Manuscrisul Voynich: un studiu spune că foile nu au fost făcute pentru caiete

Manuscrisul Voynich, scris cu semne pe care nimeni nu le-a citit până azi, se află din 1969 la Biblioteca Beinecke a Universității Yale, cu cota MS 408. Un studiu apărut pe 19 octombrie 2026 în revista Digital Medievalist susține că volumul nu a fost niciodată gândit ca o carte legată în caiete, ci ca o colecție de foi duble care trebuiau citite una după alta. Dacă autorii au dreptate, cel care a legat manuscrisul nu știa ce leagă, iar ordinea paginilor pe care o citim astăzi nu este cea voită de cel care l-a scris.

Ce este manuscrisul Voynich

Biblioteca Beinecke îl descrie ca fiind produs în Europa Centrală la sfârșitul secolului al XV-lea sau în secolul al XVI-lea, iar analizele materialelor sunt compatibile cu manuscrisele din secolul al XV-lea. Textul este scris într-o grafie neidentificată, iar ilustrațiile se grupează în șase părți: plante, desene astronomice și astrologice, scene de băi, medalioane cosmologice, desene farmaceutice și o secțiune fără ilustrații.

Primul proprietar sigur este împăratul Rudolf al II-lea, care l-ar fi cumpărat cu 600 de ducați de aur. Din 1637 se afla în biblioteca alchimistului Georgius Barschius, iar în 1666 a fost trimis iezuitului Athanasius Kircher, cu o scrisoare păstrată până astăzi lângă manuscris. Wilfrid Voynich l-a cumpărat în 1912 de la colegiul iezuit de la Frascati, iar în 1961 a fost vândut anticarului H. P. Kraus, care l-a donat Bibliotecii Beinecke opt ani mai târziu.

Caiet, foaie dublă, singulion

O carte medievală se face, de regulă, din caiete: mai multe foi duble îndoite una în alta și cusute împreună. Studiul susține că manuscrisul Voynich nu urmează această regulă. Ipoteza autorilor este că textul a fost scris pe foi duble independente, gândite să fie citite în șir, nu să fie băgate una în alta. Termenul pe care îl folosesc pentru asemenea foi este singulion.

Consecința este mecanică: dacă legătorul a strâns foile în caiete, atunci paginile care trebuiau să stea una după alta au fost despărțite, iar altele, fără legătură între ele, au ajuns vecine.

Cum s-a testat ideea

Metoda este analiza semantică latentă, o tehnică statistică de prelucrare a limbajului care compară blocuri de text și măsoară cât de asemănătoare sunt între ele. Autorii au aplicat-o pe pagini, pe foi, pe foi duble și pe caiete, căutând urme ale structurii originale. Pentru control au folosit două manuscrise cunoscute, Bestiarul de la Aberdeen și Speculum Humanae Salvationis, al căror text și a căror ordine sunt cunoscute.

În rezumatul propriu al articolului, autorii scriu că au găsit dovezi solide că manuscrisul nu era menit să fie legat în caiete, așa cum e norma, ci era la origine o colecție de foi duble individuale, de citit în ordine. În a doua parte a lucrării au încercat să propună și o ordine inițială a foilor.

De ce contează pentru descifrare

Orice încercare de a citi textul pornește de la succesiunea paginilor. Dacă ordinea e amestecată, statisticile de limbă se calculează pe un text rupt, iar un eventual sens se pierde la fiecare salt. Lucrarea de acum continuă un studiu publicat de aceiași autori mai devreme în 2026, în Digital Humanities Quarterly, care arătase că textul are un grad de coerență și de curgere comparabil cu al unor documente cunoscute, dar lăsase câteva rezultate neexplicate.

Ce spun sursele

Studiul este semnat de Colin Layfield și de Lisa Fagin Davis și a apărut în Digital Medievalist, volumul 19, revistă cu ISSN 1715-0736. Descrierea manuscrisului, datarea și șirul proprietarilor provin de la Biblioteca Beinecke a Universității Yale, instituția care îl păstrează.

Ce nu se știe încă

• Textul rămâne nedescifrat: studiul nu propune nicio lectură și nu identifică limba.
• Ordinea inițială a foilor duble este o propunere statistică, nu o reconstituire confirmată de legătura fizică a volumului.
• Nu se știe cine a legat manuscrisul, nici când anume, în intervalul dintre scrierea lui și primele mențiuni documentare.
• Nu se știe dacă volumul a pierdut foi: Beinecke trimite, pentru foliație și pentru foile lipsă, la fișa de catalog a manuscrisului.