Sursa originală
Pe scurt
În campania din august și septembrie 2026, la Kouklia-Marchello, în Cipru, arheologii Universității din Atena au găsit un turn de aproximativ 7,4 pe 7,3 metri. Un depozit de ceramică nederanjat, din perioada Late Cypriot IIC-IIIA, datează prima fază a zidului de apărare la sfârșitul epocii bronzului târziu, cu secole mai devreme decât se credea.
- 01Turn aproape pătrat, de aproximativ 7,4 pe 7,3 metri, la Kouklia-Marchello, în Cipru.
- 02Prima fază a zidului de apărare este datată Late Cypriot IIC-IIIA, la sfârșitul epocii bronzului târziu.
- 03Datarea se sprijină pe un depozit de ceramică nederanjat, găsit lângă zid.
- 04Campania din august și septembrie 2026 a fost condusă de Konstantinos Kopanias, de la Universitatea din Atena.
Zidul de apărare de la Palaepaphos era pus, în general, pe seama epocilor cipro-arhaică și cipro-clasică. Campania din august și septembrie 2026, de la Kouklia-Marchello, a găsit un turn aproape pătrat și un depozit de ceramică nederanjat care împinge prima fază a fortificației în epoca bronzului târziu. Diferența este de câteva secole.
Unde s-a săpat
Situl se numește Marchello și se află în satul Kouklia, pe locul anticului Palaepaphos, la mai puțin de un kilometru nord-est de Sanctuarul Afroditei. Cercetările sunt duse din 2021 de Departamentul de Istorie și Arheologie al Universității Naționale și Kapodistriene din Atena. Director de săpătură este profesorul Konstantinos Kopanias, iar director adjunct Artemis Georgiou, de la Universitatea din Cipru.
Palaepaphos, adică Paphos cel vechi, a fost unul dintre regatele insulei și a rămas câteva secole un centru de cult de prim rang în Mediterana de est. Zidul de apărare de pe dealul Marchello era cunoscut din săpăturile mai vechi, britanice, germano-elvețiene și ale Universității din Cipru. Noutatea campaniei din 2026 nu este descoperirea zidului, ci vârsta pe care o capătă prima lui fază.
Turnul și zidul
Turnul are aproximativ 7,4 pe 7,3 metri și este aproape pătrat. Forma lui nu este însă dintr-o singură bucată: el a rezultat dintr-un bastion dreptunghiular, extins ulterior cu o structură pe trei laturi. Camera centrală are circa nouă metri pătrați, iar pe latura nord-vestică s-a adăugat un zid de consolidare de aproximativ 2,7 metri grosime.
Din construcție s-au păstrat doar fundațiile, deci înălțimea originală nu poate fi estimată. La sfârșitul sezonului, vestigiile au fost acoperite cu pânză de protecție, ca să nu sufere de la intemperii.
Pe ce se sprijină datarea
Argumentul nu este stilistic, ci stratigrafic. Lângă zidul nou descoperit s-a găsit un depozit nederanjat, cu ceramică din perioada Late Cypriot IIC-IIIA, adică de la sfârșitul epocii bronzului târziu. Un depozit nederanjat lângă o fundație este cel mai bun fel de dovadă pe care îl poate da o săpătură pentru vârsta unei construcții: ceramica nu a putut ajunge acolo după ce zidul a fost ridicat.
Turnul a fost probabil consolidat în Late Cypriot IIIA, iar în secolul al IV-lea î.Hr. i s-a adăugat un alt zid de întărire. Dacă datarea rezistă, aceasta este prima fortificație din bronzul târziu identificată la Palaepaphos, iar zona avea deci importanță strategică cu secole înainte de regatul cipro-arhaic.
Ce a mai ieșit din același sit
Rapoartele proiectului din campaniile anterioare descriu morminte din epoca bronzului târziu, așezate paralel cu zidul de apărare și la nord de el, și un tunel care traversează zidul, cu trepte săpate în sol. Ceramica de pe podeaua tunelului indică sfârșitul perioadei cipro-arhaice sau începutul celei cipro-clasice, iar partea nordică pare să fi fost umplută intenționat cu pietre.
La nord de zid se află și o structură monumentală greu de interpretat, construită în mai multe faze, cu blocuri refolosite și platforme de piatră. Acolo au apărut fragmente de figurine din bronzul târziu și graffiti cu nave, ceea ce sugerează un posibil rol ritual.
O observație a echipei are consecințe dincolo de sit: așa-numita rampă de asediu persană nu trebuie tratată ca un context închis și omogen. Dacă nu este, atunci datarea sculpturilor și a inscripțiilor scoase din ea în săpăturile mai vechi trebuie reluată. Pentru arheologia cipriotă, asta înseamnă că o parte dintre reperele cronologice folosite de un secol încoace se clătină.
Ce nu se știe încă
Nu se știe dacă fortificația a fost folosită neîntrerupt de la bronzul târziu până la modificările din perioada cipro-clasică. Partea de sus a zidului era deja prăbușită sau demontată la trecerea dintre Late Cypriot IIC și IIIA, iar cărămizile ei au fost reutilizate, ceea ce complică reconstituirea. Nici legătura tunelului cu asediul persan din 499 î.Hr. nu este stabilită.
Precizăm și de unde știm ce știm. Datele despre campania din 2026 provin din anunțul Departamentului de Antichități al Republicii Cipru, pe care nu l-am putut deschide direct, iar detaliile despre sezoanele 2021-2024 au fost luate din paginile proiectului de teren al universității din Atena. Un raport complet al campaniei 2026 nu era publicat la data acestui articol.
✓ Ce știm sigur
- Situl Marchello se află în Kouklia, la mai puțin de un kilometru nord-est de Sanctuarul Afroditei de la Palaepaphos.
- Turnul a rezultat dintr-un bastion dreptunghiular, extins ulterior cu o structură pe trei laturi, cu o cameră centrală de circa nouă metri pătrați.
- Pe latura nord-vestică s-a adăugat un zid de consolidare de aproximativ 2,7 metri grosime.
- În secolul al IV-lea î.Hr. fortificației i s-a adăugat un nou zid de întărire.
? Ce rămâne neclar
- Nu se știe dacă fortificația a fost folosită neîntrerupt între bronzul târziu și perioada cipro-clasică.
- Înălțimea originală a turnului nu poate fi estimată, fiindcă s-au păstrat doar fundațiile.
- Legătura tunelului care traversează zidul cu asediul persan din 499 î.Hr. rămâne nesigură.
- Raportul complet al campaniei 2026 nu era publicat la data acestui articol.
Contextul românesc
Perioada în care se ridica zidul de la Palaepaphos este, în spațiul românesc, perioada marilor întărituri de pământ din Banat. La Cornești-Iarcuri, în județul Timiș, funcționa atunci un sistem de incinte concentrice considerat cea mai întinsă fortificație preistorică din Europa, cercetat de o echipă româno-germană în cadrul proiectului LOEWE al Universității Goethe din Frankfurt. Rapoartele campaniilor din 2016 și 2017, semnate de Hélène Blitte și Rüdiger Krause, datează fortificația în secolele XIV-XI î.Hr., adică exact în intervalul în care la Kouklia se construia și se consolida turnul. Comparația arată două soluții diferite la aceeași nevoie: piatră și cărămidă în Cipru, valuri de pământ și lemn pe câmpia bănățeană.
Întrebări frecvente
Ce s-a descoperit la Palaepaphos în 2026?
Un turn aproape pătrat, de aproximativ 7,4 pe 7,3 metri, cu o cameră centrală de circa nouă metri pătrați, și un zid de consolidare de 2,7 metri grosime pe latura nord-vestică. Din construcție s-au păstrat doar fundațiile.
De ce contează noua datare a zidului?
Pentru că zidul de apărare era atribuit în general epocilor cipro-arhaică și cipro-clasică. Datarea primei faze în Late Cypriot IIC-IIIA îl mută cu secole mai devreme și face din el prima fortificație de epoca bronzului târziu identificată la Palaepaphos.
Cum au datat arheologii fortificația?
Prin stratigrafie, nu prin stil. Lângă zidul nou descoperit s-a găsit un depozit nederanjat cu ceramică din perioada Late Cypriot IIC-IIIA. Ceramica nu putea ajunge acolo după ridicarea zidului, deci dă o limită pentru vârsta construcției.
Cine conduce săpăturile de la Kouklia-Marchello?
Profesorul Konstantinos Kopanias, de la Departamentul de Istorie și Arheologie al Universității Naționale și Kapodistriene din Atena, cu Artemis Georgiou, de la Universitatea din Cipru, ca director adjunct. Proiectul lucrează la Marchello din 2021.
Ce fortificație din România este din aceeași perioadă?
Cornești-Iarcuri, în județul Timiș, un sistem de incinte concentrice datat în secolele XIV-XI î.Hr. și considerat cea mai întinsă fortificație preistorică din Europa. Este cercetat de o echipă româno-germană, în proiectul LOEWE al Universității Goethe din Frankfurt.
Acest articol este o adaptare în limba română, cu context suplimentar. Informațiile științifice aparțin autorilor sursei originale. Cum lucrăm la Radar
Povestea întreagă a lui Dracula, pe izvoare
Cartea urmărește drumul de la Vlad Țepeș, domnul din documente, la contele din roman, cu izvoarele puse cap la cap. O primești întreagă, în PDF, dacă te abonezi la scrisoarea de sâmbătă, sau o cumperi de pe Amazon.
Linkul către Amazon este link de afiliat: dacă cumperi prin el, Historix primește un comision mic, fără niciun cost în plus pentru tine.
Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână
Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism.
Laurențiu Dicu
Fondator, editor, pasionat de istorie
Vezi pagina autorului →
