Sursa originală
Pe scurt
Un studiu apărut în Journal of Archaeological Method and Theory a măsurat acustica a două morminte pictate din necropola Monterozzi, la Tarquinia, datate între 450 și 400 î.Hr. În Tomba del Gallo reverberația ajunge la 2,34 secunde la 125 Hz, iar în Tomba dei Demoni Azzurri unele valori se apropie de cele din catedrale.
- 01Două morminte pictate din necropola Monterozzi, la Tarquinia, au fost măsurate acustic și modelate cu unelte de inteligență artificială.
- 02În Tomba del Gallo, reverberația rămâne lungă doar la frecvențe joase, cu 2,34 secunde la 125 Hz.
- 03În Tomba dei Demoni Azzurri, unele valori se apropie de cele din catedrale.
- 04Autorii spun că metoda este experimentală și că nu reface purtarea oamenilor din Antichitate.
Două morminte pictate din necropola Monterozzi, la Tarquinia, au fost măsurate acustic și apoi modelate cu unelte de inteligență artificială. Studiul, semnat de Maurizio Forte și Jacqueline K. Ortoleva și apărut în Journal of Archaeological Method and Theory, susține că arhitectura lor a fost gândită pentru a stăpâni ce vede și ce aude cel care intră. Autorii avertizează însă că metoda este experimentală.
Ce s-a măsurat
Cele două monumente sunt Tomba del Gallo, datată între 450 și 400 î.Hr., și Tomba dei Demoni Azzurri, între 450 și 420 î.Hr. Amândouă se află în necropola Monterozzi, cea mai mare din lumea etruscă cunoscută. Măsurătorile acustice au fost făcute în interior, iar rezultatele sunt foarte diferite de la un mormânt la altul.
În Tomba del Gallo, timpul de descreștere timpurie a sunetului rămâne lung doar la frecvențele joase: 2,34 secunde la 125 Hz, în vreme ce de la 250 Hz în sus coboară între o secundă și o secundă și jumătate. Autorii descriu un gâtuit acustic: sunetul rămâne prins pe coridorul de intrare și este împins afară, nu spre camera funerară.
În Tomba dei Demoni Azzurri, reverberația este mult mai lungă, iar unele valori sunt comparabile cu cele măsurate în catedrale, printre care catedrala Sfântul Paul din Londra. Cele mai lungi se adună spre peretele din fund și spre cel din stânga, iar spre peretele din dreapta, acolo unde sunt pictați demonii, valorile scad.
Ce a făcut partea de inteligență artificială
Metoda are trei componente. Prima este o analiză de saliență vizuală, prin algoritmi de vedere artificială care caută contrastul, saturația culorii, densitatea muchiilor și curbura formelor, adică zonele care atrag privirea. A doua punctează, după reguli fixate dinainte, cât de probabil este ca un prag, o nișă, o bancă sau un panou pictat să atragă un gest ritual. A treia pune în mișcare agenți care parcurg mormântul răspunzând la gradienți senzoriali, fără să aibă programată vreo cunoaștere a ritualului.
Autorii explică de ce au ales modele bazate pe trăsături, și nu pe învățare din exemple: așa evită să aducă în context antic obiceiurile de privire ale omului de azi. Asistența unui model de limbaj este, spun ei, a treia și cea mai mărginită parte a aportului automat.
Ce susțin autorii
Tomba del Gallo ar fi construită pe secvențiere vizuală, pe stăpânirea pragului și pe disciplinarea privirii. Coridorul aproape lipsit de stimuli încetinește percepția și pregătește ochiul, iar acustica limpede din camera funerară ajută înțelegerea imaginilor pictate.
Tomba dei Demoni Azzurri funcționează invers, prin intensitate. Reverberația la frecvențe joase produce vibrație în corp, destabilizează percepția poziției proprii și slăbește orientarea în spațiu. Pusă laolaltă cu întunericul și cu șocul vizual al demonului albastru, configurația ar fi putut împinge vizitatorul spre stări apropiate de transă. Autorii vorbesc despre morminte ca spații de trecere, între viață și moarte.
Ce nu dovedește studiul
Limitele sunt scrise în articol. Sursa de impuls folosită la măsurători este mai puțin sigură sub 300 Hz decât baleiajele sinusoidale, exact în zona de frecvențe pe care se sprijină concluzia despre vibrație. Traiectoriile agenților sunt indicative în detaliu, chiar dacă punctele principale de atenție rămân aceleași când se schimbă parametrii. Toate mormintele pictate au fost jefuite înainte de cercetarea modernă, ceea ce încurcă reconstituirea practicilor funerare. Autorii spun limpede că nu încearcă să refacă purtarea oamenilor din Antichitate.
Mai este și problema eșantionului. Necropola Monterozzi are, potrivit dosarului UNESCO, în jur de 6.000 de morminte săpate în stâncă, dintre care circa 200 pictate, cele mai vechi din secolul al VII-lea î.Hr. Fișa oficială italiană a sitului arată că până în 1839 fuseseră documentate peste 2.000 de morminte și că săpătura sistematică a fost îngrădită de construcțiile moderne și de proprietatea privată. Două morminte măsurate nu pot spune încă dacă intenția descrisă este o regulă a arhitecturii etrusce sau doar soluția a doi constructori.
Surse
- Forte M., Ortoleva J. K., „Performing power and transitional space: the use of acoustics and multimodal AI in Etruscan painted tombs”, Journal of Archaeological Method and Theory, vol. 34, art. 13, https://doi.org/10.1007/s10816-026-09820-1
- UNESCO, Lista patrimoniului mondial, necropolele etrusce de la Cerveteri și Tarquinia, https://whc.unesco.org/en/list/1158/
- Ministerul Culturii al Italiei, Catalogo generale dei Beni Culturali, fișa necropolei Monterozzi, nr. 1201339191, https://catalogo.beniculturali.it/detail/ArchaeologicalProperty/1201339191
✓ Ce știm sigur
- Tomba del Gallo este datată între 450 și 400 î.Hr., iar Tomba dei Demoni Azzurri între 450 și 420 î.Hr.
- Măsurătorile arată reverberație mai lungă spre peretele din fund și spre cel din stânga în Tomba dei Demoni Azzurri.
- Necropola Monterozzi are în jur de 6.000 de morminte, dintre care circa 200 pictate.
? Ce rămâne neclar
- Măsurătorile sub 300 Hz sunt mai puțin sigure decât cele făcute cu baleiaje sinusoidale.
- Nu se știe dacă intenția descrisă este o regulă a arhitecturii etrusce sau soluția acestor două morminte.
- Jefuirea tuturor mormintelor pictate face imposibilă reconstituirea practicilor funerare din interior.
Contextul românesc
În secolul în care etruscii își pictau camerele funerare de la Tarquinia, aristocrația getică de la nordul Dunării își ridica propriile morminte sub movilă. Cel mai cunoscut este cel de la Agighiol, în județul Tulcea, cercetat din 1931 la Movila lui Uță: două camere funerare și un coridor de acces, cu un coif de argint care are doi ochi modelați pe frunte și cu cnemide tot din argint, piese aflate astăzi la Muzeul Național de Istorie a României. Arhitectura este comparabilă, cameră și dromos sub o movilă, dar mijlocul de reprezentare diferă: etruscii au pus povestea pe pereți, geții au pus-o în metal.
Întrebări frecvente
Care sunt cele două morminte studiate?
Tomba del Gallo, datată între 450 și 400 î.Hr., și Tomba dei Demoni Azzurri, între 450 și 420 î.Hr. Amândouă se află în necropola Monterozzi, la Tarquinia, în Italia, cea mai mare necropolă etruscă cunoscută.
Ce a măsurat studiul?
Timpii de reverberație pe mai multe frecvențe, în interiorul celor două morminte. În Tomba del Gallo, valoarea cea mai mare este 2,34 secunde la 125 Hz, iar de la 250 Hz în sus coboară între o secundă și o secundă și jumătate.
Ce rol a avut inteligența artificială?
A fost folosită pentru analiza zonelor care atrag privirea, pentru punctarea locurilor care pot primi un gest ritual și pentru simularea unor agenți care parcurg mormântul răspunzând la gradienți senzoriali. Modelele nu au fost antrenate pe privirea omului modern.
Ce limite recunosc autorii?
Măsurătorile sub 300 Hz sunt mai puțin sigure, traiectoriile simulate sunt indicative în detaliu, iar toate mormintele pictate fuseseră jefuite înainte de cercetare. Autorii spun că nu încearcă să refacă purtarea oamenilor din Antichitate.
Acest articol este o adaptare în limba română, cu context suplimentar. Informațiile științifice aparțin autorilor sursei originale. Cum lucrăm la Radar
Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână
Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism.
Laurențiu Dicu
Fondator, editor, pasionat de istorie
Vezi pagina autorului →
