Sursa originală
Pe scurt
La Żuławka Mała, în nordul Poloniei, o seceră de bronz cu buton s-a păstrat împreună cu mânerul ei de lemn într-un strat îmbibat cu apă, de unde a fost scoasă în 1996. Ansamblul are 8 centimetri lungime. Studiul publicat la 19 noiembrie 2026 arată pentru prima dată cum butonul stabiliza lama în lemn.
- 01O seceră de bronz cu buton, scoasă în 1996 la Żuławka Mała, în nordul Poloniei, s-a păstrat împreună cu mânerul ei de lemn, într-un strat îmbibat cu apă. Ansamblul are 8 centimetri lungime și 6,5 lățime. Studiul publicat la 19 noiembrie 2026 arată direct cum butonul de la baza lamei o ținea să nu se rotească în mâner, lucru care până acum era doar presupus.
Secerile de bronz sunt între cele mai obișnuite unelte agricole ale bronzului târziu, iar în muzee stau cu miile. Aproape toate sunt însă doar lame: lemnul în care erau prinse putrezește. La Żuławka Mała, în nordul Poloniei, s-a păstrat una cu mânerul pe ea, iar un studiu publicat la 19 noiembrie 2026 arată, pentru prima dată, cum funcționa de fapt butonul de la baza lamei.
Cum a ajuns până la noi
Piesa a fost scoasă în 1996, din Secțiunea 2 a sitului Żuławka Mała 1, în comuna Wyrzysk, pe marginea nordică a văii Noteć-Warta. Situl se întinde pe vreo 5 hectare și cuprinde zone înălțate de locuire și o depresiune umedă. Săpăturile de acolo, între 1992 și 2000, au lucrat mai ales pe o construcție de lemn preistorică, un fel de trecere peste terenul mlăștinos, legată de cultura Amforelor Globulare, dar au dat și material mai târziu, al culturii Lusaciene.
Secera a ieșit dintr-un strat de sediment biogen brun, de 20 până la 30 de centimetri grosime, aflat direct sub orizontul de humus. În același strat erau ceramică lusaciană și lemn lucrat: bârne, pari, așchii și coajă de copac. Terenul îmbibat cu apă a oprit putrezirea, și asta explică de ce mânerul a rezistat.
Ce arată datările
Două mostre de lemn din același strat au dat 3110 plus minus 50 de ani radiocarbon, în proba Gd-7287, și 3010 plus minus 50, în proba Gd-7288. Calibrate, ele dau 1464-1259 înainte de Hristos, cu o probabilitate de 90,1 la sută, și 1410-1111 înainte de Hristos, cu 95,3 la sută. Autorii sunt limpezi asupra unui lucru: datările sunt pe lemn din strat, nu pe mânerul secerii. Cadrul general al bronzului târziu, așa cum îl folosesc ei, este 1350-800 înainte de Hristos.
Obiectul, bucată cu bucată
Ansamblul, adică lama prinsă în mâner, are 8 centimetri lungime, 6,5 centimetri lățime și între 2 și 4 centimetri grosime. Vârful lamei este rupt, iar tăișul are câteva ciobituri; în rest piesa este bine păstrată. Lama este ușor curbată, cu tăiș lat și cu o nervură îngroșată care îi formează spatele, iar la bază are un buton distinct. Lângă buton se vede încă urma canalului de turnare.
Încadrarea tipologică este făcută cu grijă: autorii spun că piesa seamănă cel mai mult cu secerile cu buton de tip pomeranian, dar numesc ei înșiși atribuirea nesigură. Lama este relativ dreaptă și se deosebește de secerile lusaciene clasice, în timp ce poziția canalului de turnare se potrivește cu acestea.
Mânerul s-a păstrat relativ bine, dar lemnul și-a pierdut mult din celuloză și riscă să se deformeze și să se contracte la uscare. Rezultatul cel mai important al studiului este chiar acesta: mânerul arată direct cum butonul lucra ca element de stabilizare, adică împiedica lama să se rotească în lemn la tragere. Până acum, felul în care se fixau secerile cu buton era doar presupus.
Metalul și de unde ar putea veni
Lama a fost analizată cu fluorescență de raze X portabilă, cu spectrometrie de masă și cu microscopie electronică, iar interiorul piesei a fost văzut prin tomografie computerizată. Este un bronz cu cositor, turnat și apoi prelucrat mecanic, cu urme de ascuțire și de folosire pe tăiș. Autorii atrag atenția că stratul de coroziune de la suprafață poate ridica valoarea cositorului măsurată acolo, așa că cifrele de suprafață nu spun neapărat ce are miezul.
Analiza izotopilor de plumb a fost făcută ca să se afle de unde venea cuprul. Rezultatul, așa cum îl formulează autorii, este o indicație de compatibilitate, nu o dovadă: cea mai apropiată potrivire merge spre minereuri din sud-vestul Spaniei, iar mai slab spre zona Trentino-Alto Adige. Reciclarea și amestecarea metalului pot încurca semnalul, iar cronologiile cuprului iberic și alpin pe care se sprijină comparația sunt ele înseși nesigure.
De ce contează pentru arheologia de la noi
Secerile cu buton sunt răspândite în toată Europa Centrală și de Est în bronzul târziu, iar până la acest studiu nu exista nicio dovadă arheologică a felului în care erau înmănușate. Asta înseamnă că reconstituirile din muzee și din manuale se sprijineau pe analogie și pe bun simț, nu pe o piesă păstrată întreagă.
Ce rămâne deschis
- Vârsta mânerului însuși. Datările radiocarbon sunt pe lemn din strat, nu pe mâner.
- Specia lemnului, identificată numai până la nivel de gen.
- Lipiciul sau legătura organică dintre lamă și mâner, care nu a fost analizată.
- Proveniența cuprului, pe care autorii o dau drept compatibilitate, nu drept concluzie.
- Încadrarea tipologică, pe care autorii o numesc ei înșiși nesigură.
Surse
- Kamil Nowak și colab., The complex biography of a knobbed sickle: A unique Late Bronze Age harvesting tool with a preserved wooden handle from Poland, https://doi.org/10.1007/s12520-026-02602-6
✓ Ce știm sigur
- Secera a fost scoasă în 1996 din Secțiunea 2 a sitului Żuławka Mała 1, dintr-un strat de sediment biogen de 20 până la 30 de centimetri grosime.
- Ansamblul lamă plus mâner are 8 centimetri lungime, 6,5 centimetri lățime și între 2 și 4 centimetri grosime.
- Două mostre de lemn din același strat au dat 3110 plus minus 50 și 3010 plus minus 50 de ani radiocarbon, adică 1464-1259 și 1410-1111 înainte de Hristos după calibrare.
- Mânerul păstrat arată direct că butonul de la baza lamei funcționa ca element de stabilizare.
- Până la acest studiu nu exista nicio dovadă arheologică a felului în care se înmănușau secerile cu buton.
? Ce rămâne neclar
- Vârsta mânerului nu este stabilită direct: datările radiocarbon sunt pe lemn din strat.
- Specia lemnului este identificată numai la nivel de gen.
- Legătura organică dintre lamă și mâner nu a fost analizată.
- Proveniența cuprului este dată de autori ca indicație de compatibilitate, nu ca dovadă, iar reciclarea metalului poate încurca semnalul izotopic.
- Încadrarea tipologică, la secerile cu buton de tip pomeranian, este numită nesigură de autorii înșiși.
Contextul românesc
România este una dintre țările cu cele mai multe seceri de bronz din Europa, adunate în depozitele uriașe ale bronzului târziu, iar corpusul lor a fost publicat de Mircea Petrescu-Dîmbovița într-un volum de referință din 1978, citat și în studiul polonez. Problema este că și la noi, ca peste tot, au rămas numai lamele: pământurile din care ies nu păstrează lemnul. Felul în care erau prinse în mâner s-a desenat, decenii la rând, prin analogie. Piesa din Polonia dă pentru prima dată un model verificat, iar el se aplică direct și secerilor cu buton de la noi, din Transilvania și din Banat.
Întrebări frecvente
Ce este o seceră cu buton?
O seceră de bronz care are la baza lamei o proeminență turnată, un buton. Tipul este răspândit în Europa Centrală și de Est în bronzul târziu. Studiul polonez arată că butonul intra în mâner și ținea lama să nu se rotească la tragere.
De ce se păstrează atât de rar mânerele de lemn?
Pentru că lemnul putrezește în pământ obișnuit. Piesa de la Żuławka Mała a scăpat fiindcă a stat într-un sediment biogen îmbibat cu apă, unde lipsa oxigenului oprește descompunerea. Lemnul a rămas, dar și-a pierdut multă celuloză.
Cât de veche este secera?
Două mostre de lemn din același strat au dat, după calibrare, intervalele 1464-1259 și 1410-1111 înainte de Hristos. Autorii subliniază că datările sunt pe lemn din strat, nu pe mânerul secerii, deci vârsta piesei în sine rămâne indirectă.
De unde venea cuprul din care a fost turnată?
Analiza izotopilor de plumb arată cea mai bună potrivire cu minereuri din sud-vestul Spaniei și, mai slab, cu zona Trentino-Alto Adige. Autorii numesc rezultatul o indicație de compatibilitate, nu o dovadă, fiindcă reciclarea metalului amestecă semnăturile.
Ce legătură are cu România?
Secerile cu buton apar și în depozitele de bronz din România, publicate în corpusul lui Mircea Petrescu-Dîmbovița din 1978, citat și în studiul polonez. Ca și acolo, la noi s-au păstrat numai lamele, fără mânere.
Acest articol este o adaptare în limba română, cu context suplimentar. Informațiile științifice aparțin autorilor sursei originale. Cum lucrăm la Radar
Povestea întreagă a lui Dracula, pe izvoare
Cartea urmărește drumul de la Vlad Țepeș, domnul din documente, la contele din roman, cu izvoarele puse cap la cap. O primești întreagă, în PDF, dacă te abonezi la scrisoarea de sâmbătă, sau o cumperi de pe Amazon.
Linkul către Amazon este link de afiliat: dacă cumperi prin el, Historix primește un comision mic, fără niciun cost în plus pentru tine.
Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână
Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism. Vezi ce conține scrisoarea.
Laurențiu Dicu
Fondator, editor, pasionat de istorie
Vezi pagina autorului →


