Shimao: raportul în trei volume al unui oraș de piatră de acum 4.000 de ani

Shimao este cel mai mare oraș cunoscut din neoliticul târziu chinezesc și una dintre cele mai puțin așteptate descoperiri ale arheologiei ultimelor decenii: ziduri de piatră de peste zece kilometri, pe Platoul de Loess, la vest de Fluviul Galben. Săpăturile au durat din 2012 până în 2024. Raportul lor a apărut acum, în trei volume, iar revista Antiquity a publicat la 21 octombrie 2026 prima recenzie amplă a lui, semnată de Jessica Rawson, de la Universitatea Oxford.

Cât de mare și cât de vechi

Situl se întinde pe aproximativ 4 kilometri pătrați, în nordul provinciei Shaanxi, aproape de Mongolia Interioară. Două ziduri de piatră îl împart în Orașul Interior și Orașul Exterior; împreună depășesc zece kilometri de lungime, iar circa jumătate se mai păstrează.

Datarea dată în recenzie este circa 2300-1800 înainte de Hristos, adică neoliticul târziu. Ceramica leagă locul de faza târzie a culturii Yangshao, în jurul anului 2800 înainte de Hristos. Vitele și ovinele domestice apar pe la 2500.

Au fost găsite peste 70 de locuințe, în cea mai mare parte case săpate în loess, de aproximativ 4 până la 10 metri pătrați, grupate în 11 ciorchini: opt în Orașul Interior, trei în cel Exterior. Mormintele sunt de trei feluri: gropi simple, cutii de piatră și înhumări în urne.

Terasele și Poarta de Est

Monumentul central se numește Huangchengtai, Terasele Imperiale: unsprezece platforme de loess bătut, îmbrăcate în piatră, cu un vârf de aproximativ 8 hectare și o înălțime totală de 80 de metri deasupra văii.

Poarta de Est, singura săpată din cele patru cunoscute, a fost construită în jurul anului 2000 înainte de Hristos. Are două turnuri de loess bătut cu fațadă de piatră, barbacane și un bastion. În pereții ei au fost zidite șase depuneri de cranii umane și piese de jad în formă de arme și de sceptre.

Vârfuri de armă găsite pe sit arată că locul a cunoscut conflicte. Celelalte trei porți rămân nesăpate.

Ce cuprinde raportul

Lucrarea de teren a fost făcută de Academia de Arheologie din Shaanxi, de Echipa de Cercetare a Patrimoniului din Yulin și de Echipa de Administrare a Sitului Shimao, din orașul Shenmu, sub conducerea lui Zhouyong Sun.

Primul volum, îngrijit de Nan Di, cuprinde cercetarea de suprafață a întregului sit. Al doilea, îngrijit de Jing Shao, este raportul de săpătură al Porții de Est. Al treilea, îngrijit de Songmei Hu, adună cercetările de laborator: geomorfologie, hrană, datări cu radiocarbon și ADN antic. Volumele sunt scrise în chineză, cu rezumate în engleză, și au apărut la editura Wenwu în 2026.

Pentru articolul de față am citit recenzia din Antiquity, nu cele trei volume.

Ce susține recenzenta

Jessica Rawson numește publicarea o piatră de hotar. Teza ei este că Shimao a dezvoltat o viață urbană pe cont propriu, cu o structură rituală de elită în centru și așezări în jurul ei, altfel decât formele urbane din Asia de Vest.

Mai departe, ea avansează trei idei: unele trăsături ale Porții de Est ar putea fi venite pe drumurile care traversează Eurasia, deși nu s-au găsit analogii identice; depunerile de cranii ar putea fi un precursor timpuriu al practicilor de sacrificiu din Shang târziu, de la Anyang; iar Shimao a contribuit la deschiderea drumurilor dintre Platoul de Loess și nord-vestul Eurasiei, în vreme ce siturile care i-au urmat, precum Zhaigou, au hrănit orașele de mai târziu din Câmpia Centrală.

Ce nu se știe încă

• Cine locuia acolo și cum se conducea orașul. Peste 70 de locuințe de 4 până la 10 metri pătrați, pe 4 kilometri pătrați, nu sunt un recensământ.
• De unde vin trăsăturile Porții de Est. Rawson propune drumuri eurasiatice, dar spune limpede că analogii identice nu s-au găsit.
• Ce înseamnă cele șase depuneri de cranii. Legătura cu sacrificiile de la Anyang, mai târzii cu secole, este propusă ca ipoteză.
• Ce ascund celelalte trei porți, nesăpate până acum.
• Cum se încheie povestea sitului. Raportul acoperă săpătura, nu răspunde de ce orașul a fost părăsit în jurul anului 1800 înainte de Hristos.