Sari la conținut
Ultimele
HISTORIX.RO
Ziua în istorie

22 noiembrie

Ziua de 22 noiembrie adună în calendarul ortodox român unsprezece pomeniri, de la cei patru ucenici de la Colose cărora Sfântul Apostol Pavel le-a scris cea mai scurtă dintre scrisorile sale, singurii din sinaxarul zilei care apar într-un document din veacul I, până la un stareț din Evia mort în 1991 și canonizat în 2017. În istoria românilor, ziua leagă firmanul prin care Poarta a primit unirea Principatelor de un hrisov de la 1635 care pomenește un preot de la marginea Bucureștiului. La tradiții, culegerile clasice nu dau niciun obicei legat de această dată, iar pagina spune limpede de ce și ce se ține, de fapt, în jurul ei.

Actualizată la

Pe scurt: 22 noiembrie

La 22 noiembrie, calendarul Bisericii Ortodoxe Române pomenește pe Sfinții Apostoli Filimon, Arhip, Onisim și Apfia, dintre cei șaptezeci, și pe Sfânta Muceniță Cecilia, iar Mineiul adaugă încă nouă pomeniri, printre ele Sfântul Climent al Ohridei. În istoria românilor, ziua leagă firmanul din 1861, prin care Poarta a primit unirea Principatelor Române, de cea mai veche mărturie despre biserica din Floreasca, un hrisov din 1635.

Calendarul ortodox

Sinaxar

Sfinții pomeniți în această zi, așezați în istoria lor.

Cum citim Sinaxarul: viețile sfinților au fost scrise pentru credincioși, de multe ori la mult timp după evenimente, și păstrează felul de a povesti al vremii lor. Aici le punem în contextul istoric: cine a fost fiecare, unde și când a trăit, de ce a fost persecutat sau cinstit și când a fost trecut în rândul sfinților. Spunem deschis ce se sprijină pe documente și ce ne-a rămas doar prin tradiție.

Sfinții Apostoli Filimon, Arhip, Onisim și Apfia

Patru dintre cei șaptezeci de ucenici, oamenii cărora Sfântul Apostol Pavel le-a scris cea mai scurtă dintre scrisorile sale. · veacul I
Parțial documentat

Cei patru sunt singurul grup din sinaxarul zilei care apare într-un document scris în veacul I. Epistola către Filimon, douăzeci și cinci de stihuri, este adresată lui Filimon, Apfiei și lui Arhip, e scrisă din închisoare, pe la anii 55-62, și are un singur subiect: Onisim, robul fugit al lui Filimon, pe care Pavel îl trimite înapoi stăpânului cerând să fie primit „nu ca pe un rob, ci mai mult decât un rob, ca pe un frate iubit”. Colose, cetatea lor, se afla în Frigia, în provincia romană Asia, pe drumul dintre Laodiceea și Apameea; ruinele se găsesc lângă Honaz, în provincia Denizli, în Turcia. Cetatea scăzuse deja în vremea aceea, întrecută de vecinele Laodiceea și Hierapolis, iar cutremurul de pe la anul 60 a grăbit decăderea. Atât se vede în documente, și e mult: avem numele, orașul, legătura dintre oameni și pricina care i-a adunat. Mucenicia lor la porunca lui Androcleu, cârmuitorul Efesului, vine însă din Sinaxar, nu din scrisoare: epistola nu spune nimic despre sfârșitul niciunuia dintre cei patru.

Ce spun izvoarele: Existența celor patru, cetatea lor și legătura cu Sfântul Apostol Pavel stau pe un document din veacul I, primit în canon de toate Bisericile. Mucenicia, locul și felul morții stau numai pe Sinaxar, alcătuit cu veacuri mai târziu. Un proconsul al Asiei cu numele Androcleu nu se află în șirurile de dregători romani păstrate.

Canonizare: Pomenire din vechime, de dinainte de rânduielile de canonizare; nu există act.

Sfânta Muceniță Cecilia

Fecioară mucenică din Roma, cinstită în cetate cel puțin din veacul al V-lea. · tradiția o pune în veacul al II-lea sau al III-lea
Tradiție, fără izvoare contemporane

La Cecilia se poate data cinstirea, nu viața. O biserică a ei, titulus Caeciliae, e pomenită în Trastevere încă în veacul al V-lea, iar numele ei intră în martirologiul alcătuit în același veac. Patimile Sfintei Cecilia, cel mai vechi text despre ea, sunt însă din veacul al V-lea sau al VI-lea și pun moartea ei sub un prefect numit Turcius Almachius, care nu se găsește în șirurile dregătorilor romani; împăratul e lăsat nelămurit, iar cititorii de mai târziu au încercat pe rând mai multe domnii. În 821 papa Pascal I a mutat moaștele în biserica din Trastevere. Legătura ei cu muzica e mult mai nouă și se naște dintr-o citire greșită: în Patimi, la nuntă, „cantantibus organis, illa in corde suo soli Domino decantabat”, adică în vreme ce cântau instrumentele, ea cânta în inima sa numai Domnului. Fraza punea față în față muzica lumească a nunții și cântarea tăcută a inimii. Din veacurile al XV-lea și al XVI-lea apusul a întors înțelesul și a făcut-o ocrotitoare a muzicii, cu organetul în mână, de unde și numele Academiei Santa Cecilia din Roma. Calendarul românesc o ține mucenică, fără partea muzicală.

Ce spun izvoarele: Cinstirea e documentată din veacul al V-lea, prin biserica din Trastevere și prin martirologiu. Viața, numele prefectului și anul morții vin din Patimi, text cu patru sau cinci veacuri mai nou decât faptele pe care le povestește. Că ocrotirea muzicii se naște din citirea greșită a frazei „cantantibus organis” o arată cercetarea de istoria artei, care urmărește apariția instrumentului în chipurile ei abia în Renaștere.

Canonizare: Cinstire de dinainte de rânduiala canonizărilor; nu există act.

Sfântul Climent, episcopul Ohridei

Ucenic al Sfinților Chiril și Metodie, întâiul episcop care a slujit și a scris în slavonă. · circa 840-916
Documentat istoric

E pomenirea cel mai bine așezată în istorie din tot sinaxarul zilei, fiindcă se sprijină pe domnii care se datează. Climent a fost ucenic al Sfinților Chiril și Metodie, iar după moartea lui Metodie, în 885, ucenicii au fost izgoniți din Moravia. Climent, Naum și Angelarie au ajuns în 886 în Bulgaria, primiți de cneazul Boris I, care avea nevoie tocmai de oameni ce puteau sluji și învăța în slavonă, nu în grecește: aceasta era, pentru un stat nou creștinat, o chestiune de stăpânire, nu numai de limbă. Climent a învățat în Cutmicevița, în sud-vestul regiunii Macedonia, iar în 893, la soborul de la Preslav, în vremea țarului Simeon I, a fost pus episcop, cel întâi de limbă slavonă. A murit la 27 iulie 916. Cuvântările și panegiricele lui alcătuiesc cel mai vechi fond de literatură originală în slavona bisericească, adică partea cea mai verificabilă din tot ce i se pune pe nume, fiindcă textele s-au păstrat și se pot cerceta.

Ce spun izvoarele: Domniile lui Boris I și Simeon I, soborul din 893 și anul morții, 916, stau pe izvoare bizantine și slavone. Mineiul românesc îl pomenește la 22 noiembrie, în vreme ce pomenirea lui de obște, împreună cu ceilalți ucenici ai Sfinților Chiril și Metodie, se face la 27 iulie; deosebirea vine din calendare, nu din izvoare. Supranumele „Bulgaro-Chiricos”, cum apare în Minei, nu se lămurește în sursele consultate.

Canonizare: Cinstire veche; act de canonizare nu s-a păstrat.

Sfântul Cuvios Iacov Tsalikis din Evia

Stareț al mănăstirii Sfântul David cel Bătrân din insula Evia. · 1920-1991
Documentat istoric

Singurul sfânt al zilei a cărui viață se urmărește în acte și în hotărâri sinodale. S-a născut la 5 noiembrie 1920 la Livisi, în Asia Mică, într-o familie de greci, iar copilăria lui cade exact pe schimbul de populație dintre Grecia și Turcia, hotărât la Lausanne în 1923, după războiul greco-turc: familia a fost strămutată în Evia, unde a crescut în sărăcie. Cadrul acesta nu e un amănunt de biografie, ci explică însuși locul: mănăstirile din Evia au primit atunci o populație nouă, săracă și dezrădăcinată, iar obștile mici s-au refăcut din ea. A intrat în 1947 în mănăstirea Sfântul David cel Bătrân, a fost hirotonit în 1952 și a fost stareț din 1975 până la moarte, la 21 noiembrie 1991; pomenirea s-a așezat în ziua următoare. Faptul că o canonizare s-a putut face la mai puțin de trei decenii de la moarte spune ceva despre izvoare: aici nu lipsesc, sunt oameni care l-au cunoscut și acte care se pot citi.

Ce spun izvoarele: Datele vieții, anii de mănăstire și ziua morții sunt din veacul al XX-lea și se verifică. Canonizarea a fost hotărâtă de Sinodul Patriarhiei Ecumenice în noiembrie 2017; numărul actului și ziua lui exactă nu apar în sursele consultate aici.

Canonizare: Canonizat de Patriarhia Ecumenică în noiembrie 2017.

Sfântul Mucenic Menignu Piuarul

Mucenic cu nume de meserie: piuar, lucrător la piuă, cel care bate și spală pânza. · tradiția îl pune sub împăratul Decius, 249-251
Tradiție, fără izvoare contemporane

Supranumele îi spune meseria, iar meseria spune că era om de oraș: piua era un meșteșug de târg, cu apă și cu muncă grea. Sinaxarul îl pune la Parium, cetate grecească de pe Hellespont, în vremea împăratului Decius, care a domnit din 249 până în 251. Cadrul acesta e partea verificabilă a pomenirii, și merită spus pe larg, fiindcă e tocmai ce lipsește din povestirile obișnuite: prigoana lui Decius a fost întâia pornită prin poruncă dată pentru tot imperiul deodată și a cerut de la locuitori jertfă la altarele păgâne, cu dovadă scrisă. Dovezile s-au păstrat: din Egipt au ajuns la noi câteva zeci de libelli pe papirus, adeverințe în care oameni cu nume, cu sat și cu martori arată că au adus jertfa. De aceea o mucenicie așezată sub Decius are o pricină limpede și omenească: cine nu lua adeverința se punea singur în afara legii. Despre fapta lui Menignu, însă, nu vorbește niciun document.

Ce spun izvoarele: Cadrul, adică prigoana lui Decius și cerința jertfei cu adeverință scrisă, e documentat prin papirusurile din Egipt. Persoana, cetatea și anul morții lui Menignu vin numai din Sinaxar.

Canonizare: Pomenire din Minei; act de canonizare nu există.

Sfântul Mucenic Procopie din Palestina

Mucenic palestinian pomenit în Minei la această zi. · veacul al IV-lea, dacă e cel documentat de Eusebiu
Parțial documentat

Aici stă o încurcătură de nume care merită spusă pe față, fiindcă Palestina are un mucenic Procopie foarte bine documentat. Procopie din Scitopolis a fost cel întâi ucis în Cezareea Palestinei, la începutul prigoanei lui Diocletian, în anul 303. Despre el nu scrie un sinaxar, ci un martor: Eusebiu din Cezareea, în Despre mucenicii Palestinei, care îi dă cetatea de unde venea, slujba pe care o avea în biserică, de citeț și tălmaci, și împrejurarea morții. Pomenirea acelui Procopie se face însă la 8 iulie. Prigoana lui Diocletian, pornită prin edictele din 303 și 304, este cel mai bine documentat val de persecuție din istoria romană, tocmai pentru că a avut un istoric contemporan care locuia în provincie și a scris ce a văzut. Procopie pomenit în Mineiul românesc la 22 noiembrie nu se poate lega cu siguranță de cel al lui Eusebiu, iar deosebirea de zi arată mai degrabă două pomeniri decât una mutată.

Ce spun izvoarele: Procopie din Scitopolis, mucenic al anului 303, e documentat de un martor al vremii și se pomenește la 8 iulie. Dacă Procopie din Minei, la 22 noiembrie, e același sau altul nu se lămurește în sursele consultate; pentru cel de la această zi nu se dă nici cetate, nici an.

Canonizare: Pomenire din Minei.

Sfântul Mucenic Tadeu

Mucenic pomenit în Minei la această zi, deosebit de cei doi Tadei mai cunoscuți. · nu se stabilește în sursele consultate
Tradiție, fără izvoare contemporane

Tadeu pomenit la 22 noiembrie nu este Apostolul, și deosebirea aceasta e tocmai felul de greșeală pe care o fac celelalte calendare, fiindcă numele e scurt și se potrivește la toți. Dintre cei doisprezece, Apostolul Iuda, numit și Tadeu, se pomenește la 19 iunie. Tadeu cel dintre cei șaptezeci, trimis după tradiție la Edesa, la regele Abgar, se pomenește la 21 august. Despre acesta din urmă merită știut cum stau izvoarele: legenda de la Edesa, cu schimbul de scrisori dintre regele Abgar și Mântuitorul, e dată de Eusebiu din Cezareea în Istoria bisericească drept tălmăcire din arhiva cetății, iar cercetarea de mai târziu a arătat că textul e o alcătuire de pe la anul 300, nu o piesă de arhivă din veacul I. Este un exemplu bun de izvor vechi care se dovedește mai nou decât se dă. Despre Tadeu din ziua de 22 noiembrie, însă, sursele consultate nu dau nici loc, nici veac, nici împrejurare.

Ce spun izvoarele: Pentru Tadeu de la această zi, Mineiul dă numai numele. Cei doi omonimi mai cunoscuți au zile deosebite, 19 iunie și 21 august, iar legenda de la Edesa, legată de al doilea, e socotită de cercetare un text de pe la anul 300.

Canonizare: Pomenire din Minei.

Sfinții Mucenici Hristofor și Eufimia, Talaleu și Antim

Grup de mucenici pomenit în Minei la această zi, cu nume care se repetă în calendar. · nu se stabilește în sursele consultate
Tradiție, fără izvoare contemporane

Grupul cere o lămurire, fiindcă trei dintre cele patru nume au omonimi mult mai cunoscuți, pomeniți în alte zile, iar calendarele care pun aici viața celui cunoscut greșesc. Sfântul Hristofor, cel cu chipul atât de răspândit în apus, purtătorul de Hristos, se pomenește la 9 mai. Sfânta Eufimia cea știută de toți este marea mucenică din Calcedon, la 16 septembrie, în a cărei biserică s-a ținut Sinodul al patrulea de obște, în anul 451, lucru care se datează și se verifică. Sfântul Talaleu, doctorul fără arginți, se pomenește la 20 mai. Cei pomeniți la 22 noiembrie sunt alții, cu aceleași nume. Repetarea nu e o slăbiciune a izvorului: numele de sfânt erau foarte răspândite în răsăritul creștin, se dădeau din tată în fiu și se purtau în mai multe cetăți deodată, iar Sinaxarul a strâns pomenirile așa cum le-a găsit, fiecare cu ziua ei.

Ce spun izvoarele: Din Minei se ia numai șirul numelor. Pentru niciunul dintre cei patru nu se dă cetate, an sau împrejurare, iar deosebirea de omonimii lor mai cunoscuți se face după ziua de pomenire, nu după amănunte de viață.

Canonizare: Pomenire din Minei.

Sfinții Mucenici Agapion, Sisinie și Agapie

Trei mucenici pomeniți împreună în Minei la această zi. · nu se stabilește în sursele consultate
Tradiție, fără izvoare contemporane

Două dintre cele trei nume vin din aceeași rădăcină grecească, agape, dragoste, iar faptul că stau alături în aceeași însemnare, Agapion și Agapie, arată cât de ușor se puteau dubla pomenirile când treceau din pomelnicul unei biserici în calendarul cel mare: același om putea ajunge de două ori, sub două forme ale numelui, ori doi oameni deosebiți puteau fi luați drept unul. Sisinie este un nume de alt fel, de obârșie persană, răspândit în Asia Mică și în Armenia, și apare la mai mulți mucenici și la un episcop, ceea ce îl face și pe el greu de legat de o persoană anume. Pentru cei trei pomeniți la 22 noiembrie, sursele consultate nu dau nici cetate, nici an, nici felul morții. Partea cinstită de scris aici e cum s-a alcătuit lista, nu o viață care nu s-a păstrat.

Ce spun izvoarele: Numai numele, din Minei. Nici loc, nici an, nici împrejurări. Dacă Agapion și Agapie sunt doi oameni sau unul trecut de două ori nu se lămurește în sursele consultate.

Canonizare: Pomenire din Minei.

Sfinții Mucenici Marcu, Ștefan și alt Marcu

Grup de trei mucenici pomenit în Minei la această zi. · nu se stabilește în sursele consultate
Tradiție, fără izvoare contemporane

Însemnarea aceasta arată, chiar prin felul cum e scrisă, cum s-au adunat listele de pomeniri: „Marcu, Ștefan și alt Marcu”. Al doilea Marcu nu are nici al doilea nume, nici cetate, nici alt semn de deosebire, iar faptul că a fost lăsat așa, cu un simplu „alt”, e dovada că izvorul nu avea mai mult de dat. Asemenea grupuri de mucenici fără loc și fără an sunt obișnuite în Sinaxar: numele veneau din pomelnicele bisericilor care păstrau moaștele sau ziua, iar când se treceau într-un calendar de obște se puneau laolaltă sub ziua pe care o aveau deja. Istoricește, cele mai multe pomeniri de acest fel se așază în veacurile al III-lea și al IV-lea, în prigoanele care au atins orașele din răsăritul imperiului, dar așezarea e o socoteală după felul numelor și după vechimea listelor, nu o datare pe document.

Ce spun izvoarele: Numai numele, din Minei. Nici cetate, nici an, nici împrejurări; al doilea Marcu e trecut fără deosebire chiar în izvor. Așezarea în veacurile al III-lea sau al IV-lea e o socoteală după felul listei, nu o datare.

Canonizare: Pomenire din Minei.

Sfântul Maxim Capelarie

Pomenire din Minei la care izvorul dă numele și supranumele, și nimic mai mult. · nu se stabilește în sursele consultate
Tradiție, fără izvoare contemporane

Aceasta e una dintre pomenirile la care Mineiul dă numele și aproape nimic altceva. Supranumele, scris în calendarul românesc Capelarie, pare să arate o slujbă legată de paraclis sau de îmbrăcămintea de slujbă, dar sursele consultate nu îl lămuresc și nu dau nici veacul, nici locul. Partea care se poate spune cu folos e despre felul izvorului. Pomenirile scurte din Minei vin, cele mai multe, din Sinaxarul Bisericii din Constantinopol, alcătuit în veacul al X-lea din însemnări de pe diptice, din pomelnice de biserici și din tradiții locale, strânse uneori la trei sau patru veacuri după faptele pomenite. Unde însemnarea s-a păstrat scurtă, scurtă a rămas; iar calendarele care o umplu cu amănunte le iau din alte vieți, nu din izvoare, și așa se nasc biografii care nu au existat niciodată. De aceea aici se scrie numele și se spune limpede ce lipsește.

Ce spun izvoarele: Sursele consultate dau numai numele și supranumele. Veacul, locul și împrejurările nu apar, și nici înțelesul sigur al supranumelui.

Canonizare: Pomenire din Minei.

Credințe și obiceiuri populare

Tradițiile zilei

Pentru 22 noiembrie, culegerile clasice nu consemnează niciun obicei legat de ziua însăși. Au fost căutate pe rând Simion Florea Marian, Elena Niculiță-Voronca și Tudor Pamfile, și nici numele sfinților zilei, nici data nu apar cu vreo practică alături. Ce circulă pe internet ca „obicei de 22 noiembrie” se dovedește a fi, de regulă, mutat de la Ovidenie, care cade în ziua dinainte, la 21 noiembrie. Ziua se înțelege prin răstimpul în care cade, și acela e bine documentat.

De unde vine

Trei lucruri deosebite se amestecă aici, și fiecare se poate despărți limpede. Întâi, Ovidenia: la 21 noiembrie, cu o zi mai înainte, se țin practicile pentru lumini și pentru morții care au murit fără lumânare, se dau de pomană lumânări cu colac, iar la Niculiță-Voronca se adună mărturii din Bucovina și din Botoșani despre toate acestea. Fiind mare și bogată în obiceiuri, Ovidenia își împrumută practicile zilei următoare în listele făcute în grabă. Al doilea, Filipii: numele acesta nu înseamnă același răstimp în toată țara, și de aici vine jumătate din încurcătură. La Marian, românii din plaiul Prahovei țin șapte Filipi de la 25 ianuarie până la 2 februarie, iar alții, tot din Muntenia, numai trei. La Niculiță-Voronca, în Bucovina și în Moldova, Filipii sunt zilele de la începutul postului Crăciunului, când femeile nu torc, ca să nu se tragă lupii la casă. Așadar un obicei de Filipi nu se poate pune pe 22 noiembrie ca pe o zi anume, fiindcă Filipii nu sunt o zi, ci un răstimp care se mută după regiune. Al treilea, muzica: în apus, 22 noiembrie e ziua Sfintei Cecilia, socotită ocrotitoarea muzicii, și multe liste traduse aduc de acolo sărbători de muzică. Ocrotirea aceea s-a născut însă dintr-o citire greșită a unei fraze din Patimile sfintei, în Renaștere, și nu are rădăcină în calendarul popular românesc.

Ritmul anului

Între Ovidenie și Sântandrei, în postul Crăciunului

Ziua cade în postul Nașterii Domnului, care începe la 15 noiembrie. După Elena Niculiță-Voronca, cislegile de toamnă, cel mai lung răstimp de dulce din an și vremea nunților de după strânsul din câmp, țin „pân' la 15 noiembre”, iar înainte de intrarea în post se fac trei sâmbete de pomenire pentru morți; postul care urmează „ține aproape 6 săptămâni”. În aceeași culegere, femeile din Moldova se apucă de tors toamna, când se înroșesc călinele, și torc toate cislegile și tot postul până la Crăciun, numai „de filipi nu torc”, adică în zilele de la începutul postului, ca să nu se tragă lupii la casă. Ziua de 22 noiembrie stă așadar între Ovidenie, la 21 noiembrie, ținută pentru lumini și pentru morții fără lumânare și socotită în anuarul muzeului din Iași printre moșii, zilele de pomenire cu împărțire de apă, și Sântandrei, la 30 noiembrie, de care se leagă cele mai multe practici de apărare ale lunii. Un lucru se cere spus apăsat, fiindcă aici greșesc cele mai multe calendare: dezlegarea la pește de la 22 noiembrie nu ține de dată, ci de ziua săptămânii. În postul Nașterii Domnului peștele se îngăduie sâmbăta și duminica, așa că la 22 noiembrie se face dezlegare la pește atunci când ziua cade sâmbătă sau duminică, iar în celelalte zile nu.

Știi o tradiție legată de ziua asta, din satul sau din familia ta? Povestește-ne.

Evenimente

Pe 22 noiembrie, în istoria României

  1. 1406

    Într-o diplomă a regelui Sigismund de Luxemburg, datată 21-22 noiembrie, apare cea mai veche mențiune a unei așezări de pe valea Drauțului, scrisă în slavonă Doruzlofalua, nume preluat apoi în actele maghiare ca Doroszlófalva. Satul Drauț, din județul Arad, purta în 1647 forma Draucz. Mențiunea e trecută în surse cu un interval de două zile, nu cu o zi hotărâtă.

  2. 1635

    Un hrisov de la această dată pomenește pe „popa Meicul ot Florești”, cea mai veche mărturie despre existența unei biserici în satul Florești de pe Colentina, pe locul cartierului bucureștean Floreasca. Biserica de atunci va fi fost de lemn; cea de zid, cu hramul Sfânta Sofia, e din veacul al XVIII-lea, iar pisania ei veche s-a pierdut, așa că nu se poate data exact.

  3. 1797

    Poarta îl numește domn al Țării Românești pe Constantin Hangerli, trimis anume împotriva cetelor lui Osman Pazvantoglu de la Dunăre. Pentru începutul domniei sursele dau două date, după ce socotesc drept început: 22 noiembrie 1797, ziua numirii la Constantinopol, sau 4 ianuarie 1798, ziua intrării lui în București. A fost ucis din porunca Porții în februarie 1799.

  4. 1806

    Începe războiul ruso-turc purtat în bună parte pe pământul Moldovei și al Țării Românești, cu oștiri străine care au iernat și s-au hrănit din țară. Se încheie prin Pacea de la București, 28 mai 1812, prin care Rusia ia teritoriul dintre Prut și Nistru.

  5. 1861

    Sultanul Abdul Aziz emite „Firmanul de organizare administrativă a Moldovei și Valahiei”, prin care Poarta primește unirea administrativă și politică a Principatelor Române. Data se scrie în surse și în forma 22 noiembrie/4 decembrie 1861, după cele două calendare în folosință atunci; unele lucrări tipăresc numai una dintre ele, de unde și nepotrivirile dintre liste.

  6. 1869

    Se deschid cursurile Facultății de Medicină din București, urmașa Școlii Naționale de Medicină și Farmacie întemeiată de Carol Davila. Primul decan a fost chirurgul Nicolae Turnescu.

  7. 1880

    Principele Carol I primește acordul scris al familiei sale privitor la succesiunea la tronul României, așezată prin Constituție: în lipsă de descendenți de sex masculin în linie dreaptă, tronul urma să treacă celui mai în vârstă dintre frații săi sau descendenților lor.

  8. 1913

    Se inaugurează la Focșani clădirea teatrului ridicat din banii maiorului Gheorghe Pastia, care i-a purtat numele.

  9. 1914

    La îndemnul lui Aurel Onciul se înființează Corpul de Legionari români din Bucovina, vreo 1.500 de bucovineni care urmau să lupte în armata austro-ungară, în brigada colonelului Dănilă Papp. Așezarea lor în oastea imperiului arată limpede în ce poziție se afla populația românească din Bucovina la intrarea în război.

  10. 1931

    Se deschide publicului expoziția Muzeului Municipal din București, în Casa Moruzi de pe Calea Victoriei 117. Muzeul fusese hotărât de Consiliul Comunal al Primăriei Bucureștilor încă de la sfârșitul lunii iunie 1921, iar casa i se dăduse în februarie 1930: data aceasta e a deschiderii expoziției, nu a întemeierii instituției, deosebire pe care listele de calendar o șterg de obicei.

  11. 1956

    Se deschid Jocurile Olimpice de vară de la Melbourne, de la care sportivii români s-au întors cu 13 medalii: cinci de aur, trei de argint și cinci de bronz.

  12. 2009

    Primul tur al alegerilor prezidențiale din România și referendumul pentru trecerea la un parlament cu o singură cameră. Prezența la vot a fost de 53,52%.

Evenimente

Pe 22 noiembrie, în lume

  1. 1220

    Frederic al II-lea e încoronat la Roma împărat al Sfântului Imperiu Roman de papa Honoriu al III-lea.

  2. 1286

    Regele danez Eric al V-lea e ucis în Iutlanda de ucigași îmbrăcați în călugări franciscani.

  3. 1307

    Papa Clement al V-lea dă bula Pastoralis Praeeminentiae, prin care cere tuturor monarhilor creștini din Europa să îi aresteze pe templieri și să le ia bunurile. Arestările din Franța se făcuseră deja în octombrie, din porunca regelui Filip al IV-lea; bula întinde măsura în toată latinitatea.

  4. 1574

    Navigatorul spaniol Juan Fernández, mergând spre sud între Callao și Valparaíso, dă peste un arhipelag pe care îl numește Más Afuera, Más a Tierra și Santa Clara; mai târziu insulele au luat numele lui.

  5. 1873

    Transatlanticul francez cu aburi Ville du Havre se scufundă în douăsprezece minute după ciocnirea cu nava comercială scoțiană Loch Earn, în Atlanticul de Nord; au pierit 226 de oameni.

  6. 1906

    La convenția internațională de radiotelegrafie de la Berlin se primește semnalul SOS ca apel de primejdie.

  7. 1942

    La Stalingrad, generalul Friedrich Paulus îi trimite lui Adolf Hitler o telegramă prin care îi spune că Armata a 6-a germană e înconjurată de Armata Roșie.

  8. 1943

    Libanul își câștigă independența față de Franța.

  9. 1955

    Uniunea Sovietică încearcă la Semipalatinsk bomba cu hidrogen RDS-37, de 1,6 megatone, lucrată sub conducerea lui Andrei Saharov.

  10. 1963

    Președintele american John F. Kennedy e asasinat la Dallas, în Texas; vicepreședintele Lyndon B. Johnson depune în aceeași zi jurământul de președinte.

  11. 1975

    Juan Carlos e proclamat rege al Spaniei, după moartea lui Francisco Franco.

  12. 1977

    Concorde face primul zbor supersonic de linie pe ruta Paris, New York.

  13. 1990

    Margaret Thatcher își dă demisia din postul de prim-ministru al Marii Britanii.

  14. 2003

    Revoluția Trandafirilor din Georgia: opoziția, cu trandafiri în mâini, ocupă Parlamentul din Tbilisi și cere demisia președintelui Eduard Șevardnadze.

  15. 2005

    Angela Merkel devine prima femeie cancelar al Germaniei.

Întrebări frecvente

Ce sfinți sunt pe 22 noiembrie?

Calendarul Bisericii Ortodoxe Române pomenește la 22 noiembrie pe Sfinții Apostoli Filimon, Arhip, Onisim și Apfia, dintre cei șaptezeci de ucenici, și pe Sfânta Muceniță Cecilia. Mineiul adaugă încă nouă pomeniri: Sfântul Maxim Capelarie, mucenicii Marcu, Ștefan și alt Marcu, Procopie din Palestina, Menignu Piuarul, Hristofor și Eufimia cu Talaleu și Antim, Tadeu, Agapion cu Sisinie și Agapie, Sfântul Climent al Ohridei și Sfântul Cuvios Iacov Tsalikis din Evia.

Ce s-a întâmplat pe 22 noiembrie în istoria României?

La 22 noiembrie 1861 sultanul Abdul Aziz a emis firmanul prin care Poarta a primit unirea administrativă și politică a Principatelor Române; data se scrie și 22 noiembrie/4 decembrie, după cele două calendare de atunci. Tot la această zi, un hrisov din 1635 pomenește pe „popa Meicul ot Florești”, cea mai veche mărturie despre o biserică în Floreasca bucureșteană, iar în 1869 s-au deschis cursurile Facultății de Medicină din București.

Ce obiceiuri se țin pe 22 noiembrie?

Culegerile clasice, Marian, Niculiță-Voronca și Pamfile, nu consemnează niciun obicei legat de 22 noiembrie. Ziua cade în postul Nașterii Domnului, început la 15 noiembrie, între Ovidenie, la 21 noiembrie, ținută pentru lumini și pentru morții fără lumânare, și Sântandrei, la 30 noiembrie. Practicile care circulă ca „obiceiuri de 22 noiembrie” sunt, de regulă, mutate de la Ovidenie sau din răstimpul Filipilor, care nu e o zi anume.

Se face dezlegare la pește pe 22 noiembrie?

Depinde de ziua săptămânii, nu de dată, și aici greșesc multe calendare care copiază rânduiala unui singur an. În postul Nașterii Domnului peștele se îngăduie sâmbăta și duminica. Așadar la 22 noiembrie se face dezlegare la pește atunci când ziua cade sâmbătă sau duminică; când cade în altă zi a săptămânii, nu. Postul începe la 15 noiembrie și ține până la 24 decembrie.

Onisim, pomenit pe 22 noiembrie, e același cu Onisifor?

Nu, sunt doi oameni deosebiți, iar numele asemănătoare îi amestecă des. Onisim, pomenit la 22 noiembrie împreună cu Filimon, Arhip și Apfia, e robul fugit al lui Filimon, pentru care Sfântul Apostol Pavel a scris scrisoarea ce îi poartă numele stăpânului. Onisifor, dintre cei șaptezeci, se pomenește la 8 decembrie, împreună cu Sosten, Apolo, Chifa, Tihic, Epafrodit și Cezar.

Scrisoarea de sâmbătă

Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână

Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism. Vezi ce conține scrisoarea.

Vreau și

Prin abonare primești scrisoarea săptămânală Historix pe adresa de mai sus. Îi trimitem întâi un email de confirmare, iar abonarea începe abia după ce apeși linkul din el. Te poți dezabona oricând, dintr-un clic, din orice email. Politica de confidențialitate.

Urmărește Historix

Istoria, cu dovezi, în fiecare zi pe rețeaua ta preferată.