Sursa originală
Pe scurt
Strămoșii populațiilor indigene din Americi nu au ajuns acolo mai devreme de circa 21.000 de ani, potrivit unei sinteze publicate în 2026 de cercetători de la Universitatea din Kansas. Concluzia se sprijină pe aproximativ 257 de genomuri antice complete și pe date genomice de la 1.204 indivizi antici, cea mai veche mostră fiind Anzick-1, de 12.800 de ani.
- 01Sinteză semnată de Potter, Hay, Singh și Raff, Universitatea din Kansas, în Current Opinion in Genetics & Development, vol. 101, art. 102534.
- 02Concluzia: liniile genetice ale populațiilor indigene de azi nu sunt mai vechi de circa 21.000 de ani.
- 03Baza de date: aproximativ 257 de genomuri antice complete și date genomice pentru 1.204 indivizi antici.
- 04Cea mai veche mostră genetică rămâne Anzick-1, din Montana, de circa 12.800 de ani.
- 05Siturile cu date mult mai vechi, de la Cerutti Mastodon la Chiquihuite, rămân în discuție.
De mai bine de un secol se discută când au ajuns primii oameni în cele două Americi, iar propunerile se întind pe mai mult de 100.000 de ani. O sinteză apărută în Current Opinion in Genetics & Development adună dovezile de paleogenomică, arheologie și climă și trage o concluzie precisă: liniile genetice ale populațiilor indigene de azi nu sunt mai vechi de aproximativ 21.000 de ani.
Ce au pus la socoteală autorii
Studiul este semnat de Potter, Hay, Singh și Raff, de la Departamentul de Antropologie al Universității din Kansas, și a apărut în volumul 101 al revistei Current Opinion in Genetics & Development, cu numărul de articol 102534. Nu este raportul unei săpături, ci o sinteză critică: autorii compară trei modele de migrație și verifică ce dovezi susține fiecare.
Cele trei modele se despart după raportul cu Maximul Glaciar, adică perioada cea mai rece a ultimei glaciațiuni.
- migrație înainte de Maximul Glaciar, adică mai veche de 25.000 de ani
- migrație în timpul Maximului Glaciar, între 25.000 și 14.000 de ani
- migrație după Maximul Glaciar, mai recentă de 14.000 de ani
Fiecare model are consecințe genetice diferite și verificabile: dacă oamenii ar fi trecut înainte de Maximul Glaciar, populațiile de azi ar trebui să păstreze urme de diversitate mult mai veche.
Baza de date și cifra de 21.000 de ani
Volumul de date pe care se sprijină concluzia s-a schimbat radical în ultimii ani. Autorii lucrează cu aproximativ 257 de genomuri antice complete, publicate, provenind din Americi, și cu date genomice de acoperire largă pentru 1.204 indivizi antici. Cea mai veche mostră genetică din zonă rămâne Anzick-1, din Montana, de circa 12.800 de ani.
Rezultatul este o limită superioară, nu o dată de sosire: liniile genetice din care coboară populațiile indigene actuale nu se separă mai devreme de circa 21.000 de ani în urmă. Asta plasează trecerea spre sau în jurul celei mai reci părți a ultimei glaciațiuni, nu înaintea ei.
Siturile care spun altceva
În arheologie există însă situri cu date mult mai vechi, iar sinteza le trece în revistă. Cel mai discutat este Cerutti Mastodon, în sudul Californiei. Într-un studiu publicat în Nature în 2017, Steven Holen, Thomas Deméré, Daniel Fisher și colaboratorii au datat situl la 130.700 de ani, cu o eroare de 9.400 de ani, prin metoda uraniu-toriu, fiindcă oasele aveau prea puțin colagen pentru radiocarbon.
Dovezile invocate acolo nu sunt unelte clasice, ci efecte: cinci bolovani cu urme de lovire, oase de mastodont cu rupturi spiralate și cu urme de percuție, fragmente de molari sparte când osul era încă proaspăt. Alte două situri cu date foarte vechi, Topper și peștera Chiquihuite, sunt și ele în discuție, cu propuneri în jurul a 50.000, respectiv 32.000 de ani.
Un caz aparte sunt urmele de pași de la White Sands, în New Mexico. Serviciul american al parcurilor naționale prezintă pentru ele date calibrate de 22.860 de ani, cu o eroare de 320 de ani, și 21.130 de ani, cu o eroare de 250 de ani, obținute prin radiocarbon pe semințe din sedimentul care le înconjoară.
Ce spun sursele
Limita de circa 21.000 de ani vine din sinteza semnată la Universitatea din Kansas. Datarea sitului Cerutti vine din articolul publicat în Nature, volumul 544, în aprilie 2017. Datele pentru urmele de la White Sands sunt cele prezentate public de Serviciul Parcurilor Naționale din Statele Unite, administratorul sitului.
Toate trei sunt surse de primă mână pentru ce afirmă, și toate trei spun lucruri diferite. Nu e o contradicție de neglijență, ci diferența dintre ce poate dovedi genetica și ce poate dovedi un strat de pământ.
Ce nu se știe încă
Genetica datează linii de descendență, nu prezențe umane. O limită de 21.000 de ani spune că oamenii din care coboară populațiile de azi nu s-au desprins mai devreme. Nu exclude, logic, grupuri ajunse înainte și dispărute fără descendenți, care nu ar lăsa nicio urmă în genomurile actuale.
În partea arheologică, problema stă în natura dovezilor. Un bolovan cu urme de lovire și un os rupt în spirală pot fi efectul activității umane, dar și al călcării de către animale mari, al alunecărilor de teren sau al transportului în apă. La fel, datarea unor semințe din sediment depinde de ipoteze despre sursa carbonului din care au crescut plantele.
Rezultatul este un dosar deschis, dar nu haotic: intervalul propus s-a strâns, în ultimii ani, dinspre o sută de mii de ani de incertitudine spre o fereastră de câteva mii. Următoarele răspunsuri vor veni din situri cu stratigrafie clară și din genomuri mai vechi decât Anzick-1, dacă se vor găsi.
Surse
- Potter, Hay, Singh, Raff, Genomic insights regarding early migrations into the Americas, Current Opinion in Genetics & Development, vol. 101, 2026, art. 102534, https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0959437X26001012
- Steven R. Holen, Thomas A. Deméré, Daniel C. Fisher și colab., A 130,000-year-old archaeological site in southern California, USA, Nature, vol. 544, 2017, https://www.nature.com/articles/nature22065
- National Park Service, White Sands National Park, Fossilized Footprints, https://www.nps.gov/whsa/learn/nature/fossilized-footprints.htm
✓ Ce știm sigur
- Studiul este o sinteză critică, nu un raport de săpătură.
- Lucrează cu circa 257 de genomuri antice complete și cu 1.204 indivizi antici.
- Situl Cerutti Mastodon a fost datat în 2017 la 130.700 de ani, cu o eroare de 9.400 de ani, prin uraniu-toriu.
- Pentru urmele de la White Sands, Serviciul Parcurilor Naționale dă date calibrate de 22.860 și 21.130 de ani.
? Ce rămâne neclar
- Dacă au existat grupuri ajunse înainte de 21.000 de ani și dispărute fără descendenți, care nu ar apărea în genomurile actuale.
- Dacă urmele de lovire și rupturile de oase din siturile foarte vechi sunt de origine umană sau naturală.
- Cât de sigure sunt datările pe semințe din sediment, care depind de sursa carbonului.
- Pe ce rută anume s-a făcut trecerea și în câte valuri.
Contextul românesc
Dezbaterea despre primii americani se poartă cu aceleași instrumente care au schimbat și ce știm despre preistoria noastră: datarea cu radiocarbon și genomul extras din oase vechi. În România, cele mai cunoscute piese ale acestui dosar vin din două peșteri, una în Banat și una în Oltenia: mandibula de la Peștera cu Oase, lângă Anina, în jur de 40.000 de ani, și craniul de la Peștera Muierilor, de la Baia de Fier, din care s-a extras un genom. Situațiile sunt diferite și tocmai de aceea instructive: la noi se caută cei mai vechi oameni moderni de pe un continent locuit deja de neandertalieni, în Americi se caută primii oameni, într-o lume fără niciun om înaintea lor. Întrebarea de metodă rămâne însă aceeași: ce dovedește o dată de laborator și ce dovedește o urmă în pământ.
Întrebări frecvente
Când au ajuns primii oameni în Americi?
Potrivit sintezei din 2026, liniile genetice ale populațiilor indigene de azi nu sunt mai vechi de circa 21.000 de ani, ceea ce plasează trecerea în jurul celei mai reci părți a ultimei glaciațiuni. Siturile arheologice cu date mai vechi rămân contestate.
Ce este situl Cerutti Mastodon?
Un sit din sudul Californiei, datat în 2017 la 130.700 de ani, cu o eroare de 9.400 de ani, prin metoda uraniu-toriu. Autorii invocă cinci bolovani cu urme de lovire și oase de mastodont rupte în spirală, dar interpretarea umană este contestată.
Cât de vechi sunt pașii de la White Sands?
Serviciul Parcurilor Naționale din Statele Unite dă date calibrate de 22.860 de ani, cu o eroare de 320 de ani, și 21.130 de ani, cu o eroare de 250 de ani, obținute prin radiocarbon pe semințe din sedimentul care înconjoară urmele.
De ce genetica și arheologia dau răspunsuri diferite?
Fiindcă măsoară lucruri diferite. Genetica datează linii de descendență care au lăsat urmași în populațiile de azi, iar arheologia datează prezențe umane într-un loc. Un grup ajuns și dispărut fără descendenți nu ar apărea în genomurile actuale.
Ce este Anzick-1?
Scheletul unui copil descoperit în Montana, din care s-a extras cel mai vechi genom uman complet din Americi, de aproximativ 12.800 de ani. Este reperul față de care se construiesc modelele genetice despre popularea continentului.
Acest articol este o adaptare în limba română, cu context suplimentar. Informațiile științifice aparțin autorilor sursei originale. Cum lucrăm la Radar
Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână
Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism.
Laurențiu Dicu
Fondator, editor, pasionat de istorie
Vezi pagina autorului →
