Registre portuare citite de AI: 100.000 de pagini și 200 de ani de comerț britanic

Aproximativ 100.000 de pagini de registre portuare britanice, scrise de mână între 1565 și mijlocul secolului al XVIII-lea, au fost scanate și citite cu un program de recunoaștere a scrisului. Rezultatul este o bază de date cu sute de mii de voiaje și o hartă publică a traficului maritim, anunțate de Universitatea din Southampton pe 19 octombrie 2026. Prima concluzie taie în clișeu: cea mai mare parte a comerțului englez din acei ani se făcea aproape de casă, în Europa, nu în colonii.

Ce sunt registrele portuare

Registrele portuare, port books, sunt actele vamale ale porturilor engleze. Se păstrează la The National Archives, la Kew, legate în piele, scrise pe pergament, cu mâini diferite și prescurtări care se schimbă de la un vameș la altul. Tocmai de aici vine dificultatea: sunt o sursă economică de prim rang și, în același timp, aproape de necitit la scară mare. Un cercetător poate transcrie un registru. Nu poate transcrie o sută de mii de pagini.

Aici intervine partea tehnică a proiectului. Echipa a folosit recunoașterea automată a scrisului de mână, iar pagina proiectului de la Southampton arată că munca împreună cu Osiris-AI a dus la îmbunătățirea programului de recunoaștere. Craig Lambert, istoricul care conduce cercetarea, spune limpede ce a însemnat asta: „A fost o sarcină uriașă, dusă la capăt la o scară nemaivăzută până acum.” Și: „Fără AI, care a extras și a organizat datele, ar fi durat ani.”

Cifrele

• Peste 3.000 de locuri maritime identificate, dintre care peste 1.000 de porturi britanice.
• Pe țări, cele mai multe locuri apar în Franța, 157, urmată de Țările de Jos, 68, și de India, 59. Zece dintre primele cincisprezece țări sunt europene.
• Pe regiuni britanice: sud-vestul, 426 de locuri; sud-estul, 306; zona Londrei și a Tamisei, 135; Scoția, 98.
• Pentru anul vamal 1696-1697, piețele europene însumează aproximativ 80% din valoarea comerțului exterior al Angliei.
• Cărbunele apare în peste 101.000 de înregistrări de marfă, iar pentru 1696-1697 au fost numărate peste 500.000 de piei de animale la import.

John McAleer, coordonator al proiectului, trage concluzia: deși Britania avea legături care ajungeau departe, grosul comerțului ei de zi cu zi se desfășura lângă propriile țărmuri. Jason Sadler, de la institutul GeoData al universității, spune că scopul a fost ca datele să ajungă nu numai la cercetători, ci și la istoricii amatori și la publicul larg.

Ce spun sursele

Cifrele de mai sus provin din comunicatul Universității din Southampton din 19 octombrie 2026, consultat într-o copie de distribuție, pagina oficială a universității nefiindu-ne accesibilă în momentul redactării. Baza de date și harta stau la adresa proiectului, maritimebritain.org, în secțiunea dedicată comerțului maritim englez. Pagina proiectului indică perioada acoperită ca fiind aproximativ 1565 până la aproximativ 1765 și arată că finanțarea vine de la Arts and Humanities Research Council.

Ce nu se știe încă

• Numărul exact de voiaje din bază. Comunicatul vorbește de sute de mii, fără o cifră.
• Rata de eroare a recunoașterii automate. Fără ea nu se poate spune cât de sigure sunt agregările pe mărfuri și pe porturi.
• Cât de complete sunt registrele în sine. Vămile pierdeau acte, iar contrabanda nu intră în ele prin definiție, așa că orice total este un minim, nu un adevăr închis.
• Dacă procentul de 80% pentru piețele europene se păstrează și în alți ani vamali, în afara lui 1696-1697.

Observația care rămâne, dincolo de tehnologie, este despre metodă. O sursă citită parțial timp de un secol devine, prin transcriere automată, o sursă din care se pot extrage serii lungi. Asta nu înlocuiește lectura atentă a unui registru, dar mută întrebările pe care un istoric economic are voie să le pună.