Trei morminte cu sticlărie întreagă, pe un sit de 1,7 hectare lângă Troyes

Pe malul sudic al Viennei, la câțiva kilometri în amonte de Troyes, arheologii de la Inrap au săpat 1,7 hectare înainte de ridicarea unui cartier de locuințe. Pe aceeași suprafață s-au suprapus o așezare rurală antică, trei morminte de la sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului al IV-lea cu vase de sticlă păstrate întregi, un sat medieval de bordeie și o livadă seniorială din secolele XVII-XVIII. Rezultatele au fost publicate de institut pe 1 octombrie 2026.

Ce s-a găsit din epoca romană

Nucleul antic este o așezare de case pe stâlpi de lemn, închisă într-o incintă cu șanț. Aproximativ 300 de structuri se îngrămădesc pe numai 1.200 de metri pătrați, cu mai multe faze de construcție una peste alta, semn că locul a fost refăcut de mai multe ori. În apropiere apar urme de construcții din zidărie: țigle de acoperiș și cărămizi de hipocaust, adică de la o instalație de încălzire prin pardoseală. Obiectele de metal au ieșit numeroase și variate: monede, fibule și o mănușă de vas în formă de cap de leu.

Mormintele cu vase de sticlă

Cele trei morminte, așezate în afara incintei, sunt datate la sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului al IV-lea. În ele au fost îngropați o femeie, un copil și un al treilea adult, ale cărui oase sunt prea prost păstrate ca să se poată stabili dacă era bărbat sau femeie. Inventarul este neobișnuit pentru zonă: un ansamblu de ceramică și de recipiente de sticlă păstrate complet, printre care două flacoane cilindrice de sticlă și o amforă de producție regională. Inrap scrie limpede că un asemenea grup de vase întregi se întâlnește rar în sectorul acesta, fiindcă sticla se sparge și se pierde ușor în pământ.

Satul medieval și livada seniorială

Peste nivelurile antice s-a așezat un sat medieval: circa zece bordeie, adică locuințe pe jumătate îngropate, însoțite de silozuri, un puț și structuri pe stâlpi. Ceramica este puțină și duce spre trecerea dintre secolele XI și XII. Mult mai târziu, în secolele XVII și XVIII, locul a devenit o livadă de proporții mari, delimitată de un șanț care face un unghi drept. S-au găsit gropile de plantare ale arborilor fructiferi și ale viței de vie, iar spre mijlocul acestui spațiu o pivniță cu loje, adică cu nișe în pereți în care intrau butoaiele. Inrap leagă amenajarea de reședința seniorială cumpărată în 1644 de Pierre Pithou, iar planul cadastral din 1808 arată că o parte din șanțuri aveau încă apă.

Ce spun sursele

Cercetarea a fost condusă științific de Vincent Marchaisseau, de la Inrap, la cererea beneficiarului Troyes Aube Habitat, sub controlul științific al Serviciului regional de arheologie din cadrul Drac Grand-Est. Depunerea vaselor de sticlă în morminte nu este o ciudățenie locală: într-un studiu publicat în Buletinul Asociației Franceze pentru Arheologia Sticlei, Aurore Louis arată că sticlăria de masă are un loc bine stabilit în mormintele galo-romane și merovingiene din nordul Franței, cu forme care se schimbă de la o epocă la alta. În Troyes însuși, Inrap a cercetat în 2013 o necropolă care acoperă trecerea de la perioada galică la cea romană, pe strada Impasse des Carmélites.

Ce nu se știe încă

Clădirea din zidărie semnalată prin țigle și cărămizi de hipocaust nu a fost găsită: ea se află în afara suprafeței săpate, deci nu se știe nici cât de mare era, nici dacă era centrul unei ferme romane. Nu se știe nici de ce locuirea antică s-a îngrămădit atât de strâns pe 1.200 de metri pătrați, nici cine erau cei trei oameni îngropați cu sticlărie. Între secolul al IV-lea și secolul al XI-lea rămâne un gol: pământul nu a păstrat, pe suprafața cercetată, urme care să umple intervalul.