Sari la conținut
Ultimele
HISTORIX.RO

Arhivă regală hitită la Kayalıpınar: 184 de tăblițe, dintre care 131 noi

Săpăturile din provincia Sivas au scos la lumină 131 de tăblițe și fragmente cuneiforme. Textele vorbesc despre operațiuni militare, despre o boală și despre moartea unei prințese de vârstă mică.

Laurențiu Dicu
Adaptat de Laurențiu Dicu
9 octombrie 2026, 10:00 · 4 min de citit

Sursa originală

ktb.gov.tr · „Ministerul Culturii și Turismului al Republicii Turcia, anunțul descoperirii de la Kayalıpınar, 8 octombrie 2026”
Citește originalul ↗
Tăbliță de lut ars cu scriere cuneiformă hitită, expusă într-un muzeu
Tăbliță hitită cu scriere cuneiformă, descoperită la Hattușa și datată în secolul al XIV-lea î.Hr. Nu provine de la Kayalıpınar, ci din capitala regatului, și este expusă la Institutul Oriental din Chicago. Wikimedia Commons, foto Mx. Granger, CC0. Wikimedia Commons, foto Mx. Granger · CC0

Pe scurt

Arheologii au găsit 131 de tăblițe și fragmente cuneiforme la Kayalıpınar, în provincia Sivas din Turcia, anunțate pe 8 octombrie 2026. Arhiva regală hitită de acolo ajunge astfel la 184 de documente, datate în jurul anului 1400 î.Hr. Situl este identificat cu orașul Šamuḫa.

  • 01La Kayalıpınar, în provincia Sivas, au fost găsite 131 de tăblițe și fragmente cuneiforme, iar arhiva ajunge astfel la 184 de documente.
  • 02Situl este identificat cu orașul hitit Šamuḫa, reședință regală temporară și loc de cult.
  • 03Textele privesc operațiuni militare, administrație, o boală care se răspândea și moartea unei prințese de vârstă mică.
  • 04Tăblițele nu sunt încă publicate într-o ediție științifică, deci conținutul lor rămâne o descriere preliminară.

Ministerul Culturii și Turismului din Turcia a anunțat pe 8 octombrie 2026 că săpăturile de la Kayalıpınar, în provincia Sivas, au scos la lumină 131 de tăblițe și fragmente de tăblițe cu scriere cuneiformă. Împreună cu piesele găsite în campaniile anterioare, arhiva ajunge la 184 de documente. Situl este identificat de cercetători cu orașul hitit Šamuḫa, iar textele sunt datate în jurul anului 1400 î.Hr.

Ce scrie pe tăblițe

Potrivit anunțului oficial, textele privesc treburile politice, militare și administrative ale statului hitit. Cercetătorii au semnalat printre ele relatări despre operațiuni militare, despre o boală care se răspândea, despre moartea unei prințese de vârstă mică și despre cereri de întăriri trimise regelui de comandanții din provincii.

Guvernatorul provinciei Sivas, Yılmaz Şimşek, a declarat că tăblițele au aproximativ 3.400 de ani. Cercetătorii citați în anunț vorbesc despre cea mai cuprinzătoare arhivă regală hitită descoperită în secolul al XXI-lea. Perioada indicată este domnia regelui Tudhaliya al II-lea, un nume pentru care numerotarea diferă între școlile de hititologie.

Arhivele hitite cunoscute din capitala Hattușa cuprind scrisori, însemnări administrative, întrebări puse oracolelor, texte de ritual și tratate. O arhivă de provincie, dacă se confirmă că asta este, arată altceva decât una de capitală: corespondența dintre centru și comandanții de la margine, cu grijile lor zilnice, cereri de oameni, de cai și de care de luptă, vești despre boli și despre morți din familia regală.

Ce este Šamuḫa și de ce conta

Numele Šamuḫa apare des în arhivele capitalei hitite, Hattușa. Orașul a fost reședință regală temporară și un loc de cult important, pe drumul dintre podișul anatolian central și regiunile de la est. Cu alte cuvinte, nu un oraș de margine, ci un punct în care statul își ținea o parte din aparat.

Identificarea lui cu movila de la Kayalıpınar, în districtul Yıldızeli, nu este veche. Ea a devenit posibilă în toamna anului 2014, când fragmente de tăblițe scoase din sit au dat numele orașului. Până atunci, Šamuḫa era un oraș cunoscut din texte, dar fără adresă pe hartă.

Un sit săpat de mai bine de un deceniu

Cercetările de la Kayalıpınar au fost finanțate între 2012 și 2020 printr-un proiect al Fundației Germane pentru Cercetare, înregistrat cu numărul 224073889. Rapoartele acestui proiect arată că în campaniile din 2013 și 2014 au apărut urmele unei colonii comerciale asiro-vechi, un wabartum devenit mai târziu karum, din secolele al XIX-lea și al XVIII-lea î.Hr., precum și părți dintr-un complex palațial hitit folosit până în secolul al XIII-lea î.Hr.

Prima arhivă de tăblițe a fost descoperită acolo în 2015 și dezvelită doar în parte. Obiectivul declarat al proiectului era recuperarea integrală a arhivei și cercetarea contextului ei de arhitectură, în special aripa de est a clădirii palațiale numite D. Campania din 2026, condusă de Universitatea Koç din Istanbul, continuă acest program.

Ce spun sursele și ce urmează

Informațiile despre conținutul tăblițelor provin, deocamdată, din anunțul ministerului și din declarațiile oficialilor prezenți la șantier. Textele scoase între 1999 și 2017 din același sit au fost publicate într-un volum de specialitate apărut în 2019, ceea ce dă o măsură a ritmului: de la pământ la ediție critică trec, de regulă, ani.

Până la publicarea transliterațiilor și a traducerilor, orice rezumat al conținutului rămâne o descriere preliminară, nu o lectură verificabilă de alți cercetători.

Ce nu se știe încă

Nu a fost comunicat public câte dintre cele 131 de piese sunt tăblițe întregi și câte sunt fragmente, nici cât din arhivă mai stă în pământ. Numele responsabilului științific al campaniei din 2026 nu apare în anunț.

Nu se știe încă nici dacă boala menționată în texte poate fi legată de epidemia documentată în alte surse hitite din secolul al XIV-lea î.Hr., fiindcă pentru asta ar fi nevoie de datarea exactă a fiecărui document și de numele regilor care apar în ele. Identitatea prințesei moarte de mică nu a fost precizată.

Surse

  1. Ministerul Culturii și Turismului al Republicii Turcia, anunțul descoperirii de la Kayalıpınar, 8 octombrie 2026, https://www.ktb.gov.tr/
  2. Deutsche Forschungsgemeinschaft, proiectul „Excavations at the Site of Kayalipinar (Eastern Cappadocia, Turkey). Investigations on institutional buildings in Hittite Samuha”, nr. 224073889, https://gepris.dfg.de/gepris/projekt/224073889?language=en
  3. Elisabeth Rieken (ed.), „Keilschrifttafeln aus Kayalıpınar 1. Textfunde aus den Jahren 1999-2017”, Documenta Antiqua Asiae Minoris 1, Harrassowitz Verlag, Wiesbaden, 2019, ISBN 978-3-447-11220-8, https://www.harrassowitz-verlag.de/
  4. Universitatea Koç, Istanbul, instituția care conduce săpăturile de la Kayalıpınar, https://www.ku.edu.tr/en/

✓ Ce știm sigur

  • Anunțul a fost făcut de Ministerul Culturii și Turismului din Turcia pe 8 octombrie 2026.
  • Numărul comunicat este de 131 de piese noi și 184 de documente în total.
  • Identificarea sitului cu Šamuḫa a devenit posibilă în toamna anului 2014, pe baza unor fragmente de tăblițe.
  • În 2013 și 2014 s-au găsit acolo urmele unei colonii comerciale asiro-vechi din secolele al XIX-lea și al XVIII-lea î.Hr.

? Ce rămâne neclar

  • Câte dintre cele 131 de piese sunt tăblițe întregi și câte sunt fragmente.
  • Dacă boala din texte are legătură cu epidemia cunoscută din alte surse hitite.
  • Identitatea prințesei moarte de mică și datarea exactă a fiecărui document.
  • Numele responsabilului științific al campaniei din 2026.

Contextul românesc

Nu există o legătură directă între această descoperire și spațiul românesc. Am căutat mențiuni de institute, muzee sau cercetători din România implicați în proiectul de la Kayalıpınar și nu am găsit niciuna. Cea mai apropiată comparație este una de cronologie: în jurul anului 1400 î.Hr., când scribii de la Šamuḫa scriau rapoarte pentru regele lor, comunitățile din epoca bronzului de pe teritoriul României de azi, de tipul Wietenberg sau Monteoru, nu foloseau scrierea. Cele mai vechi documente scrise de pe acest teritoriu sunt inscripțiile grecești din cetățile pontice, Histria, Tomis și Callatis, cu aproape o mie de ani mai târziu.

Întrebări frecvente

Câte tăblițe s-au găsit la Kayalıpınar?

În campania anunțată pe 8 octombrie 2026 au fost scoase 131 de tăblițe și fragmente de tăblițe. Adunate cu piesele descoperite în campaniile anterioare, începând din 2015, arhiva numără 184 de documente, cea mai cuprinzătoare arhivă regală hitită găsită în secolul al XXI-lea.

Ce oraș antic se afla la Kayalıpınar?

Cercetătorii identifică situl cu Šamuḫa, un oraș hitit menționat des în arhivele capitalei Hattușa. A fost reședință regală temporară și loc de cult important. Identificarea a devenit posibilă în toamna anului 2014, când fragmente de tăblițe au dat numele orașului.

Ce conțin textele din arhiva hitită de la Šamuḫa?

Potrivit anunțului oficial, documente politice, militare și administrative. Printre ele apar relatări despre operațiuni militare, despre o boală care se răspândea, despre moartea unei prințese de vârstă mică și cereri de oameni, cai și care de luptă trimise regelui de comandanții din provincii.

Cât de veche este arhiva de la Kayalıpınar?

Guvernatorul provinciei Sivas a indicat o vârstă de aproximativ 3.400 de ani, iar perioada avansată de cercetători este domnia regelui Tudhaliya al II-lea, adică în jurul anului 1400 î.Hr. Numerotarea regilor hitiți cu acest nume diferă între școlile de hititologie.

Când vor putea fi citite tăblițele de alți cercetători?

Nu există o dată anunțată. Pentru comparație, textele descoperite la Kayalıpınar între 1999 și 2017 au fost publicate într-o ediție științifică apărută în 2019. Până la transliterare și traducere, descrierile conținutului rămân preliminare.

Acest articol este o adaptare în limba română, cu context suplimentar. Informațiile științifice aparțin autorilor sursei originale. Cum lucrăm la Radar

Scrisoarea de sâmbătă

Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână

Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism.

Vreau și

Prin abonare primești scrisoarea săptămânală Historix pe adresa de mai sus. Îi trimitem întâi un email de confirmare, iar abonarea începe abia după ce apeși linkul din el. Te poți dezabona oricând, dintr-un clic, din orice email. Politica de confidențialitate.

Urmărește Historix

Istoria, cu dovezi, în fiecare zi pe rețeaua ta preferată.

Laurențiu Dicu Adaptat de Laurențiu Dicu Fondator, editor, pasionat de istorie Vezi pagina autorului →

Mai mult din Radar

Vezi tot →