Palatul de la Yeha: zidurile ar fi suportat static cel puțin 19 niveluri

La Yeha, în nordul Etiopiei, se păstrează temeliile unei clădiri uriașe, ridicată în jurul anului 800 î.Hr. Un studiu de inginerie structurală publicat în 2026 arată că zidurile ei, din piatră legată cu lut și armată cu bârne de lemn, ar fi suportat static cel puțin 19 niveluri. Autorii nu susțin că palatul avea 19 etaje: susțin că sistemul de zidărie era mult mai performant decât bănuia cineva.

Ce se păstrează la Grat Be’al Gibri

Situl de la Yeha, în regiunea Tigray, adăpostește două monumente mari din prima jumătate a mileniului I î.Hr.: templul cunoscut ca Templul Lunii și, la câteva sute de metri, clădirea numită Grat Be’al Gibri. A doua este cea care îi interesează acum pe cercetători. Suprafața ei la sol este de circa 60 pe 60 de metri, iar datarea cu radiocarbon o plasează în jurul anului 800 î.Hr.

Institutul Arheologic German, care cercetează situl prin filiala sa de la Sanaa, o descrie drept cel mai mare palat cunoscut din spațiul sud-arabic și din Africa de Est. Din clădire au rămas însă doar podiumul și o parte din parter. Grosimea zidurilor păstrate este de aproximativ 2,20 de metri la podium și de 1,90 de metri la parter, adică mult peste ce ar fi cerut o construcție joasă. Tocmai de aici a pornit întrebarea: pentru ce înălțime fuseseră gândite?

Cum s-a făcut calculul

Studiul este semnat de Martin Drieschner, de la Universitatea Tehnică din Brandenburg, Cottbus-Senftenberg, și de Mike Schnelle, de la Institutul Arheologic German, și a apărut în revista Heritage, volumul 9, numărul 7, articolul 270. Cercetarea a fost finanțată de Fundația Germană pentru Cercetare.

Metoda este cea folosită azi la verificarea clădirilor: modelare cu elemente finite. Dificultatea, într-un asemenea caz, nu e calculul, ci datele de intrare. Nu se știe exact ce esență de lemn s-a folosit, nici cât de rezistent era mortarul de lut, nici cum au îmbătrânit materialele. Autorii au tratat explicit această necunoaștere, printr-o analiză care combină intervale, mulțimi vagi și variabile aleatorii, și au verificat cât de mult se schimbă rezultatul când se schimbă ipotezele.

Un rezultat merită reținut dincolo de cifra spectaculoasă: variația parametrilor lemnului influențează foarte puțin comportarea ansamblului. Altfel spus, concluzia nu stă pe o ipoteză norocoasă despre lemn.

Ce spun comunicatele celor două instituții

Institutul Arheologic German a anunțat rezultatul pe 9 septembrie 2026, iar universitatea din Cottbus pe 25 septembrie 2026. Ambele folosesc aceeași formulare: sistemul de ziduri de la Yeha era foarte eficient și ar fi permis, din punct de vedere static, o construcție cu cel puțin 19 niveluri.

Sistemul de ziduri folosit la palatul de la Yeha era deosebit de eficient și ar fi permis construirea a cel puțin 19 etaje.

Comunicatul Institutului Arheologic German, 9 septembrie 2026

În titlurile care au preluat studiul a circulat și cifra de 16 niveluri. Comunicatele celor două instituții care au făcut cercetarea spun „cel puțin 19”, iar studiul propriu-zis nu reconstituie nici 16, nici 19 etaje: modelul lucrează cu cinci niveluri obișnuite plus trei niveluri retrase. Cele două cifre răspund la întrebări diferite. Una spune cât ar fi putut duce zidul, cealaltă cât de înaltă a fost, probabil, clădirea.

Cum era construit zidul

Tehnica se numește zidărie armată cu lemn. Peste straturile de piatră legată cu mortar de lut se așezau bârne de lemn, orizontal, alternând direcția longitudinală cu cea transversală. Lemnul nu susține greutatea, ci leagă masa de piatră și o ține să nu se desfacă.

• piatră legată cu mortar de lut, nu cu mortar de var;
• bârne de lemn așezate exclusiv orizontal, în straturi alternante;
• bârne cu înălțimi între 0,21 și 0,28 de metri, cele mai multe de 0,24;
• ziduri de circa 2,20 de metri la podium și 1,90 de metri la parter.

Concluzia autorilor despre prăbușirea clădirii merge în aceeași direcție: un asemenea sistem nu cedează de la sine, așa că ruinarea a cerut o solicitare excepțională. Ipoteza se potrivește cu urmele de incendiu documentate pe sit.

Ce nu se știe încă

Înălțimea reală a palatului rămâne necunoscută. Din clădire lipsesc exact părțile care ar răspunde la întrebare: planurile nivelurilor superioare, scările, podelele. Un calcul de rezistență spune ce ar fi fost posibil, nu ce a existat, și nicio simulare nu poate înlocui o scară găsită în pământ.

Rămâne deschisă și întrebarea de unde vine tehnica. Zidăria armată cu lemn apare în mai multe locuri din Orientul Apropiat și din Mediterana, iar legăturile dintre regatul de la Yeha și sudul Arabiei sunt bine documentate, dar drumul exact al soluției constructive nu este stabilit.