Sursa originală
Pe scurt
Un studiu publicat în 2026 în Cambridge Archaeological Journal analizează mormântul tholos de la Dendra, în Argolida, unde patru gropi săpate sub camera funerară au păstrat trei indivizi și un inventar cu patru săbii și cupe de aur. Autoarea susține că obiectele erau așezate ca o compoziție gândită pentru privirea de sus.
- 01Mormântul tholos de la Dendra, în Argolida, are sub camera lui patru gropi; două aveau înmormântări neatinse.
- 02Au fost documentați trei indivizi: doi adulți într-o groapă și o adolescentă în alta.
- 03Inventarul mormântului masculin cuprinde cupe de aur și de argint, cutii, patru săbii, vârfuri de lance, brățări, sigilii și ornamente de sticlă reconstituite drept cască.
- 04Intervalul avut în vedere este 1700-1400 î.Hr., perioada miceniană timpurie.
- 05Studiul propune citirea mormântului ca pe o compoziție gândită pentru privirea de sus și pentru lumina făcliei.
La Dendra, în Argolida, sub camera unui mormânt tholos micenian se află patru gropi, dintre care două cu înmormântări neatinse. Într-una zăceau doi adulți, în alta o adolescentă. Lângă bărbat se aflau cupe de aur și de argint, cutii, patru săbii, vârfuri de lance, brățări, sigilii și ornamente de sticlă pe care arheologii le-au reconstituit drept cască. Un studiu publicat în 2026 pune altă întrebare decât cea obișnuită: nu cât valora tot acest inventar, ci cum fusese așezat.
Ce s-a studiat
Autoarea studiului, Rachel Emma Phillips, a publicat în Cambridge Archaeological Journal un articol despre ceea ce numește o abordare artistică a înmormântării. Materialul este mormântul tholos de la Dendra, din apropierea așezării de la Midea, în Argolida, iar intervalul avut în vedere este cel al perioadei miceniene timpurii, între aproximativ 1700 și 1400 î.Hr.
Sub camera circulară a mormântului se găsesc patru gropi. Două dintre ele conțineau înmormântări nederanjate, ceea ce în arheologia funerară miceniană este un noroc rar: cele mai multe morminte de felul acesta au fost golite în Antichitate sau în epoca modernă. Trei indivizi au putut fi documentați: doi într-o groapă, presupuși un bărbat adult și o femeie, și o adolescentă în cealaltă.
Ce spun sursele: mormântul ca scenă
Metoda studiului nu este inventarul, ci poziția. Phillips a analizat unde anume fusese pus fiecare obiect, pe corp sau în jurul lui, și a măsurat aceste poziții în raport cu două lucruri concrete: ce se vedea privind de sus, din camera mormântului, și cum cădea pe metal lumina făcliei.
Argumentul care rezultă este că diferențele dintre morminte nu ar trebui citite numai prin bogăție sau prin rang social. Aranjarea obiectelor formează ea însăși o compoziție, iar compoziția poate fi analizată ca atare. Cu alte cuvinte, cei care au închis groapa nu au îngrămădit avere peste un mort, ci au construit o imagine pentru cei câțiva oameni care aveau să o vadă, o singură dată, înainte de acoperire.
Inventarul mormântului masculin susține ideea prin chiar materialele lui. Pe lângă aur și argint apar cupru, plumb și fier, metale cu reflexii diferite. Ornamentele de sticlă, reconstituite drept cască, ar fi prins și ele lumina. Patru săbii nu sunt patru arme de luptă ale aceluiași om, ci patru obiecte care se pot așeza simetric.
De ce contează
Arheologia funerară a lucrat mult timp cu o scară simplă: cu cât inventarul este mai bogat, cu atât mortul era mai sus în ierarhie. Scara aceea rămâne folositoare, dar nu explică de ce două morminte la fel de bogate pot arăta complet diferit. Studiul propune un al doilea instrument, alături de primul: lectura aranjamentului. Dacă el funcționează, atunci o parte din informația pe care o credeam pierdută, adică intenția celor care au făcut înmormântarea, mai poate fi recuperată din planul săpăturii.
Ce nu se știe încă
Identificările de sex și de vârstă din groapa cu doi adulți sunt presupuneri de context, nu rezultate osteologice certe, iar studiul le dă ca atare. Asta înseamnă că interpretarea perechii bărbat și femeie rămâne deschisă.
Mai greu de verificat este însăși ipoteza centrală. Efectul de lumină al făcliei se poate reconstitui prin calcul, dar nu se poate dovedi că aranjarea a fost gândită pentru el, fiindcă intenția nu lasă urme materiale. O compoziție simetrică poate fi rodul unei idei estetice, al unei reguli rituale sau al simplei comodități de a așeza obiectele în jurul corpului.
În sfârșit, baza de comparație este, pentru moment, îngustă: concluzia este trasă dintr-un singur mormânt cu înmormântări neatinse. Ca să se vadă dacă există un limbaj vizual micenian, și nu doar o alegere a unei familii, metoda trebuie aplicată și pe celelalte morminte cu context păstrat.
Surse
- Rachel Emma Phillips, „Towards an artistic approach to burial: Curation and aesthetics in the early Mycenaean mortuary sphere”, Cambridge Archaeological Journal, 2026, DOI 10.1017/S0959774326100766, https://doi.org/10.1017/S0959774326100766
- Cambridge Archaeological Journal, pagina revistei la Cambridge University Press, https://www.cambridge.org/core/journals/cambridge-archaeological-journal
- Muzeul Național de Arheologie din Atena, unde se păstrează piesele de la Dendra, https://www.namuseum.gr/en/
✓ Ce știm sigur
- Studiul a fost publicat în 2026 în Cambridge Archaeological Journal și este semnat de Rachel Emma Phillips.
- Sub camera mormântului tholos de la Dendra există patru gropi, dintre care două cu înmormântări nederanjate.
- Inventarul include, pe lângă aur și argint, cupru, plumb și fier.
- Metoda analizează poziția obiectelor în raport cu vizibilitatea de sus și cu efectele luminii de făclie.
? Ce rămâne neclar
- Sexul și vârsta celor doi adulți din aceeași groapă sunt presupuneri de context, nu rezultate osteologice certe.
- Intenția estetică nu lasă urme materiale, deci ipoteza centrală nu se poate dovedi direct.
- O așezare simetrică poate veni dintr-o regulă rituală sau din comoditate, nu neapărat dintr-o idee artistică.
- Concluzia se sprijină pe un singur mormânt cu context păstrat, deci nu se poate generaliza încă.
Contextul românesc
Intervalul 1700-1400 î.Hr., în care se încadrează mormântul de la Dendra, este la noi epoca bronzului mijlociu, vremea culturilor Monteoru, Tei și Wietenberg. Piesa de comparație cea mai bună din spațiul românesc este tezaurul de la Perșinari, în județul Dâmbovița, descoperit în 1954, din care fac parte un pumnal lung de aur și topoare de aur, piese discutate de multă vreme alături de materialul micenian, fie ca import, fie ca ecou al aceleiași mode a armei de prestigiu. Diferența de context este însă exact miezul studiului: la Dendra arheologii au putut citi așezarea obiectelor în groapă, în vreme ce tezaurul de la Perșinari a ieșit din pământ fără săpătură și fără plan, deci despre aranjarea lui nu se poate spune nimic. Ce se pierde când o descoperire ajunge la muzeu ruptă de context se vede, aici, foarte limpede.
Întrebări frecvente
Ce este un mormânt tholos?
Un mormânt micenian cu cameră circulară acoperită de o boltă falsă, construită din rânduri de piatră care se strâng treptat, precedată de un drum de acces. La Dendra, în Argolida, sub camera unui astfel de mormânt au fost săpate patru gropi, două cu înmormântări neatinse.
Ce s-a găsit în mormântul de la Dendra?
Trei indivizi: doi adulți într-o groapă, presupuși un bărbat și o femeie, și o adolescentă în alta. Inventarul mormântului masculin cuprinde cupe de aur și de argint, cutii, patru săbii, vârfuri de lance, brățări, sigilii și ornamente de sticlă reconstituite drept cască.
Ce propune, de fapt, studiul din 2026?
Să se citească mormântul ca pe o scenă vizuală aranjată anume, nu doar ca pe o listă de obiecte scumpe. Autoarea a analizat poziția fiecărei piese în raport cu ce se vedea privind de sus și cu felul în care lumina făcliei cădea pe metal și pe sticlă.
De ce nu ajunge bogăția inventarului ca explicație?
Pentru că două morminte la fel de bogate pot arăta complet diferit. Scara bogăției spune ceva despre rang, dar nu despre alegerile celor care au făcut înmormântarea. Aranjamentul, susține studiul, păstrează o parte din acele alegeri și se poate analiza separat.
Cât de solidă este concluzia?
Metoda este clară, dar baza este îngustă: un singur mormânt cu înmormântări nederanjate. În plus, intenția estetică nu lasă urme materiale, deci o așezare simetrică poate veni și dintr-o regulă rituală sau din simpla comoditate de a pune obiectele în jurul corpului.
Acest articol este o adaptare în limba română, cu context suplimentar. Informațiile științifice aparțin autorilor sursei originale. Cum lucrăm la Radar
Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână
Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism.
Laurențiu Dicu
Fondator, editor, pasionat de istorie
Vezi pagina autorului →
