Coif celtic de bronz de tip Berru, descoperit la Bagienice, în nordul Poloniei

Un coif de bronz lucrat în lumea celtică din bazinul Marnei a ajuns, acum peste două mii de ani, într-o groapă arsă de pe un deal de nisip din nordul Mazoviei. Raportul preliminar despre el a fost publicat de Muzeul Arheologic de Stat din Varșovia în volumul LXXV al revistei „Wiadomości Archeologiczne”, cu descrierea pieselor, măsurătorile și prima încadrare cronologică. Coiful este de tip Berru, iar autorii îl socotesc printre cele mai târzii exemplare cunoscute din această serie.

Unde a fost găsit

Situl se află pe Łysa Góra, la Bagienice, în valea râului Orzyc, la aproximativ un kilometru și jumătate vest de orașul Chorzele. Este o dună de nisip ridicată în mijlocul unor fânețe umede, pe care arheologii o cunosc de mult: a fost cercetată între 1971 și 1984 de Institutul de Istoria Culturii Materiale al Academiei Poloneze de Științe împreună cu Universitatea din Varșovia, apoi printr-o săpătură de salvare în 1992. Campania din 2024, din care provine coiful, a fost condusă de Muzeul Arheologic de Stat din Varșovia, cu participarea comunei Chorzele.

Coiful nu a ieșit dintr-un mormânt. Zăcea culcat pe o parte, în partea de sud a umpluturii unei gropi rotunde cu diametrul de circa 120 de centimetri, la 30-35 de centimetri sub stratul arabil. Umplutura era neagră, bogată în cărbune, groasă de aproape 40 de centimetri. Autorii raportului lasă funcția gropii deschisă și spun doar că ar putea fi vorba despre un vatră cu rol ceremonial.

Ce arată piesa

Coiful este făcut din bronz cu plumb și cositor, dintr-o foaie de metal foarte subțire, de 0,7 până la 1 milimetru. Reconstituit, are 29 de centimetri în înălțime, calota măsoară 25 de centimetri, apărătoarea de ceafă 4 centimetri, iar circumferința se apropie de 60-61 de centimetri. Butonul din vârf are 2,4 centimetri.

Starea lui spune însă mai mult decât dimensiunile. Piesa este puternic strivită și incompletă: lipsesc 35-40 la sută din peretele calotei și 25-30 la sută din margine. Metalul prezintă deformări produse de căldură, iar pe suprafață se văd numeroase reparații, petice prinse cu nituri, și zgârieturi de la o folosire îndelungată. Nu este un obiect de paradă nefolosit, ci echipamentul purtat și cârpit al cuiva.

De ce tipul Berru contează

Clasificarea folosită de autori este cea stabilită de Ulrich Schaaff, iar piesa intră la tipul Berru, numit după mormântul cu car de la Berru, în departamentul Marne, din Franța de azi. Coifurile acestea sunt caracteristice mediului celtic din vestul Europei, de la începutul epocii La Tène, și apar foarte rar la est de Carpați sau la nord de Mazovia.

O deosebire de detaliu merită urmărită: la coifurile Berru butonul din vârf este, de regulă, prins cu nituri, în vreme ce la Bagienice el este masiv și lipit prin sudură. Autorii încadrează piesa în faza LTB2 a epocii La Tène, cu precizarea că groapa în care a fost găsită nu permite, singură, o datare exactă; cronologia se sprijină pe fazele sitului, LTB1 și LTB2, adică de la secolul al IV-lea până la mijlocul secolului al III-lea î.Hr.

Ce mai era în groapă și pe deal

Alături de coif, în aceeași groapă, au ieșit patru topoare și tesle de fier, o seceră de fier lucrată grosier, fragmente ceramice, un bulgăre de lut ars, câteva oase arse și pietre arse. Obiectele de fier au patină de foc, semn că au trecut prin aceeași ardere ca umplutura.

• Aproape 340 de obiecte, din campania 2024 de pe Łysa Góra
• Dălți, cuțite, brățări și torquesuri, cercei, fragmente de brățări
• O spadă și vârfuri de lance
• Fragmente de bronz tăiate, semn de atelier metalurgic
• Coiful de bronz de tip Berru, din groapa numărul 1

Pentru întregul sezon, raportul vorbește despre aproape 340 de obiecte: dălți, cuțite, brățări și inele de gât, cercei, fragmente de brățări, o spadă, vârfuri de lance și bucăți de bronz tăiate. Autorii descriu locul ca așezare fortificată, centru de prelucrare a metalului, loc cu rol ritual și, foarte probabil, punct pe drumul chihlimbarului către Baltica.

Ce rămâne de lămurit

Raportul este, prin definiție, preliminar. Nu se știe cum a ajuns coiful acolo: pradă, dar, schimb, obiect moștenit sau depunere votivă. Nu se știe nici dacă groapa a fost o vatră ceremonială sau o groapă de deșeuri de atelier în care au nimerit, laolaltă, fier bun și bronz stricat. Analizele de metal și datările pe cărbune din umplutură sunt pașii care pot răspunde, iar ele nu sunt publicate.