Arhivă regală hitită la Kayalıpınar: 184 de tăblițe, dintre care 131 noi

Ministerul Culturii și Turismului din Turcia a anunțat pe 8 octombrie 2026 că săpăturile de la Kayalıpınar, în provincia Sivas, au scos la lumină 131 de tăblițe și fragmente de tăblițe cu scriere cuneiformă. Împreună cu piesele găsite în campaniile anterioare, arhiva ajunge la 184 de documente. Situl este identificat de cercetători cu orașul hitit Šamuḫa, iar textele sunt datate în jurul anului 1400 î.Hr.

Ce scrie pe tăblițe

Potrivit anunțului oficial, textele privesc treburile politice, militare și administrative ale statului hitit. Cercetătorii au semnalat printre ele relatări despre operațiuni militare, despre o boală care se răspândea, despre moartea unei prințese de vârstă mică și despre cereri de întăriri trimise regelui de comandanții din provincii.

Guvernatorul provinciei Sivas, Yılmaz Şimşek, a declarat că tăblițele au aproximativ 3.400 de ani. Cercetătorii citați în anunț vorbesc despre cea mai cuprinzătoare arhivă regală hitită descoperită în secolul al XXI-lea. Perioada indicată este domnia regelui Tudhaliya al II-lea, un nume pentru care numerotarea diferă între școlile de hititologie.

Arhivele hitite cunoscute din capitala Hattușa cuprind scrisori, însemnări administrative, întrebări puse oracolelor, texte de ritual și tratate. O arhivă de provincie, dacă se confirmă că asta este, arată altceva decât una de capitală: corespondența dintre centru și comandanții de la margine, cu grijile lor zilnice, cereri de oameni, de cai și de care de luptă, vești despre boli și despre morți din familia regală.

Ce este Šamuḫa și de ce conta

Numele Šamuḫa apare des în arhivele capitalei hitite, Hattușa. Orașul a fost reședință regală temporară și un loc de cult important, pe drumul dintre podișul anatolian central și regiunile de la est. Cu alte cuvinte, nu un oraș de margine, ci un punct în care statul își ținea o parte din aparat.

Identificarea lui cu movila de la Kayalıpınar, în districtul Yıldızeli, nu este veche. Ea a devenit posibilă în toamna anului 2014, când fragmente de tăblițe scoase din sit au dat numele orașului. Până atunci, Šamuḫa era un oraș cunoscut din texte, dar fără adresă pe hartă.

Un sit săpat de mai bine de un deceniu

Cercetările de la Kayalıpınar au fost finanțate între 2012 și 2020 printr-un proiect al Fundației Germane pentru Cercetare, înregistrat cu numărul 224073889. Rapoartele acestui proiect arată că în campaniile din 2013 și 2014 au apărut urmele unei colonii comerciale asiro-vechi, un wabartum devenit mai târziu karum, din secolele al XIX-lea și al XVIII-lea î.Hr., precum și părți dintr-un complex palațial hitit folosit până în secolul al XIII-lea î.Hr.

Prima arhivă de tăblițe a fost descoperită acolo în 2015 și dezvelită doar în parte. Obiectivul declarat al proiectului era recuperarea integrală a arhivei și cercetarea contextului ei de arhitectură, în special aripa de est a clădirii palațiale numite D. Campania din 2026, condusă de Universitatea Koç din Istanbul, continuă acest program.

Ce spun sursele și ce urmează

Informațiile despre conținutul tăblițelor provin, deocamdată, din anunțul ministerului și din declarațiile oficialilor prezenți la șantier. Textele scoase între 1999 și 2017 din același sit au fost publicate într-un volum de specialitate apărut în 2019, ceea ce dă o măsură a ritmului: de la pământ la ediție critică trec, de regulă, ani.

Până la publicarea transliterațiilor și a traducerilor, orice rezumat al conținutului rămâne o descriere preliminară, nu o lectură verificabilă de alți cercetători.

Ce nu se știe încă

Nu a fost comunicat public câte dintre cele 131 de piese sunt tăblițe întregi și câte sunt fragmente, nici cât din arhivă mai stă în pământ. Numele responsabilului științific al campaniei din 2026 nu apare în anunț.

Nu se știe încă nici dacă boala menționată în texte poate fi legată de epidemia documentată în alte surse hitite din secolul al XIV-lea î.Hr., fiindcă pentru asta ar fi nevoie de datarea exactă a fiecărui document și de numele regilor care apar în ele. Identitatea prințesei moarte de mică nu a fost precizată.