Sari la conținut
Ultimele
HISTORIX.RO

Lame de silex între topoare de mână: o invenție care nu a prins, la Jaljulia

La Jaljulia, în Israel, s-au găsit lame de silex în straturi de acum 500.000 până la 300.000 de ani, alături de topoare de mână obișnuite. Este singurul caz cunoscut de producție de lame într-o secvență acheuliană, iar autorii studiului o citesc drept o invenție care nu s-a generalizat.

Laurențiu Dicu
Adaptat de Laurențiu Dicu
21 noiembrie 2026, 17:00 · 4 min de citit

Sursa originală

Quaternary · „Vlad Litov, Maayan Shemer, Ran Barkai, Early Blade Production in the Levantine Late Acheulian: Implications for the Origins of Blade Technology”
Publicat 2026-11-05
Citește originalul ↗
Topor de mână de silex, lucrat pe ambele fețe, fotografiat pe fond deschis
Topor de mână acheulian de silex, lucrat pe ambele fețe. Aceasta este unealta caracteristică a straturilor în care au apărut lamele de la Jaljulia, dar piesa din fotografie a fost găsită în Anglia și este dată aici ca exemplu de tip. Wikimedia Commons, Portable Antiquities Scheme · CC BY-SA 4.0

Pe scurt

La Jaljulia, în Israel, un studiu publicat pe 5 noiembrie 2026 în revista Quaternary descrie 282 de piese legate de producția de lame de silex, în straturi acheuliene târzii datate între circa 500.000 și 300.000 de ani. Este singurul caz cunoscut de tehnologie a lamei într-o secvență cu topoare de mână.

  • 01La Jaljulia, în Israel, lamele de silex apar în straturi acheuliene cu topoare de mână, caz unic până acum.
  • 02Vechimea porțiunilor analizate este de circa 500.000-300.000 de ani, stabilită prin trei metode.
  • 03Au fost analizate 282 de piese legate de producția de lame, dintr-un total de circa 25.000 de piese de silex.
  • 04Localitățile cele mai vechi sunt mai bătrâne cu circa 100.000 de ani decât prima industrie de lame cunoscută din Levant.
  • 05Autorii o citesc drept o inovație experimentală care nu s-a generalizat.

Un studiu publicat pe 5 noiembrie 2026 în revista Quaternary descrie ceva ce nu ar fi trebuit să fie acolo: lame de silex, produse într-o manieră relativ sistematică, în straturi acheuliene târzii din situl Jaljulia, în Israel. Vechimea lor depășește cu aproximativ 100.000 de ani pe cea a primei industrii de lame cunoscute din Levant. Autorii nu vorbesc însă despre un salt tehnologic, ci despre o invenție care nu a prins.

Ce s-a găsit și cât

Jaljulia este un sit în aer liber de la marginea estică a câmpiei de coastă israeliene, la circa 9 kilometri de Mediterana de azi. Pe o suprafață săpată de aproximativ 80 de metri pătrați, într-un peisaj acheulian întins pe mai mult de un hectar, arheologii au adunat circa 25.000 de piese de silex. Dintre ele, materialul legat de producția de lame reprezintă între 1,2 și 2,1 la sută.

Studiul analizează 282 de piese legate de această producție: 32 de nuclee, dintre care 12 exclusiv pentru lame și 20 mixte, 89 de piese de amenajare a nucleelor și, ca produse finite, 76 de lame cu cortex, 67 de lame și 14 cuțite cu dos natural. Situl se află pe un conglomerat cu silex depus de o veche ieșire a uedului Qana, deci materia primă era la picior.

Datarea, pe trei metode

Vechimea a fost stabilită prin trei metode independente, luminescență și rezonanță electronică de spin, iar rezultatele se eșalonează pe localități: 516.000-417.000 de ani pentru localitatea D, 444.000-428.000 pentru C, 367.000-316.000 pentru B și 310.000-195.000 pentru G, aceasta din urmă lăsată în afara studiului. Localitatea A nu este datată, iar cronologia celei notate E rămâne nesigură. Pentru porțiunile analizate, autorii vorbesc despre un interval de circa 500.000-300.000 de ani.

De ce e neașteptat

Lamele apar în orizonturi acheuliene tipice, cu topoare de mână. Autorii scriu că este singura dovadă cunoscută până acum de tehnologie a lamei într-o secvență de acest fel. Pentru Levant, prima industrie de lame sistematică era considerată cea amudiană, din complexul acheulo-yabrudian, cunoscută de pildă în peștera Qesem, aflată la șase kilometri de Jaljulia. Localitățile cele mai vechi de la Jaljulia sunt însă mai bătrâne cu circa 100.000 de ani, ceea ce exclude ideea că meșterii de acolo ar fi preluat tehnica de la vecini.

Explicația propusă este una de evoluție culturală convergentă: populații de hominini din Pleistocenul mediu, depărtate geografic, au ajuns independent la strategii noi de prelucrare a pietrei, iar apariția lamelor în Africa și în Asia de sud-vest se concentrează în jurul și după 500.000 de ani. Autorii compară fenomenul cu apariția independentă a metodei Levallois și a retușei Quina.

O invenție care nu s-a generalizat

Partea cea mai interesantă a studiului nu este vechimea, ci eșecul. Producția de lame de la Jaljulia este descrisă drept o inovație experimentală care nu a devenit larg răspândită, apărută fără nicio schimbare majoră a repertoriului tehnologic obișnuit. Autorii pun asta pe seama menținerii unui mod de viață acheulian stabil, situație pentru care folosesc, citat din literatura anterioară, expresia conservatorism cultural preferat.

Datele însele susțin această lectură modestă. Majoritatea lamelor nu au semne limpezi de regularitate, iar frecvența mare a terminărilor în treaptă arată că stăpânirea tehnicii era incompletă. Spre finalul secvenței, producția pare să scadă și să devină mai puțin specializată.

Ce nu stabilește studiul

  • Nu se știe ce specie de hominîn a făcut aceste lame: la Jaljulia nu există fosile umane, iar autorii spun explicit că apartenența taxonomică rămâne neidentificată.
  • Separarea între lamele de tip amudian și celelalte rămâne, scriu autorii, interpretativă.
  • Nu se demonstrează o descendență de la Jaljulia către complexul acheulo-yabrudian: legătura este formulată ca posibilă.
  • Independența față de industriile africane de lame se sprijină pe coincidență cronologică, nu pe un test de proveniență sau de populație.
  • Nu există analize de urme de folosire, deci nu se știe la ce au servit lamele.

Surse

  1. Vlad Litov, Maayan Shemer, Ran Barkai, „Early Blade Production in the Levantine Late Acheulian: Implications for the Origins of Blade Technology”, Quaternary, 9, 2026, nr. 6, articolul 77, ISSN 2571-550X, DOI 10.3390/quat9060077, text integral liber la, https://www.mdpi.com/2571-550X/9/6/77
  2. Adrian Doboș, „The Lower Paleolithic of Romania: A Critical Review”, PaleoAnthropology, 2008, pp. 218-233, ISSN 1545-0031, https://paleoanthro.org/static/journal/content/PA20080218.pdf

✓ Ce știm sigur

  • Studiul a apărut pe 5 noiembrie 2026 în revista Quaternary și este liber accesibil.
  • Autorii sunt de la Universitatea din Tel Aviv și de la Autoritatea Israeliană pentru Antichități.
  • Datarea s-a făcut prin luminescență și rezonanță electronică de spin, pe localități separate.
  • Materia primă provenea din conglomeratul cu silex de pe care s-a format situl.
  • Peștera Qesem, cu cea mai veche industrie de lame cunoscută anterior în Levant, se află la șase kilometri de Jaljulia.

? Ce rămâne neclar

  • Specia de hominîn care a produs lamele nu este identificată: situl nu are fosile umane.
  • Deosebirea între lamele de tip amudian și restul rămâne interpretativă, recunosc autorii.
  • Nu se demonstrează o legătură de descendență între Jaljulia și industriile de lame de mai târziu.
  • Mecanismul de transmitere culturală nu este modelat, iar convergența este o interpretare a coincidenței cronologice.
  • Funcția lamelor rămâne necunoscută, în lipsa analizelor de urme de folosire.

Contextul românesc

Intervalul în care se încadrează localitățile C și B de la Jaljulia, adică între 444.000 și 316.000 de ani, îl cuprinde pe cel al singurului sit din România cu o locuire paleolitică inferioară datată și găsită în poziție primară: Dealul Guran, în Dobrogea, pe stepa de loess a Dunării de Jos, unde vârstele obținute prin luminescență arată oameni prezenți acum 300.000-400.000 de ani. Diferența de bogatie a dosarului spune însă totul despre starea cercetării: la Jaljulia se discută 282 de piese dintr-o secvență datată pe trei metode, iar sinteza critică publicată în 2008 de Adrian Doboș arăta că pentru paleoliticul inferior românesc cele circa 1.100 de piese cunoscute provin mai ales din contexte deranjate și că nu există datări radiometrice de încredere. Chiar cea mai veche pretentie de la noi, oasele cu urme de tăiere de la Grăunceanu, în valea Oltețului, datate în 2025 la circa 1,95 milioane de ani, nu are nicio unealtă de piatră și nicio fosilă de hominîn alături.

Întrebări frecvente

Ce este o lamă de silex?

O piesă mult mai lungă decât lată, desprinsă dintr-un nucleu pregătit anume, cu muchii lungi și tăioase. Producția de lame cere planificarea nucleului și o gestiune a loviturilor diferită de cea folosită la topoarele de mână, de unde și surpriza găsirii lor într-un context acheulian.

Cine a făcut uneltele de la Jaljulia?

Nu se știe. Situl nu a dat fosile umane, iar autorii spun că apartenența taxonomică a celor care au produs lamele rămâne neidentificată. Acheulianul levantin este atribuit provizoriu lui Homo erectus în sens larg, singurul taxon cu fosile din asemenea contexte.

De ce contează comparația cu peștera Qesem?

Pentru că la Qesem, la șase kilometri de Jaljulia, se află prima industrie de lame sistematică cunoscută din Levant, cea amudiană. Straturile vechi de la Jaljulia sunt însă mai bătrâne cu circa 100.000 de ani, deci ideea unei preluari de la Qesem este exclusă cronologic.

Ce înseamnă evoluție culturală convergentă?

În formularea autorilor, faptul că populații depărtate geografic au ajuns independent la aceeași soluție tehnică, fără contact și fără migrație. Ei precizează totuși că este o interpretare a coincidenței cronologice, nu o ipoteză testată cu un model de transmitere culturală.

Care este cel mai vechi sit paleolitic datat din România?

Dealul Guran, în Dobrogea, cu o locuire paleolitică inferioară în poziție primară, datată prin luminescență între 300.000 și 400.000 de ani și atribuită stadiului izotopic 11. Pretentia mai veche, de la Grăunceanu, se sprijină numai pe oase cu urme de tăiere.

Acest articol este o adaptare în limba română, cu context suplimentar. Informațiile științifice aparțin autorilor sursei originale. Cum lucrăm la Radar

Coperta cărții Dracula, The True Story Behind the Legend, de Laurentiu D. Dicu
Cartea casei

Povestea întreagă a lui Dracula, pe izvoare

de Laurentiu D. Dicu · 45.000 de cuvinte · în engleză

Cartea urmărește drumul de la Vlad Țepeș, domnul din documente, la contele din roman, cu izvoarele puse cap la cap. O primești întreagă, în PDF, dacă te abonezi la scrisoarea de sâmbătă, sau o cumperi de pe Amazon.

Linkul către Amazon este link de afiliat: dacă cumperi prin el, Historix primește un comision mic, fără niciun cost în plus pentru tine.

Scrisoarea de sâmbătă

Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână

Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism. Vezi ce conține scrisoarea.

Vreau și

Prin abonare primești scrisoarea săptămânală Historix pe adresa de mai sus. Îi trimitem întâi un email de confirmare, iar abonarea începe abia după ce apeși linkul din el. Te poți dezabona oricând, dintr-un clic, din orice email. Politica de confidențialitate.

Urmărește Historix

Istoria, cu dovezi, în fiecare zi pe rețeaua ta preferată.

Laurențiu Dicu Adaptat de Laurențiu Dicu Fondator, editor, pasionat de istorie Vezi pagina autorului →

Mai mult din Radar

Vezi tot →
19 nov. · Гласник Српског археолошког друштва

Apeductul palatului lui Maximian de lângă Sirmium: 4,3 km și un sifon

Un studiu apărut în Glasnik Srpskog arheološkog društva reconstituie două ramuri necunoscute ale apeductului Sirmiumului, din țevi de teracotă. Una ducea apa 8,4 kilometri până la tabere militare, cealaltă 4,3 kilometri până la complexul palatin de la Glac, atribuit împăratului Maximian Herculius.

5 min de citit
19 nov. · Universitatea Newcastle

Un lanț de aur în prima zi de săpătură: ce au scos studenții la Redesdale

Un lanț de aur de șapte centimetri, găsit în prima zi de săpătură, este cea mai spectaculoasă piesă scoasă în vara aceasta la un sit roman din Redesdale. Alături de el au ieșit o placă de plumb cu scris latin cursiv, un accesoriu de cavalerie aurit și un intaglio de carneol cu Jupiter, toate de mâna a 52 de studenți din anul I.

5 min de citit