Epava din golful Adrasan: 122 de forme de vase, ambalate în lut acum 2.100 de ani

În apele districtului Kumluca, în provincia Antalya, o corabie scufundată acum aproximativ 2.100 de ani s-a dovedit încărcată cu vase de masă de lux: 122 de forme și mărimi diferite de farfurii, boluri și tăvi. Vasele au ajuns întregi până la noi dintr-un motiv foarte simplu: fuseseră ambalate în lut crud, strat cu strat, în lăzi de lemn. Ministerul Culturii și Turismului din Turcia a anunțat rezultatele pe 28 septembrie 2026.

Ce s-a găsit și la ce adâncime

Epava se află între 42 și 55 de metri adâncime, în largul golfului Adrasan, în districtul Kumluca. Este o adâncime care schimbă tot despre felul în care se lucrează: timpul de lucru al unui scafandru pe zi se măsoară în minute, iar o bună parte din documentare se face cu vehicule teleghidate și cu fotogrametrie.

Încărcătura numără mii de piese de ceramică. Inventarul anunțat vorbește despre 122 de forme și mărimi distincte de farfurii, boluri și tăvi, adică un sortiment comercial, nu vesela unei singure gospodării. Datarea în secolul I î.Hr. se sprijină pe monedele bătute la Antiohia, găsite în epavă.

• adâncime: 42-55 de metri
• datare: secolul I î.Hr.
• 122 de forme și mărimi de vase de masă
• ambalaj: lut crud între piese, în lăzi de lemn

De ce s-au păstrat vasele

Explicația stă în ambalaj. La încărcare, muncitorii au pus lut crud între vase, în interiorul lăzilor de lemn. Lutul a funcționat ca o masă de umplutură care a ținut piesele nemișcate una față de alta. Când corabia s-a scufundat, pachetele au ajuns pe fund fără să se spargă, iar lutul s-a întărit în jurul lor, păstrând pozițiile.

Pentru arheologie, asta este mai valoros decât vasele în sine. Un pachet întreg arată ce forme se vindeau împreună, câte piese intrau într-o ladă și cum se organiza transportul pe mare al unei mărfi fragile. Dintr-un morman de țăndări nu se poate reconstitui nimic din toate acestea.

Vasele de Rhosus și scrisoarea lui Cicero

Marfa este pusă în legătură cu atelierele din regiunea Antiohiei, mai exact cu Arsuz, antica Rhosus, de pe coasta de nord-est a Mediteranei. Vasele produse acolo aveau prestigiu în lumea romană, iar despre asta avem o mărturie scrisă care nu depinde de arheologie.

Într-o scrisoare către Atticus, pe la anul 50 î.Hr., Cicero îi scrie că a dat comandă de vase de Rhosus, apoi îl ironizează pe destinatar: dacă îl obișnuiește să mănânce leguminoase în tăvi împodobite și în coșuri strălucitoare, ce să creadă că îi va servi în vase de lut?

Rhosica vasa mandavi. sed heus tu! quid cogitas? in felicatis lancibus et splendidissimis canistris holusculis nos soles pascere; quid te in vasis fictilibus appositurum putem?

Cicero, Scrisori către Atticus, VI, 1, 13

Pasajul este scurt, dar spune mult: în anii 50 î.Hr., un senator roman comanda la distanță vase de la Rhosus și glumea despre ele cu un prieten. Exact tipul de marfă despre care scria Cicero circula pe rutele unde s-a scufundat corabia de la Adrasan.

Ce spun sursele

Cifrele și datarea provin din anunțul Ministerului Culturii și Turismului din Turcia, din 28 septembrie 2026, făcut de ministrul Mehmet Nuri Ersoy. Cercetările subacvatice din apele Antalyei se desfășoară de mai mulți ani cu autorizația ministerului și cu participarea Universității Akdeniz din Antalya și a Direcției Muzeului Antalya.

Programul are și o producție științifică publicată. Rapoartele din Journal of Maritime Archaeology, semnate de Hakan Öniș și colaboratori, descriu metodologia folosită pe epavele din aceeași regiune, de la ortofotografie la săpătura la mare adâncime. Zona Adrasan nu este nouă pentru arheologia subacvatică turcă: acolo s-a cercetat, între 2014 și 2016, o epavă romană târzie.

Pasajul lui Cicero despre vasele de Rhosus se află în cartea a șasea a Scrisorilor către Atticus și este citat aici după textul latin, nu după repovestirile din presă.

Ce nu se știe încă

Destinația corabiei este o ipoteză, nu un fapt. Varianta propusă, un drum spre Roma întrerupt de o furtună și de o zonă cu apă mică, se potrivește cu ruta și cu marfa, dar nicio sursă nu spune unde urma să ajungă încărcătura.

Nu se știe nici dacă lemnăria corpului navei s-a păstrat sub încărcătură, cât de mare era corabia și dacă transporta și alte mărfuri, de pildă amfore cu vin sau ulei. Atribuirea precisă a vaselor unui atelier se va putea face doar după analize de argilă, iar acelea nu s-au publicat.

Până atunci, ce se poate spune rămâne limpede: la 42-55 de metri sub Mediterana se află un depozit de vase de masă din secolul I î.Hr., păstrat de un ambalaj din lut.