Cincisprezece tăblițe sumeriene noi, publicate din colecțiile Muzeului Irakului

Pe 2 octombrie 2026, revista Iraq a scos la lumină cincisprezece tăblițe cuneiforme din colecțiile Muzeului Irakului de la Bagdad, nepublicate până acum. Provin din perioada celei de a treia dinastii a Urului și, în cea mai mare parte, din regiunea Umma, în sudul Mesopotamiei. Nu conțin poeme și nici inscripții regale: sunt socoteli.

Ce s-a publicat

Studiul se intitulează „From the collections of the Iraq Museum: new Ur III tablets primarily from the Umma region” și este semnat de Abather Rahi Saadoon, de la Universitatea Kerbala, Noemi Borrelli, de la Universitatea din Napoli L’Orientale, și Maurizio Viano, de la Universitatea din Torino. A apărut în revista Iraq, publicată de Cambridge University Press, are 43 de pagini și a fost pus online pe 2 octombrie 2026.

Publicarea unei tăblițe nu înseamnă doar fotografierea ei. Înseamnă copie desenată, transliterare semn cu semn, traducere, comentariu și încadrare în seria de texte din care face parte. Abia după asta tăblița poate fi folosită de altcineva. Pentru piese care stau de decenii într-un muzeu, momentul publicării este momentul în care ele încep, practic, să existe pentru cercetare.

De ce contează socotelile

A treia dinastie a Urului, care a stăpânit sudul Mesopotamiei în ultimul secol al mileniului al III-lea î.Hr., a lăsat una dintre cele mai dense arhive administrative din toată istoria veche. Zeci de mii de tăblițe înregistrează rații de orz, zile de muncă, animale, țesături, întreținerea canalelor. Sunt documente plictisitoare una câte una și extraordinare luate împreună: din ele se reconstituie prețuri, salarii, randamente agricole și felul în care funcționa un stat la începuturile birocrației.

Cele mai multe texte de acest fel sunt adunate și indexate în Cuneiform Digital Library Initiative, un proiect cu sediul la Oxford, susținut de Societatea Max Planck, de Fundația Mellon, de National Science Foundation și de alte instituții, care pune online cataloage, transliterări și imagini. Fiecare lot nou publicat se adaugă acolo și devine comparabil cu restul.

Umma, de unde provin cele mai multe dintre piesele publicate acum, era una dintre provinciile centrale ale statului, cu o administrație proprie, cu ogoare măsurate, cu echipe de lucrători trimise la săpat canale și cu depozite care țineau evidența fiecărei livrări. Tocmai fiindcă de acolo s-au păstrat foarte multe documente, un lot nou se poate așeza imediat lângă seriile cunoscute: aceleași funcții, aceleași formule, uneori aceiași oameni.

Prințesa din arhiva Muzeului Irakului

Unul dintre autorii noului studiu, Abather Rahi Saadoon, publicase deja în aceeași revistă, în 2018, arhiva unei prințese din familia regală a Urului: Šāt-Eštar. Textele acelea, tot din colecțiile Muzeului Irakului, o arată primind, livrând, distribuind și mijlocind între oameni, cu specializări limpezi: orz, făină, curmale, textile și îmbrăcăminte.

Studiul din 2018 numește și partenerii ei de afaceri, între care Agatia, Šulgi-mudah, Abituni, Šāt-Su’en, Šāt-Nūnu, Šeškala și Lugal-nisaĝ-e. Concluzia autorului este că prințesele casei regale aveau un rol propriu în economia statului, nu unul decorativ, iar documentele arată femei prezente în toate domeniile de activitate.

Prințesele din familia regală a statului Ur III au avut un rol în dezvoltarea și revitalizarea economiei. În societatea irakiană antică, femeile au lucrat în toate domeniile.

Abather Rahi Saadoon, Iraq, vol. 80, 2018

Ce spun sursele

Noutatea anunțată acum este cantitativă și de detaliu: cincisprezece documente în plus, cu toponime, nume de persoane și operațiuni care pot fi puse alături de restul corpusului. Titlul studiului precizează că piesele provin în principal din regiunea Umma, una dintre provinciile bine documentate ale statului.

Deocamdată este vorba despre o publicare de texte, nu despre o reinterpretare a perioadei. Studiile de acest fel nu răstoarnă nimic și nici nu își propun: ele pun la dispoziție materia primă pe care se vor sprijini, peste ani, sintezele despre prețuri, despre muncă sau despre rolul femeilor în administrația sumeriană. Fără ele, orice concluzie generală ar sta pe un eșantion mai mic.

Ce nu se știe încă

• Cum au ajuns piesele în muzeu. Multe tăblițe din colecțiile vechi nu au context de săpătură, iar fără el informația despre locul exact de descoperire se pierde.
• Cât de mult schimbă lotul imaginea de ansamblu. Cincisprezece documente sunt puține față de zecile de mii cunoscute, iar greutatea lor se va vedea abia după ce vor fi comparate cu seriile deja publicate.
• Dacă toponimele noi pot fi puse pe hartă. Un nume de localitate apărut într-o socoteală nu spune, singur, unde se afla acea localitate.
• Cât de mare era, de fapt, arhiva prințesei. Studiul din 2018 nu precizează numărul total de tăblițe care i se pot atribui.