Ce mâncau țăranii români: porumbul și mămăliga
Un kilogram de făină de porumb pe zi și 15 kilograme de carne pe an. Ce mâncau țăranii români, de unde a venit porumbul și ce boală a adus cu el.
Ce s-a descoperit, ce se cercetează și ce se discută acum despre trecut: descoperiri arheologice, studii noi, arhive deschise și dezbateri, din lume și din spațiul românesc, inclusiv din Republica Moldova și din comunitățile românești de peste hotare.
Un kilogram de făină de porumb pe zi și 15 kilograme de carne pe an. Ce mâncau țăranii români, de unde a venit porumbul și ce boală a adus cu el.
În centrul fortificat al orașului maya Aké, în Yucatán, oamenii au construit 96 de locuințe mici din pietrele clădirilor prăbușite. Au stat acolo din jurul anului 1100 până la colonizarea spaniolă.
Într-un strat de ocru din peștera Klipdrift, pe coasta sudică a Africii, au fost identificate proteine de eland comun. Semn că pigmentul a fost amestecat intenționat cu materie animală.
Un bărbat de vreo cincizeci de ani, mort între anii 140 și 165 lângă fortul roman de la Inveresk, venise de la sute de kilometri, din sudul Britaniei. Nu era soldat: avea un braț aproape nefolosibil.
Săpătura greco-canadiană de la Argilos, pe Strymon, a încheiat al 34-lea sezon. Echipa a lucrat în cartierul comercial, a săpat locuințe și prăvălii și a urmărit mai departe apeductul descoperit anul trecut.
Pe cei 226,4 kilometri ai noii linii de cale ferată dintre Ciudad de México și Querétaro au fost înregistrate circa 140 de situri arheologice. Institutul mexican a deschis trei laboratoare, iar materialul studiat ajunge la 60 până la 70 la sută.
Cel mai mare studiu de teren făcut până acum pe șleaurile tăiate în stânca Maltei a identificat 2.628 de urme. Concluzia: unele sunt sigur romane, cele mai multe sunt din epoca clasică, iar pentru o datare preistorică nu există nicio dovadă solidă.
Un studiu publicat pe 19 octombrie 2026 susține că manuscrisul Voynich nu a fost gândit ca o carte legată în caiete, ci ca o stivă de foi duble menite să fie citite în ordine. Dacă e așa, volumul a fost legat greșit în secolul al XV-lea.
Un sarcofag de piatră făcut în secolul al III-lea sau al IV-lea pentru un britanic numit Valerius Amandinus a fost refolosit șase secole mai târziu. Datarea cu radiocarbon a scheletului din el dă intervalul 987-1052.
La Torre Monreal, în Tudela, au fost măsurați izotopii de carbon și azot la 120 de oameni îngropați între secolele al XI-lea și al XV-lea. Autorii văd adaptare, nu asimilare alimentară.
La Meria, în Cap Corse, o săpătură făcută înaintea construcției unei case a dat o clădire din secolul al IV-lea, cu pereți tăiați în stâncă și gropi de provizii în colțurile camerelor.
Vămile engleze au lăsat registre scrise de mână din 1565 încoace. O echipă de la Southampton le-a citit cu recunoaștere automată și a scos sute de mii de voiaje într-o hartă publică.
Folosim cookie-uri de analiză (Google Analytics) ca să vedem ce se citește pe Historix. Nu le punem fără acordul tău. Detalii