Al 34-lea sezon la Argilos: prăvălii, străzi și un apeduct urmărit mai departe

Argilos, colonia întemeiată de locuitori din Andros pe coasta Macedoniei, este una dintre puținele cetăți grecești unde se poate vedea un șir de prăvălii săpat în întregime. Institutul Canadian din Grecia a publicat pe 9 octombrie 2026 raportul celui de al 34-lea sezon de săpături, condus de Zisis Bonias și de Jacques Perreault. Lucrul s-a concentrat în sectorul Koutloudis, unde se află clădirile legate de viața casnică și de comerț.

O cetate de la gura Strymonului

Izvoarele literare spun că Argilos a fost întemeiată de coloniști din Andros în 655 sau 654 î.Hr., iar din această primă fază s-a păstrat foarte puțin. Cele mai vechi urme arheologice sunt din ultimul sfert al secolului al VII-lea î.Hr., când primii locuitori stăteau în colibe simple, la malul mării. Cetatea a fost anexată și distrusă de Filip al II-lea al Macedoniei în 357 î.Hr., iar mai târziu, pe acropolă, s-a ridicat o casă mare de plan pătrat.

Cea mai mare parte a construcțiilor și perioada cea mai dinamică a orașului sunt din secolele al VI-lea și al V-lea î.Hr. Săpăturile merg fără întrerupere din 1992, iar primul raport de campanie, publicat în Bulletin de correspondance hellénique, descria deja strada lungă, lată de cinci metri și pavată cu bolovani mari, care lega portul de vârful acropolei, cu locuințe clădite în terase pe panta dealului și pereți păstrați pe aproape trei metri în înălțime.

Ce s-a lucrat în 2026

Sezonul a avut un singur obiectiv limpede: sectorul Koutloudis, adică partea orașului cu clădiri legate de activitatea casnică și de cea comercială. Echipele au săpat spații de locuit, prăvălii care dau în stradă și amenajări de infrastructură urbană. Printre descoperiri sunt fragmente de ceramică de uz zilnic și elemente de arhitectură, iar fotografiile raportului arată și un pithos, adică un vas mare de provizii, cu umplutura lui.

În cartierul comercial de aici fuseseră deja identificate, în campaniile anterioare, șiruri paralele de prăvălii din secolul al V-lea î.Hr. Raportul din 2026 spune că, lucrând concentrat pe această zonă, echipa a adâncit înțelegerea vieții de zi cu zi la Argilos.

Apa: canalizare și un apeduct

Al doilea fir al sezonului a fost apa. Echipa a cercetat sistemele de scurgere ale orașului și a urmărit mai departe apeductul descoperit în campania precedentă. Tot pe tema apei, serviciul local de antichități a organizat împreună cu Universitatea din Granada o întâlnire științifică despre gospodărirea apei.

Cine sapă și unde ajung obiectele

La campanie au participat peste 80 de studenți și membri ai personalului, de la universități și de la colegii din Quebec. Șefii de sector au fost Keven Ouellet, Shelby Vieira, Lola Baillet, Samuel Chaput, Ian House și Justine Buchler, iar Frédéric Lemyre-Corbeil a condus un sistem de poziționare în timp real pentru înregistrarea săpăturii. La muzeu, studenții au spălat, inventariat și stabilizat obiectele scoase în acest sezon, sub îndrumarea lui Saskia Deluy și a lui Kozeta Mjeshtri.

Proiectul a fost pornit de serviciul de antichități de la Kavala, iar din 2004 lucrează împreună cu cel de la Serres și cu Institutul Canadian din Grecia. Obiectele de la Argilos ajung în Muzeul Arheologic de la Amfipolis, unde sunt expuse, între altele, fragmente corintiene din prima jumătate a secolului al VI-lea î.Hr. și un crater cu figuri roșii.

Ce spun sursele

Raportul de sezon a fost publicat de Institutul Canadian din Grecia, instituția de cercetare care susține proiectul, pe 9 octombrie 2026. Datele despre întemeierea cetății, despre cronologia ei și despre partenerii săpăturii sunt din pagina oficială a proiectului. Descrierea primei campanii, din 1992, se citește în raportul publicat în Bulletin de correspondance hellénique.

Ce nu se știe încă

• Raportul de sezon nu dă datări, dimensiuni sau numere de obiecte pentru descoperirile din 2026; acestea vin odată cu publicarea științifică.
• Traseul complet al apeductului nu este cunoscut: urmărirea lui continuă.
• Nu se știe cât din cartierul comercial rămâne nesăpat.
• Pentru faza cea mai veche a coloniei, cea din jurul anului 655 î.Hr., dovezile arheologice rămân foarte puține.