Sari la conținut
Ultimele
HISTORIX.RO

Porumb acum 6.000 de ani în Belize, apoi mutarea culturilor pe dealuri

Un studiu din Communications Earth & Environment arată că porumbul se cultiva pe marginile mlaștinilor din sudul Belize acum 6.000 de ani, iar apoi agricultura a urcat pe pante.

Laurențiu Dicu
Adaptat de Laurențiu Dicu
8 octombrie 2026, 10:00 · 5 min de citit

Sursa originală

nature.com · „An early shift from wetland-adjacent to upland farming in the Maya lowlands, Communications Earth & Environment, vol. 7, articolul 739, 2026, DOI 10.1038/s43247-026-04026-5”
Citește originalul ↗
Un fermier în mijlocul unei culturi de porumb, în sudul Belize
Un fermier își cercetează cultura de porumb lucrată manual, lângă satul San Pedro Columbia, în sudul Belize. Satul se află în aceeași regiune în care s-a făcut cercetarea, iar fotografia arată felul de agricultură practicat acolo astăzi. Wikimedia Commons, CC BY-SA 2.0. Wikimedia Commons · CC BY-SA 2.0

Pe scurt

Un studiu publicat pe 22 septembrie 2026 în Communications Earth & Environment arată că în bazinul Rio Blanco, din sudul Belize, porumbul și alte plante C4 se cultivau pe marginile zonelor umede acum circa 6.000 de ani, iar până la 37,1% din carbonul organic al solului provine de la ele.

  • 01Studiul a fost publicat pe 22 septembrie 2026 în Communications Earth & Environment, cu acces liber.
  • 02În bazinul Rio Blanco, din sudul Belize, plantele de tip C4, cel mai probabil porumb, se cultivau acum circa 6.000 de ani pe marginile zonelor umede.
  • 03Până la 37,1% din carbonul organic al solului provine de la aceste plante, iar ponderea urcă la circa 41% între 6.000 și 4.500 de ani în urmă.
  • 04Între 4.000 și 2.200 de ani în urmă, cultivarea s-a mutat pe pante, lângă orașul antic Uxbenká, unde aportul C4 ajunge la 47,2%.
  • 05Un speleotem din Guatemala indică o perioadă uscată între 5.100 și 4.200 de ani în urmă.

Un studiu publicat pe 22 septembrie 2026 în revista Communications Earth & Environment arată că în bazinul râului Rio Blanco, din sudul Belize, oamenii cultivau porumb și alte plante din aceeași categorie pe marginile zonelor umede acum circa 6.000 de ani. Între aproximativ 4.000 și 2.200 de ani în urmă, agricultura s-a mutat de acolo pe terenurile înalte. Dovada principală nu este o unealtă sau o sămânță, ci carbonul rămas în sol.

Ce arată carbonul din sol

Porumbul este o plantă din categoria numită C4, după felul în care fixează carbonul. Asta îi lasă în pământ o semnătură izotopică proprie, care se păstrează mii de ani după ce planta a putrezit. Echipa a măsurat raportul izotopilor de carbon din fracțiunea stabilă a materiei organice din sol, l-a corectat pentru alterarea produsă de microbi și a calculat cât din carbonul solului provine de la plante C4.

Într-o secvență din lunca râului Rio Blanco, numită în studiu RB14-02, două soluri îngropate acoperă intervalul dintre 6.300 și 1.200 de ani înainte de prezent. Valorile corectate merg de la minus 28,5 la minus 21,4 la mie, iar aportul plantelor C4 urcă până la 37,1% din carbonul organic. Ponderea crește la circa 41% între 6.000 și 4.500 de ani în urmă, scade la 35% către 2.510 ani și la 18,3% către 2.200 de ani.

Semnalul izotopic nu vine singur. O carotă din mlaștina Agua Caliente, care coboară până la 4.680 de ani în urmă, arată că plantele legate de terenul deranjat de om țin între 24% și 20% din polen, pe tot intervalul până la 2.200 de ani în urmă. Polenul de porumb este cel mai bogat exact în perioada cu cele mai multe arderi.

Mutarea pe dealuri, între secetă și populație în creștere

A doua jumătate a poveștii se citește pe pante. Un profil de câmp agricol vechi de lângă orașul antic Uxbenká, pe terenurile înalte, are trei suprafețe de sol îngropate, datate la 3.500, 2.900 și 2.500 de ani în urmă. Aportul plantelor C4 variază acolo între zero și 47,2%, deci pe locuri și în momente anume s-a cultivat intens.

Pentru climă, autorii folosesc un speleotem din peștera Rey Marcos, din Guatemala, la vreo 175 de kilometri. Izotopii de oxigen din el indică o perioadă uscată între 5.100 și 4.200 de ani în urmă, urmată de condiții mai umede, dar și mai schimbătoare. Concluzia studiului este că agricultura s-a mutat treptat dinspre marginile mlaștinilor spre dealuri între aproximativ 4.000 și 2.200 de ani în urmă, pe măsură ce populația creștea și ploile deveneau mai greu de prevăzut.

Keith Prufer, profesor de antropologie la Universitatea din New Mexico și unul dintre coordonatorii studiului, spune în comunicatul universității că rezultatul cel mai important este tocmai documentarea cultivării a ceea ce era aproape sigur porumb acum 6.000 de ani. Cercetarea a început la începutul anilor 2000, iar regiunea studiată cuprinde 35 de comunități maya tradiționale. Printre autori se află și Jose Mes, fermier mopan maya din satul Santa Cruz.

Cine a adus porumbul acolo

Răspunsul vine dintr-un studiu anterior al unei echipe care se suprapune parțial. În 2022, în Nature Communications, Douglas Kennett, Keith Prufer, David Reich și colegii lor au publicat ADN antic de la 20 de oameni din două adăposturi sub stâncă din Belize, datați între 9.600 și 3.700 de ani calibrați înainte de prezent.

Lucrarea arată că după circa 5.600 de ani în urmă a avut loc o răspândire de populație dinspre sud, necunoscută până atunci, care a contribuit cu peste jumătate din ascendența tuturor indivizilor de mai târziu. Sosirea ei coincide cu primele dovezi limpezi de defrișare și de horticultură cu porumb, iar porumbul devine aliment de bază după circa 4.700 de ani în urmă. Autorii precizează că rezultatele nu susțin ideea unor agricultori care ar fi înlocuit populațiile anterioare.

Ce spun sursele

Cifrele izotopice, datările și modelele de vârstă sunt din articolul publicat în Communications Earth & Environment pe 22 septembrie 2026, cu acces liber. Declarațiile și contextul de teren vin din comunicatul Universității din New Mexico. Datele genetice sunt din articolul din Nature Communications din 2022.

Ce nu se știe încă

Autorii vorbesc despre o plantă care era aproape sigur porumb, nu despre o certitudine: semnătura izotopică arată plante C4, iar porumbul este cea mai probabilă dintre ele în acel context, dar nu singura posibilă. Polenul de porumb este rar în carotă, un singur grăunte apărând la 1.500 de ani în urmă, așa că reconstituirea se sprijină mai mult pe sol decât pe plantă.

Studiul nu dă conversii în ani înainte de Hristos, ci lucrează în ani înainte de prezent, iar relația dintre creșterea populației și mutarea culturilor rămâne o corelație argumentată, nu o cauză demonstrată. Nu se știe, de asemenea, cât de larg se poate extinde modelul dincolo de bazinul Rio Blanco.

Surse

  1. An early shift from wetland-adjacent to upland farming in the Maya lowlands, Communications Earth & Environment, vol. 7, articolul 739, 2026, DOI 10.1038/s43247-026-04026-5, https://www.nature.com/articles/s43247-026-04026-5
  2. UNM researchers find evidence of early food production in the Maya area, comunicat universitar, https://news.unm.edu/news/unm-researchers-find-evidence-of-early-food-production-in-the-maya-area
  3. South-to-north migration preceded the advent of intensive farming in the Maya region, Nature Communications, vol. 13, articolul 1530, 2022, DOI 10.1038/s41467-022-29158-y, https://www.nature.com/articles/s41467-022-29158-y

✓ Ce știm sigur

  • Datările radiocarbon și modelele de vârstă bayesiene publicate în articol.
  • Valorile izotopice ale carbonului din solurile îngropate de la Rio Blanco și de la Uxbenká.
  • Scăderea cultivării lângă zonele umede după 2.200 de ani în urmă.
  • Răspândirea de populație dinspre sud de după 5.600 de ani în urmă, documentată prin ADN antic în 2022.

? Ce rămâne neclar

  • Dacă planta cultivată acum 6.000 de ani era porumb: semnătura arată plante C4, iar porumbul este cea mai probabilă, nu singura.
  • Polenul de porumb este rar în carota din mlaștină, un singur grăunte fiind datat la 1.500 de ani în urmă.
  • Relația dintre creșterea populației și mutarea culturilor rămâne o corelație argumentată, nu o cauză demonstrată.
  • Cât de larg se poate extinde modelul dincolo de bazinul Rio Blanco.

Contextul românesc

Comparația de cronologie spune mult. Acum 6.000 de ani, adică pe la 4000 î.Hr., în arcul carpatic erau în plină dezvoltare comunitățile Cucuteni-Ariușd, pe care Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni le datează între 4600 și 3700 î.Hr. Ele cultivau grâu și orz, nu porumb, fiindcă planta nu exista în Europa. Porumbul, baza mămăligii, a ajuns în agricultura de la noi abia în epoca modernă timpurie, după ce a traversat Atlanticul. Așadar alimentul pe care îl socotim cel mai românesc are, în Belize, o vechime de peste patru milenii mai mare decât la noi.

Întrebări frecvente

Cum au aflat cercetătorii că se cultiva porumb acum 6.000 de ani?

Au măsurat izotopii de carbon din materia organică a solurilor îngropate. Porumbul este o plantă C4 și lasă o semnătură izotopică proprie, care rezistă mii de ani. În lunca Rio Blanco, până la 37,1% din carbonul organic al solului provine de la plante C4.

Unde s-a făcut cercetarea?

În bazinul râului Rio Blanco, în sudul Belize, lângă orașul antic Uxbenká. Probele vin dintr-o secvență de luncă, dintr-o carotă din mlaștina Agua Caliente și dintr-un profil de câmp agricol de pe pante. Contextul climatic vine dintr-un speleotem din Guatemala.

De ce s-a mutat agricultura din mlaștini pe dealuri?

Autorii leagă mutarea de creșterea populației, de defrișările timpurii și de o climă mai schimbătoare după o perioadă uscată încheiată acum circa 4.200 de ani. Schimbarea se petrece treptat, între aproximativ 4.000 și 2.200 de ani în urmă.

Cine a adus porumbul în regiune?

Un studiu din 2022, publicat în Nature Communications pe baza ADN-ului antic de la 20 de oameni din Belize, arată o răspândire de populație dinspre sud de după circa 5.600 de ani în urmă. Ea a contribuit cu peste jumătate din ascendența indivizilor de mai târziu.

Mai sunt cultivate câmpurile acelea astăzi?

Potrivit comunicatului Universității din New Mexico, câmpurile din zonele înalte au fost folosite în perioada clasică maya și se cultivă și azi, fără pierderi de productivitate. Regiunea cuprinde 35 de comunități maya tradiționale, iar un fermier local este coautor al studiului.

Acest articol este o adaptare în limba română, cu context suplimentar. Informațiile științifice aparțin autorilor sursei originale. Cum lucrăm la Radar

Scrisoarea de sâmbătă

Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână

Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism.

Vreau și

Prin abonare primești scrisoarea săptămânală Historix pe adresa de mai sus. Îi trimitem întâi un email de confirmare, iar abonarea începe abia după ce apeși linkul din el. Te poți dezabona oricând, dintr-un clic, din orice email. Politica de confidențialitate.

Urmărește Historix

Istoria, cu dovezi, în fiecare zi pe rețeaua ta preferată.

Laurențiu Dicu Adaptat de Laurențiu Dicu Fondator, editor, pasionat de istorie Vezi pagina autorului →

Mai mult din Radar

Vezi tot →