpurii din Europa neolitică. Ce diferă este reacția stilului.
- În sud-vestul Germaniei, pe măsură ce complexitatea socială a crescut, diversitatea decorului a crescut mai întâi, apoi a scăzut.
- În centrul Ucrainei, tiparul s-a inversat: cu cât complexitatea creștea, cu atât ceramica devenea mai uniformă.
- Explicația propusă de autori pentru cazul ucrainean este specializarea meșteșugului, adică apariția unor olari care fac același lucru tot mai bine și tot mai la fel.
Cine a făcut studiul
Autorii sunt Aleksandr Diachenko, de la Institutul de Arheologie al Academiei Naționale de Științe a Ucrainei, și Detlef Gronenborn, adjunct al domeniului de competență Preistorie la Centrul Leibniz pentru Arheologie din Mainz și profesor asociat la Universitatea Johannes Gutenberg din același oraș.
O parte din finanțare a venit prin proiectul Nested Non-Linear Dynamics of the Prehistoric Past, din programul de burse al Institutului Arheologic German dedicat documentării și salvării patrimoniului arheologic ucrainean. Contextul acela nu e decorativ: o bună parte din materialul de referință al arheologiei Tripolie se află astăzi în zonă de război.
Ce spun autorii
Abia începem să înțelegem complexitatea comportamentului societăților trecute.
Aleksandr Diachenko, citat în comunicatul Asociației Leibniz
Gronenborn adaugă, în același comunicat, că societățile de agricultori timpurii arată tipare de comportament care ne ajută să înțelegem cum reacționează o societate la schimbări de mărime a populației, de organizare a muncii și de schimb de cunoaștere. Formularea lui despre o eventuală relevanță pentru societățile globalizate de azi este dată ca posibilitate pe termen lung, nu ca rezultat.
Ce nu se știe încă
Comunicatul instituțional nu dă numărul de fragmente, numărul de situri sau datări precise, ci doar ordine de mărime. Nu detaliază parametrii modelului și nu spune cât de bine funcționează el în afara celor două studii de caz. Diachenko însuși pune o condiție: mai întâi trebuie înțelese mecanismele care stau dedesubt.
O precizare de metodă: pentru acest articol am citit comunicatul Asociației Leibniz din 8 octombrie 2026 și pagina proiectului de la Centrul Leibniz pentru Arheologie. Referința studiului din PLOS One este cea dată în comunicat; textul integral al articolului științific nu a putut fi deschis din acest mediu de lucru, iar cifrele de mai sus vin din comunicatul instituției, nu din lucrare.
✓ Ce știm sigur
- Studiul este semnat de Aleksandr Diachenko și Detlef Gronenborn și a apărut în PLOS One. A fost anunțat de Asociația Leibniz pe 8 octombrie 2026. Cele două cazuri sunt cultura ceramicii liniare din sud-vestul Germaniei, acum circa 7.000 de ani, și cultura Tripolie de vest din centrul Ucrainei, acum circa 6.000 de ani. Ambele regiuni arată creșteri și scăderi de populație.
? Ce rămâne neclar
- Comunicatul nu dă numărul de fragmente, de loturi sau de situri și nu detaliază parametrii modelului. Nu se știe cât de bine se comportă modelul în afara celor două studii de caz. Legătura cu societățile contemporane este prezentată ca posibilitate, nu ca rezultat.
Contextul românesc
Cultura Tripolie este aripa estică a aceluiași complex cultural pe care, la noi, îl numim Cucuteni. Vasele pictate de la Cucuteni-Cetățuia, în județul Iași, de la Hăbășești sau de la Trușești fac parte din aceeași tradiție ceramică pe care modelul o analizează la est de Prut. Întrebarea studiului, dacă decorul se diversifică sau se uniformizează atunci când comunitatea crește, se poate pune la fel pentru așezările Cucuteni din Moldova și din sud-estul Transilvaniei, unde seriile de ceramică pictată sunt la fel de bogate. Studiul nu include însă situri din România, iar niciun institut românesc nu apare printre semnatari.
Întrebări frecvente
Cine a făcut studiul despre ceramica neolitică?
Aleksandr Diachenko, de la Institutul de Arheologie al Academiei Naționale de Științe a Ucrainei, și Detlef Gronenborn, de la Centrul Leibniz pentru Arheologie din Mainz și de la Universitatea Johannes Gutenberg. Studiul a apărut în PLOS One și a fost anunțat pe 8 octombrie 2026.
Ce culturi arheologice au fost comparate?
Cultura ceramicii liniare, Linearbandkeramik, din sud-vestul Germaniei, datată acum în jur de 7.000 de ani, și cultura Tripolie de vest din centrul Ucrainei, datată acum în jur de 6.000 de ani. Materialul comparat a fost ceramica, în ordinul miilor de fragmente.
De ce decorul reacționează diferit la aceeași creștere de populație?
Autorii pun diferența pe organizarea producției. În cazul ucrainean propun specializarea meșteșugului: cu cât producția se concentrează în mâinile unor olari specializați, cu atât vasele ies mai asemănătoare între ele, chiar dacă societatea devine mai complexă.
Ce legătură are subiectul cu România?
Cultura Tripolie este aripa estică a complexului numit la noi Cucuteni, cu situri precum Cucuteni-Cetățuia în județul Iași, Hăbășești sau Trușești. Studiul nu folosește însă material din România și nu are coautori români.
Ce limite are cercetarea?
Comunicatul instituției nu publică numărul de fragmente, de loturi sau de situri, nu detaliază parametrii modelului și nu arată cum se comportă acesta în afara celor două studii de caz. Autorii spun ei înșiși că mecanismele de fond nu sunt încă înțelese.
Acest articol este o adaptare în limba română, cu context suplimentar. Informațiile științifice aparțin autorilor sursei originale. Cum lucrăm la Radar
Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână
Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism.
Laurențiu Dicu
Fondator, editor, pasionat de istorie
Vezi pagina autorului →
