Sari la conținut
Ultimele
HISTORIX.RO

Cinci piese romane cu email, predate de localnici unui cercetător din Cernăuți

Cinci obiecte metalice mici, cu email colorat, găsite în pădurea Țețina de lângă Cernăuți, au fost atribuite preliminar secolelor II și III d.Hr. Anunțul este al Universității de Medicină din Cernăuți, din 12 octombrie 2026, iar piesele nu au fost încă publicate științific și nu au intrat în nicio colecție de muzeu.

Laurențiu Dicu
Adaptat de Laurențiu Dicu
8 noiembrie 2026, 12:00 · 5 min de citit

Sursa originală

Universitatea de Stat de Medicină din Bucovina, Cernăuți · „Antonii Moisei, „У Цецинському лісі виявлено римські артефакти віком близько 1800 років””
Publicat 2026-10-12
Citește originalul ↗
Strada Olha Kobylianska din Cernăuți, fosta Herrengasse, seara, cu fronturi de clădiri istorice
Strada Olha Kobylianska din Cernăuți, fosta Herrengasse, artera principală a orașului în prima jumătate a secolului XX și monument de arhitectură. Pădurea Țețina, de unde provin piesele, se află la marginea orașului. Wikimedia Commons · CC BY-SA 3.0

Pe scurt

Cinci piese metalice cu email colorat, între care o cataramă de 21 pe 22 de milimetri, au fost predate de localnici unui cercetător din Cernăuți și atribuite preliminar secolelor II și III d.Hr. Anunțul universității, din 12 octombrie 2026, leagă ipotetic garnitura de un călăreț sarmat.

  • 01Cinci piese metalice mici cu email colorat, strânse de localnici din pădurea Țețina de lângă Cernăuți, au fost atribuite preliminar secolelor II și III d.Hr. și legate ipotetic de un călăreț sarmat. Determinarea a fost făcută de un profesor de etnologie, cu consultarea unui arheolog și a unor specialiști de la Suceava. Piesele nu au fost publicate științific, nu au intrat într-un muzeu și punctul de descoperire nu a fost cercetat.

Niște localnici au dus cinci obiecte metalice mărunte, strânse din pădurea Țețina de lângă Cernăuți, unui profesor de la universitatea din oraș. Pe ele se mai vedea email colorat, iar asta a schimbat totul: anunțul publicat pe 12 octombrie 2026 vorbește despre o garnitură de centură de epocă romană, veche de vreo 1.800 de ani, pusă în legătură cu un călăreț sarmat. Cât din asta este stabilit și cât este ipoteză merită despicat cu grijă, fiindcă diferența este mare.

Ce anume s-a găsit

Anunțul, semnat de Antonii Moisei și publicat de serviciul de presă al Universității de Stat de Medicină din Bucovina, la Cernăuți, descrie cinci piese. Una este o cataramă de 21 pe 22 de milimetri, cu email colorat în tehnica numită în literatura ucraineană și rusă email în adâncituri, adică champlevé. A doua este o aplică decorativă de curea, cu același tip de email, fotografiată pe față și pe dos. Celelalte trei sunt plăcuțe metalice mici și rotunde, despre care textul spune că aparțineau, probabil, aceleiași garnituri.

Metalul nu este precizat. Anunțul vorbește doar despre obiecte și plăcuțe de metal, fără analiză, deci piesele nu trebuie numite de bronz. Dimensiuni sunt date numai pentru cataramă. Datarea este formulată prudent: cele mai apropiate analogii se datează în principal în secolele II și III ale erei noastre.

Atribuirea și unde începe ipoteza

Textul susține că analiza comparativă a arătat apropierea pieselor de tradiția meșteșugărească provincial-romană, în special de produsele din teritoriul Daciei romane, pe baza tehnicii de email, a ornamentației și a construcției. Mai departe vine ipoteza sarmată: garnitura ar fi putut aparține unui războinic călăreț sarmat.

Argumentele enumerate pentru asta sunt însă de ordin regional, nu legate de vreo trăsătură a obiectelor: răspândirea triburilor sarmate în nord-vestul Mării Negre și în ținuturile vecine Bucovinei în secolele II și III, folosirea de către ei a echipamentului roman obținut prin comerț, prin contacte militare sau ca pradă, și rolul important al cavaleriei în lumea sarmată. Anunțul recunoaște singur limita: confirmarea definitivă a apartenenței sarmate necesită cercetări viitoare. Nu există un mormânt asociat, nici piese de harnașament, nici armă.

O nuanță de specialitate merită adăugată, fiindcă anunțul nu o atinge. Emailul colorat în adâncituri pe piese mici de curea și de costum este marca unei grupe bine studiate, cercul emailurilor barbare din Europa de Est, al cărei areal principal este bazinul Niprului și al Donețului, legat de cultura Kiev și, secundar, de populațiile sarmatice târzii, cu o circulație întinsă din a doua jumătate a secolului II până în secolul IV și începutul secolului V. Niciun tip, niciun analogon anume și nicio trimitere la această literatură nu apar în anunț.

Cine a făcut determinarea

Antonii Moisei este doctor în științe istorice și conduce catedra de științe sociale și ucrainistică a universității de medicină din Cernăuți. Specializarea lui este etnologia, iar din 2024 cercetează patrimoniul istoric și cultural al cartierului Roșa. Anunțul spune că el a făcut atribuirea științifică preliminară și datarea artefactelor, le-a stabilit originea culturală probabilă și a realizat reconstituirea grafică a garniturii.

A consultat, în acest proces, pe arheologul Mykola Ilkiv, de la Centrul de cercetare „Serviciul arheologic de salvare al Ucrainei” al Institutului de Arheologie al Academiei Naționale de Științe a Ucrainei, și specialiști ai Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava, nenumiți în text. Cercetarea de teren s-a desfășurat în cadrul proiectului RESTORY, finanțat de Uniunea Europeană prin programul Orizont Europa, cu acordul de grant 101132781, coordonat de Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, cu 20 de parteneri din 12 țări și un buget de 3 milioane de euro pentru perioada 2024-2026.

Un deal cu vechi descoperiri romane

Partea cea mai solidă a dosarului nu este anunțul, ci istoria locului, publicată în 2024 de Moisei împreună cu Ilkiv, într-o revistă cu ISSN editată de universitatea din Cernăuți împreună cu cea din Suceava. De pe acest deal și din jurul lui se cunosc de mult monede romane, semnalate încă de Raimund Friedrich Kaindl la 1908, printre care o monedă de argint a lui Traian găsită la Roșa la cumpăna secolelor XIX și XX.

Tot de pe muntele Țețina provine un vârf de lance roman, descoperit în 1852 în timpul unei excursii școlare și semnalat de Ion G. Sbiera în revista Vatra, în 1894; piesa a ajuns la muzeul gimnaziului din Cernăuți și de acolo la Viena. Pe cetatea Țețina s-a săpat în 1890, 1907, 1908, apoi în 1929, când cercetarea a fost condusă de profesorul Teodor Bălan pentru muzeul militar din București, iar în vremurile recente de Ilkiv și Serhii Pyvovarov.

Ce rămâne în suspensie

Piesele nu sunt încă într-o colecție: anunțul spune că, după încheierea studiului, se intenționează predarea lor Muzeului Regional de Studii Locale din Cernăuți, deci nu au numere de inventar. Nu s-a făcut nicio cercetare a punctului de descoperire, nu se dau coordonate, nu se spune cine a găsit obiectele, când și cum. Și nu există nicio publicație științifică a lor, nici studiu, nici raport, nici comunicare la vreun colocviu.

Surse

  1. Antonii Moisei, „У Цецинському лісі виявлено римські артефакти віком близько 1800 років”, Universitatea de Stat de Medicină din Bucovina, Cernăuți, 12 octombrie 2026, https://www.bsmu.edu.ua/blog/u-czeczynskomu-lisi-vyyavleno-rymski-artefakty-vikom-blyzko-1800-rokiv/
  2. Antonii Moisei, Mykola Ilkiv, „Археологічні старожитності давньої околиці Чернівців, Роші та історія Цецинської фортеці”, Актуальні питання суспільних наук та історії медицини, 2024, nr. 2, p. 6-31, ISSN 2311-9896 și 2411-6181, DOI 10.24061/2411-6181.2.2024.430, https://dspace.bsmu.edu.ua/handle/123456789/27891
  3. Comisia Europeană, CORDIS, fișa proiectului RESTORY, acord de grant 101132781, DOI 10.3030/101132781, https://cordis.europa.eu/project/id/101132781
  4. Iaroslav Volodarets-Urbanovych, „Прикраси кола східноєвропейських варварських виїмчастих емалей серед матеріалів салтівської культури”, Археологія, 2023, nr. 1, p. 111-126, ISSN 0235-3490, https://doi.org/10.15407/arheologia2023.01.111
  5. Liana Oța, „The Second Stage of Sarmatian Settlement in Wallachia”, Археологія і давня історія України, 36, 3, 2020, p. 157-177, https://doi.org/10.37445/adiu.2020.03.08

✓ Ce știm sigur

  • Anunțul a fost publicat pe 12 octombrie 2026 de Universitatea de Stat de Medicină din Bucovina, la Cernăuți, și este semnat de Antonii Moisei
  • Sunt cinci obiecte: o cataramă de 21 pe 22 de milimetri cu email colorat, o aplică de curea cu același email și trei plăcuțe rotunde mici
  • Datarea propusă se sprijină pe analogii din secolele II și III d.Hr.
  • Cercetarea de teren face parte din proiectul RESTORY, Orizont Europa, acordul de grant 101132781, coordonat de Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca
  • Au fost consultați arheologul Mykola Ilkiv și specialiști ai Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava
  • Pe același deal se cunosc de peste un secol monede romane, inclusiv un argint al lui Traian de la Roșa, și un vârf de lance roman descoperit în 1852

? Ce rămâne neclar

  • Anunțul nu precizează metalul pieselor și nu menționează nicio analiză de compoziție sau de email
  • Nu se dă niciun tip tipologic și niciun analogon concret pentru atribuirea la tradiția provincial-romană
  • Dimensiuni sunt date numai pentru cataramă; pentru aplică și pentru cele trei plăcuțe, nu
  • Punctul de descoperire nu a fost cercetat: nu se dau coordonate, nici stratigrafie, nici împrejurările găsirii
  • Apartenența sarmată rămâne, după propriile cuvinte ale anunțului, de confirmat prin cercetări viitoare
  • Piesele nu au intrat încă într-o colecție de muzeu și nu au numere de inventar
  • Nu există nicio publicație științifică a acestor obiecte
  • Anunțul spune doar că cele trei plăcuțe aparțineau probabil aceleiași garnituri, fără a o demonstra

Contextul românesc

Pădurea Țețina se află la marginea Cernăuților, în Bucovina de nord, teritoriu românesc până în 1940, iar legătura cu cercetarea de la noi este directă: la determinarea pieselor au fost consultați specialiști ai Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava, iar revista în care Moisei și Ilkiv au publicat în 2024 istoria arheologică a locului este editată de universitatea din Cernăuți împreună cu cea din Suceava. Istoria descoperirilor romane de pe acest deal trece și prin cărturarii români: vârful de lance roman găsit pe Țețina în 1852 a fost semnalat de Ion G. Sbiera în revista Vatra, în 1894, iar săpătura din 1929 pe cetate a fost condusă de profesorul Teodor Bălan pentru muzeul militar din București. Cel mai apropiat material sarmat bine publicat de la noi vine de la Ripiceni, în județul Botoșani, pe Prut, la vreo sută de kilometri spre sud.

Întrebări frecvente

Cine a descoperit piesele de la Țețina?

Au fost găsite de localnici, nenumiți în anunț, în pădurea Țețina de lângă Cernăuți, și predate lui Antonii Moisei, doctor în științe istorice la Universitatea de Stat de Medicină din Bucovina, care cercetează din 2024 patrimoniul cartierului Roșa.

Cât de sigură este atribuirea la un călăreț sarmat?

Este o ipoteză, iar anunțul o spune singur: confirmarea definitivă necesită cercetări viitoare. Argumentele invocate sunt regionale, răspândirea sarmaților și rolul cavaleriei, nu trăsături ale obiectelor. Nu există mormânt asociat, harnașament sau armă.

Ce este emailul în adâncituri de pe aceste piese?

Este tehnica numită champlevé, în care emailul colorat umple cavități săpate în metal. Pe piese mici de curea și de costum, ea este caracteristică grupei emailurilor barbare din Europa de Est, răspândită în bazinul Niprului și al Donețului între secolul II târziu și secolul IV.

Au mai apărut obiecte romane la Cernăuți?

Da, de mult. Raimund Friedrich Kaindl semnala în 1908 monede romane la Roșa și Țețina, se cunoaște un argint al lui Traian de la Roșa, iar în 1852 pe muntele Țețina s-a găsit un vârf de lance roman, ajuns apoi la Viena.

Unde vor ajunge piesele?

Anunțul spune că, după încheierea studiului, se intenționează predarea lor Muzeului Regional de Studii Locale din Cernăuți. Până atunci nu fac parte din nicio colecție și nu au numere de inventar.

Acest articol este o adaptare în limba română, cu context suplimentar. Informațiile științifice aparțin autorilor sursei originale. Cum lucrăm la Radar

Coperta cărții Dracula, The True Story Behind the Legend, de Laurentiu D. Dicu
Cartea casei

Povestea întreagă a lui Dracula, pe izvoare

de Laurentiu D. Dicu · 45.000 de cuvinte · în engleză

Cartea urmărește drumul de la Vlad Țepeș, domnul din documente, la contele din roman, cu izvoarele puse cap la cap. O primești întreagă, în PDF, dacă te abonezi la scrisoarea de sâmbătă, sau o cumperi de pe Amazon.

Linkul către Amazon este link de afiliat: dacă cumperi prin el, Historix primește un comision mic, fără niciun cost în plus pentru tine.

Scrisoarea de sâmbătă

Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână

Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism. Vezi ce conține scrisoarea.

Vreau și

Prin abonare primești scrisoarea săptămânală Historix pe adresa de mai sus. Îi trimitem întâi un email de confirmare, iar abonarea începe abia după ce apeși linkul din el. Te poți dezabona oricând, dintr-un clic, din orice email. Politica de confidențialitate.

Urmărește Historix

Istoria, cu dovezi, în fiecare zi pe rețeaua ta preferată.

Laurențiu Dicu Adaptat de Laurențiu Dicu Fondator, editor, pasionat de istorie Vezi pagina autorului →

Mai mult din Radar

Vezi tot →
19 nov. · Гласник Српског археолошког друштва

Apeductul palatului lui Maximian de lângă Sirmium: 4,3 km și un sifon

Un studiu apărut în Glasnik Srpskog arheološkog društva reconstituie două ramuri necunoscute ale apeductului Sirmiumului, din țevi de teracotă. Una ducea apa 8,4 kilometri până la tabere militare, cealaltă 4,3 kilometri până la complexul palatin de la Glac, atribuit împăratului Maximian Herculius.

5 min de citit