Torna, torna, fratre: trei cuvinte și o dispută de două secole și jumătate
În toamna anului 587, un strigăt auzit greșit a pus pe fugă o armată bizantină în munții Haemus. Dosarul urmărește, pe izvoare și pe ediții critice, ce limbă vorbeau oamenii care l-au scos și de ce disputa durează de două secole și jumătate.
În toamna anului 587, în munții Haemus, un om din armata bizantină a lui Comentiolus a strigat torna, torna, ca să fie întors catârul din față și îndreptată povara căzută. Theophylactus Simocatta spune că vorba a fost rostită în limba locului, iar Theophanes Confessor adaugă fratre. Specialiștii se despart între o mărturie de romanică balcanică și o comandă militară latină, iar disputa rămâne deschisă.
În toamna anului 587, o armată bizantină trecea noaptea prin munții Haemus, lanțul care taie astăzi Bulgaria de la apus la răsărit. Un animal de povară și-a scuturat sarcina, iar omul care venea în urma lui a strigat în graiul său, către stăpânul animalului, să se întoarcă și să îndrepte povara. Strigătul a fost auzit greșit de cei din față, a sunat ca un ordin de retragere, și întreaga oaste a lui Comentiolus a rupt rândurile și a fugit prin întuneric.
Scena ne vine din două izvoare bizantine. Theophylactus Simocatta o scrie pe la 630, la mai puțin de jumătate de veac de la fapte, și spune că strigătul a fost dat în limba locului. Două secole mai târziu, pe la 810-814, Theophanes Confessor reia episodul în Chronographia sa și adaugă un cuvânt: fratre. Din aceste câteva silabe pornește cea mai lungă dispută din preistoria limbii române, deschisă în 1774 și nici astăzi închisă: ce limbă vorbeau oamenii aceia.
Dosarul nu scrie nicăieri că acolo s-ar afla primele cuvinte ale limbii române, fiindcă specialiștii nu vorbesc așa. Pentru secolul al VI-lea ei folosesc termenul romanică balcanică, adică stadiul de limbă latinească târzie din sud-estul Europei dinaintea despărțirii dialectelor, din care au ieșit mai târziu dacoromâna, aromâna, meglenoromâna și istroromâna. Româna propriu-zisă devine recognoscibilă abia în veacurile VIII-X, iar pentru anul 587 nicio ediție critică nu îngăduie mai mult.
Dezbaterea academică este reală și are argumente serioase pe ambele laturi. O tabără citește expresia ca pe o mărturie despre vorbirea populației romanizate de la sud de Dunăre. Cealaltă arată că torna apare în manualul militar al epocii și poate fi o comandă de armată, înțeleasă de toți fiindcă toți o învățaseră. Niciuna nu are de partea ei o dovadă care să încheie discuția.
Dosarul ia pe rând izvoarele, edițiile critice în care textul se poate verifica literă cu literă, argumentele fiecărei tabere cu dovada lor, și afirmațiile care circulă public despre episod. De fiecare dată separă trei lucruri: ce scrie în izvor, ce deduc cercetătorii peste izvor și ce rămâne nerezolvat. Cele nouă capitole se pot citi pe rând sau fiecare în parte.
Întrebări frecvente
Ce înseamnă torna, torna, fratre?
Verbul latin tornare înseamnă a întoarce, iar în aromână și în dacoromână a păstrat și sensul de a răsturna, care se potrivește poverii căzute. Fratre este forma de vocativ sau o variantă a lui frater, frate. Împreună: întoarce-te, întoarce-te, frate.
Sunt acestea primele cuvinte scrise în limba română?
Nu. Specialiștii vorbesc de romanică balcanică, stadiul de limbă latinească târzie dinaintea despărțirii dialectelor. Româna propriu-zisă devine recognoscibilă abia în veacurile VIII-X, iar primul text păstrat în română este scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung, din 1521.
Care izvor dă forma cu fratre?
Theophanes Confessor, în Chronographia scrisă pe la 810-814. Theophylactus Simocatta, izvorul mai vechi, de pe la 630, nu are acest cuvânt. În ediția critică a lui De Boor, textul tipărit are forma cu e, iar varianta cu re apare doar în aparatul critic, dintr-un singur manuscris.
A fost torna o comandă militară?
Este argumentul taberei sceptice, susținut de Jireček din 1893 încoace. În Strategikonul lui Mauricius, comanda este torna mina, iar torna singur nu apare în lista de comenzi latine. Iorga în 1905 și Coșeriu în 1983 au arătat că strigătul poate avea un dublu sens: vorbă obișnuită pentru cel care l-a scos, ordin pentru cei care l-au auzit.
În ce an s-a petrecut episodul?
În toamna anului 587, în campania lui Comentiolus împotriva avarilor. Cronologia a fost stabilită de Michael Whitby în 1988; unele lucrări mai vechi dau 586 sau 579. Theophylactus nu pune ani, ci povestește pe fir, de unde și nesiguranța.
Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână
Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism.