Sursa originală
Pe scurt
Un studiu publicat în 2026 în Glasnik Srpskog arheološkog društva identifică două ramuri ale apeductului Sirmiumului, în Serbia. Una mergea 8,4 kilometri până la taberele militare de la Klisina, cealaltă 4,3 kilometri până la palatul de la Glac, atribuit împăratului Maximian Herculius după anul 285.
- 01Două ramuri necunoscute ale apeductului Sirmiumului, identificate din fragmente de țeavă de teracotă.
- 02Prima ramură: 8,4 kilometri, până la taberele militare de la Klisina, datată în jurul anului 180 d.Hr. sau după.
- 03A doua ramură: 4,3 kilometri, până la complexul palatin de la Glac, cu un sifon peste pârâul de la Glac.
- 04Palatul de la Glac este atribuit împăratului Maximian Herculius, după anul 285.
- 05Prospecțiuni de teren în 2019 și în februarie și martie din 2023, 2024, 2025 și 2026.
La patru kilometri de Sremska Mitrovica, pe malul Savei, se întinde sub arătură un complex de clădiri de o mărime neobișnuită, pe care arheologii îl socotesc palatul ridicat lângă Sirmium de împăratul Maximian Herculius. Un studiu publicat în volumul 42, pe 2026, al revistei Societății Arheologice Sârbe arată acum cum ajungea apa acolo: pe o ramură de apeduct de 4,3 kilometri, cu un sifon care trecea peste valea unui pârâu.
Ce s-a căutat în teren
Lucrarea este semnată de Milijan Dimitrijević, de la Institutul de Arheologie din Belgrad, și de John Whitehouse, și face parte dintr-un program de cercetare de suprafață pornit în 2017 în jurul Sirmiumului, astăzi Sremska Mitrovica, în nord-vestul Serbiei. Programul este o colaborare australiano-sârbă, iar prospecțiunile de teren s-au ținut în 2019 și apoi în februarie și martie din 2023, 2024, 2025 și 2026.
Descoperirile sunt mărunte și tocmai de asta ușor de ratat: numeroase fragmente de țeavă de teracotă romană, adică de lut ars, și un șanț care ar putea fi tranșeea unui sifon, răspândite la nord, la nord-est și la est de orașul antic. Puse pe hartă, ele desenează două conducte care se desprind din apeductul principal al orașului.
Prima ramură: apa pentru soldați
Apeductul principal aducea apa de la Vranjaš, lângă Manđelos, până la Sirmium. Prima ramură identificată se desprinde din el în punctul Mitrovačke Njive, numit Pavilionul închisorii, și merge 8,4 kilometri până la taberele militare semipermanente de la Klisina, așezate la cinci kilometri nord-est de Sremska Mitrovica, unde alimenta, cel mai probabil, o baie pentru trupe.
Pe drum, conducta trecea pe lângă un cătun sau un sat roman de la Mitrovačke Livade, unde alimenta o baie rurală și așezarea însăși. Autorii datează această ramură în jurul anului 180 d.Hr. sau după, iar faptul că ea deservea deopotrivă armata și o comunitate sătească este, scriu ei, un bun exemplu de împărțire a foloaselor unui apeduct între oraș și sat.
A doua ramură: apa pentru palat
A doua conductă se desprinde din apeductul de la Klisina, în punctul Volerov Salaš, și merge 4,3 kilometri până la complexul palatin de la Glac. Autorii îl socotesc o construcție tetrarhică, ridicată de Maximian Herculius după anul 285, și consideră că apeductul a fost făcut în același timp cu palatul.
Aici apare singura piesă de inginerie ieșită din rând. Pentru a trece peste pârâul de la Glac, conducta avea nevoie de un sifon, adică de o porțiune în care apa coboară sub presiune într-un braț și urcă în celălalt, în loc să curgă liniștit la vale. În afară de această trecere, amândouă apeductele puteau funcționa, potrivit autorilor, numai prin curgere gravitațională.
Ce se știe despre situl de la Glac
Institutul de Arheologie din Belgrad, care conduce cercetarea sitului împreună cu Universitatea din Sydney, Muzeul Sremului și Institutul pentru protecția monumentelor de cultură din Sremska Mitrovica, rezumă dosarul astfel: primele știri despre ruine romane la ferma lui Glac vin din secolul al XIX-lea, de la dascălul Ignjat Jung, care a însemnat clădiri cu încăperi placate cu marmură și cu porfir verde, o cameră semicirculară cu pardoseală de mozaic și baze și fusuri de coloane de calcar, și care a desenat un plan cu o suprafață de 350 pe 200 de metri, înconjurată de canale de apă.
În Primul Război Mondial, locotenentul Dragutin Trstenjak a consemnat un mozaic de 80 de metri pătrați, descoperit la săparea tranșeelor, plus un sarcofag și un cap de statuie de marmură. Prima cercetare de amănunt s-a făcut în 1994, iar prospecțiunea geomagnetică din 2014, pe patru hectare, a arătat o clădire mare sub arătură; a urmat o a doua prospecțiune geofizică în 2019 și patru campanii de săpătură.
Pietrele scumpe identificate acolo spun singure ce fel de clădire era: porfir verde din Peloponez, marmură galbenă din Tunisia, porfir roșu egiptean și brecie policromă. Toate veneau de departe și erau folosite, în Antichitatea târzie, mai ales în arhitectura imperială.
Ce nu se știe încă
Atribuirea complexului lui Maximian nu stă pe o inscripție. Datarea se sprijină, deocamdată, în principal pe o singură monedă bătută în vremea lui Maximian Herculius, găsită sub una dintre pardoselile de mortar, iar legătura cu izvoarele scrise vine din Epitome de Caesaribus, text care pomenește că împăratul și-a ridicat un palat lângă Sirmium. Institutul de Arheologie formulează identificarea ca foarte probabilă, nu ca sigură.
Șanțul socotit tranșee de sifon este, în lucrare, o posibilitate, nu un fapt stabilit, iar datarea ramurii de la Klisina, în jurul anului 180 sau după, rămâne o încadrare largă. Studiul nu dă nici o estimare de debit, nici o reconstituire a captării de la Vranjaš.
Surse
- Textul integral, în format PDF, în arhiva doiFil a Facultății de Filologie a Universității din Belgrad:, http://doi.fil.bg.ac.rs/pdf/journals/gsad/2026/gsad-2026-42-5.pdf
- Pagina proiectului Glac pe situl Institutului de Arheologie din Belgrad, cu istoricul cercetărilor, lista pietrelor decorative și bibliografia:, https://ai.ac.rs/en/glac/
✓ Ce știm sigur
- Apeductul principal al Sirmiumului venea de la Vranjaš, lângă Manđelos.
- Ramura de la Klisina alimenta și o baie rurală și o așezare sătească de la Mitrovačke Livade, pe traseul ei.
- În afară de trecerea peste pârâul de la Glac, ambele apeducte puteau funcționa prin curgere gravitațională.
- La Glac s-au identificat porfir verde din Peloponez, marmură galbenă din Tunisia, porfir roșu egiptean și brecie policromă.
? Ce rămâne neclar
- Atribuirea palatului lui Maximian se sprijină în principal pe o singură monedă găsită sub o pardoseală de mortar, nu pe o inscripție.
- Șanțul socotit tranșee de sifon este prezentat în lucrare ca posibilitate, nu ca fapt stabilit.
- Datarea ramurii de la Klisina, în jurul anului 180 sau după, rămâne o încadrare largă.
- Studiul nu dă estimări de debit și nu reconstituie captarea de la Vranjaš.
Contextul românesc
Sirmiumul nu este o cetate oarecare pentru istoria noastră: aici se hotăra, în Antichitatea târzie, soarta Dunării de Jos. Maximian Herculius, cel căruia îi este atribuit palatul de la Glac, a fost coîmpăratul lui Dioclețian, iar celălalt membru al tetrarhiei, Galerius, s-a născut în Dacia Ripensis, la sud de Dunăre, iar palatul lui a fost ridicat la Felix Romuliana, adică la Gamzigrad, tot în Serbia de azi. În același răstimp, pe malul nostru de Dunăre funcționau cetățile de la Sucidava, Drobeta și Dierna, iar la nord de fluviu apăreau noi fortificații romane. Cât despre apeducte, în Dacia romană s-au identificat conducte de teracotă asemănătoare la Apulum, la Sarmizegetusa Ulpia Traiana și în orașele pontice Tomis și Histria, unde traseele aduceau apa de la zeci de kilometri.
Întrebări frecvente
Unde se află situl de la Glac?
Pe malul Savei, la patru kilometri de Sremska Mitrovica, pe drumul spre satul Jarak, în nord-vestul Serbiei. În Antichitatea târzie, locul se afla în suburbium, adică la marginea orașului Sirmium, una dintre capitalele Imperiului Roman.
De ce se crede că palatul de la Glac este al lui Maximian?
Datarea se sprijină, deocamdată, mai ales pe o monedă bătută în vremea lui Maximian Herculius, găsită sub una dintre pardoselile de mortar. Izvoarele scrise, printre ele Epitome de Caesaribus, pomenesc că împăratul și-a ridicat un palat lângă Sirmium.
Ce este un sifon la un apeduct roman?
O porțiune în care conducta coboară sub presiune într-un braț și urcă apoi în celălalt, pentru a trece peste o vale, în loc să curgă liniștit la vale. La Glac, un asemenea sifon era necesar pentru traversarea pârâului; restul traseului putea funcționa gravitațional.
Cum s-au descoperit aceste conducte?
Prin cercetare de suprafață, nu prin săpătură: prospecțiuni de teren în 2019 și în februarie și martie din 2023, 2024, 2025 și 2026 au adunat numeroase fragmente de țeavă de teracotă romană și au identificat un șanț la nord, nord-est și est de orașul antic.
Ce arată pietrele decorative de la Glac?
Că era o clădire de rang imperial. Acolo s-au identificat porfir verde din Peloponez, marmură galbenă din Tunisia, porfir roșu egiptean și brecie policromă, materiale aduse de la mii de kilometri și folosite în Antichitatea târzie mai ales în arhitectura împăraților.
Acest articol este o adaptare în limba română, cu context suplimentar. Informațiile științifice aparțin autorilor sursei originale. Cum lucrăm la Radar
Povestea întreagă a lui Dracula, pe izvoare
Cartea urmărește drumul de la Vlad Țepeș, domnul din documente, la contele din roman, cu izvoarele puse cap la cap. O primești întreagă, în PDF, dacă te abonezi la scrisoarea de sâmbătă, sau o cumperi de pe Amazon.
Linkul către Amazon este link de afiliat: dacă cumperi prin el, Historix primește un comision mic, fără niciun cost în plus pentru tine.
Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână
Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism. Vezi ce conține scrisoarea.
Laurențiu Dicu
Fondator, editor, pasionat de istorie
Vezi pagina autorului →


