Șleaurile din Malta: 2.628 de urme măsurate, iar datarea preistorică nu se confirmă

Pe stânca Maltei și a Gozo se văd, pe kilometri, perechi de făgașe adânci săpate în calcar, de parcă cineva ar fi trasat șine. Vechimea, formarea și rostul lor se discută de secole, iar cele două tabere se ceartă dacă sunt preistorice sau din epoca clasică. Un studiu apărut în Journal of Archaeological Science: Reports a strâns toate dovezile de datare și le-a pus alături de rezultatele celei mai mari cercetări de teren de până acum.

Cât s-a măsurat

Cercetarea a identificat 2.628 de urme distincte în Malta și în Gozo. Baza ei sunt modelele tridimensionale ridicate prin fotogrametrie, adică prin reconstrucție din fotografii, pentru 155 de situri, la care se adaugă datele digitizate din alte 88. Printre acestea din urmă se află și situri descoperite recent, care schimbă imaginea felului în care era organizat spațiul rural al insulei.

Avantajul unei asemenea baze de date este că permite o comparație la scara întregii insule, nu doar de la un sit la altul. Autorul a putut astfel să urmărească relația dintre șleauri și alte urme tăiate în stâncă: morminte săpate în rocă, cariere și tranșee agricole.

Printre siturile intrate recent în discuție sunt și unele cu implicații asupra felului în care era organizat spațiul rural al Maltei antice, adică asupra locului pe care îl ocupă făgașele în peisaj. Autorul subliniază că abia o bază de date la scara întregii insule permite asemenea observații, fiindcă un sit luat separat nu arată rețeaua.

Ce arată stratigrafia și contextul

Datarea unei urme tăiate în stâncă nu se face direct: piatra nu păstrează nimic de analizat cu radiocarbon. Se lucrează, în schimb, cu relații. Dacă un șleau taie un mormânt dintr-o epocă știută, el este mai nou; dacă intră într-o carieră datată, se leagă de ea. Exact aceste raporturi au fost adunate și evaluate critic.

Cercetarea arată și cât de puțin uniform este fenomenul. Un studiu publicat în 2022, în aceeași revistă, analizase variabilitatea formelor acestor urme și arătase cât de mult diferă ele între ele, ceea ce face greu de susținut o explicație unică pentru toate. Autorul studiului de acum nu caută, de aceea, o singură explicație, ci grupează făgașele după relațiile în care intră cu celelalte amenajări tăiate în stâncă.

Concluzia, în formularea autorului, este că unele șleauri sunt în mod concludent romane, iar pentru cele mai multe se susține o datare mai largă, în epoca clasică. În plus, nu există nicio dovadă solidă care să confirme o datare preistorică pentru vreo pereche de șleauri din Malta. Autorul adaugă imediat că posibilitatea nu poate fi, deocamdată, exclusă.

De reținut că nimeni nu susține că făgașele sunt recente. Vechimea lor relativă este acceptată de toți cercetătorii, iar disputa poartă numai asupra epocii: preistorie sau antichitate clasică. Studiul nu inventează o datare nouă, ci cântărește dovezile existente și arată de ce partea preistorică a disputei rămâne fără sprijin documentar.

De ce conta datarea preistorică

Malta are temple megalitice mai vechi decât piramidele egiptene, iar ideea că făgașele ar aparține aceleiași lumi preistorice a prins tocmai pentru că părea să le dea un rost: transportul blocurilor de piatră pentru acele temple. Mutarea datării în epoca clasică rupe această legătură și pune făgașele într-un peisaj rural de alt fel, cu cariere, ogoare și drumuri de căruță.

Discuția nu este nouă și nu s-a purtat doar în presă: ea traversează literatura de specialitate de peste un secol, cu articole despre făgașele malteze apărute încă în anii 1920 și 1930. Ce aduce studiul de acum este scara: pentru prima dată, toate dovezile de datare sunt puse una lângă alta, pe o bază de teren care acoperă ambele insule.

Ce spun sursele

Studiul este semnat de Joel Grima și a apărut în Journal of Archaeological Science: Reports, volumul 76, cu numărul de articol 106134. Cifrele despre cele 2.628 de urme, despre cele 155 de situri modelate și despre cele 88 digitizate, ca și formulările concluziei, sunt din rezumatul propriu al lucrării.

Ce nu se știe încă

• Nu se știe la ce au servit exact toate făgașele: transport de piatră, de produse agricole sau de apă sunt ipoteze care nu se exclud între ele.
• Nu se știe cum s-au format: prin uzură repetată, prin tăiere intenționată sau prin amândouă.
• O datare preistorică nu este dovedită, dar nici exclusă pentru nicio pereche.
• Nu toate cele 2.628 de urme au un raport stratigrafic clar cu alt element datat.