Sari la conținut
Ultimele
HISTORIX.RO

Moartea lui Francisc Iosif, 21 noiembrie 1916: ce a însemnat pentru români

Francisc Iosif a murit la 21 noiembrie 1916, după 68 de ani de domnie. În calendarul românesc era 8 noiembrie, iar România se afla de trei luni în război cu imperiul lui. Ce spun documentele despre ziua aceea și despre supușii lui români.

Laurențiu Dicu
21 noiembrie 2026, 15:30 · 7 min de citit

Sursa originală

ww1.habsburger.net · „Franz Joseph: the ageing emperor, portalul istoric Der Erste Weltkrieg, Schloß Schönbrunn Kultur- und Betriebsges.m.b.H.”
Citește originalul ↗
Portret al împăratului Francisc Iosif la bătrânețe, în uniformă militară, fotografie din 1910
Francisc Iosif, împărat al Austriei și rege al Ungariei, într-o fotografie din 1910. A murit șase ani mai târziu, la 21 noiembrie 1916. Wikimedia Commons · Domeniu public

Pe scurt

Francisc Iosif a murit la 21 noiembrie 1916, la Schönbrunn, de pneumonie, la 86 de ani, după 68 de ani de domnie. În calendarul folosit atunci în România era 8 noiembrie, iar țara se afla de trei luni în război cu imperiul lui. I-a urmat la tron strănepotul său Carol.

  • 01Francisc Iosif a murit de pneumonie la 21 noiembrie 1916, la 86 de ani, după 68 de ani de domnie.
  • 02În calendarul folosit atunci în România, ziua morții lui a fost 8 noiembrie 1916.
  • 03România era în război cu Austro-Ungaria din 14/27 august 1916, iar declarația a fost dată numai Austro-Ungariei.
  • 04Soldații români din Bucovina fuseseră trimiși pe frontul italian după intrarea României în război.
  • 05Succesorul lui, Carol, s-a încoronat rege al Ungariei la 30 decembrie 1916 și a confirmat guvernarea lui Tisza.

La 21 noiembrie 1916, la Schönbrunn, a murit de pneumonie un om de 86 de ani care domnise 68. Pentru milioanele de români din Transilvania, Banat și Bucovina, Francisc Iosif era singurul suveran pe care îl cunoscuseră vreodată. Ei aflau vestea însă pe 8 noiembrie, fiindcă în România se socotea pe alt calendar, iar țara lor era de trei luni în război cu împăratul care murise.

Cum a murit Francisc Iosif și câți ani domnise?

Francisc Iosif a murit de pneumonie, la 86 de ani, la 21 noiembrie 1916, în al treilea an al Primului Război Mondial. Domnise 68 de ani, din 1848. Portalul istoric dedicat Primului Război Mondial, realizat de administrația castelului Schönbrunn, arată că odată cu moartea lui monarhia pierdea una dintre ultimele piese care mai țineau laolaltă o construcție de stat slăbită deja de tensiuni sociale și etnice și împinsă la limită de un război total. Înmormântarea, din 30 noiembrie 1916, a fost pentru multă lume semnul vizibil al sfârșitului unei epoci.

În ultimul deceniu al domniei, politica lui fusese descrisă cu un cuvânt care a rămas, „Fortwursteln”, adică a o duce de pe o zi pe alta. Bătrânul domn de la Schönbrunn se ținea departe de politica zilnică și devenise, cu vârsta, o figură simbolică aflată mai sus de orice critică.

În ce zi a murit, după calendarul românesc al vremii?

Pe 8 noiembrie 1916. Deosebirea nu este un amănunt de erudiție. Ioan Scurtu amintește că în spațiul ortodox, deci și în Principatele Române și apoi în România, s-a folosit calendarul vechi, iulian, până după Primul Război Mondial, iar toate datele istorice de la noi sunt înregistrate pe acest stil. Stilul nou, gregorian, adăuga treisprezece zile la datele stilului vechi în secolul al XX-lea. Calendarul gregorian a fost introdus în România abia în 1919.

De aici vine o regulă pe care istoricul o cere apăsat: la documentele semnate de state care foloseau stiluri deosebite se trec amândouă datele. Convențiile politică și militară pe baza cărora România a intrat în război trebuie să poarte data 4/17 august 1916, iar intrarea în război a fost hotărâtă la 14/27 august 1916. Scurtu atrage atenția și asupra unei greșeli răspândite: declarația de război a fost făcută numai Austro-Ungariei, nu și Germaniei, Turciei sau Bulgariei.

Ce făcea statul lui în ziua în care a murit?

Câștiga. România intrase în război la 27 august 1916, pe stil nou, cu armata nepregătită: lipsa de echipament și de pregătire, la care se adăuga o rețea feroviară slab dezvoltată, a făcut ca după succesele de început și cucerirea rapidă a unei mari părți din Transilvania ofensiva să se oprească brusc. Contraatacul german, austro-ungar și bulgar a împins forțele române în apărare. Până la sfârșitul anului 1916, mai mult de jumătate din România, inclusiv Bucureștiul, era în mâinile Puterilor Centrale, iar regele Ferdinand a trebuit să se retragă la Iași.

În același timp, statul lui îi privea pe supușii săi români drept suspecți. Cezar Ciorteanu arată, într-un studiu despre Bucovina în Marele Război, publicat în analele Academiei Oamenilor de Știință din România, că românii bucovineni au fost puși într-o poziție delicată de bănuielile autorităților austriece. După intrarea României în război, la 14 august 1916 pe stil vechi, soldații români din armata austro-ungară au fost trimiși să lupte pe frontul italian, departe de granița cu țara spre care ar fi putut privi.

Un consiliu de război condus de generalul Eduard Fischer putea da pedeapsa capitală pentru spionaj sau trădare, iar cei bănuiți erau internați în lagărele de la Thalerhof, în Stiria, Munkács, în Ungaria, și Olmütz, în Moravia. Autoritățile îi urmăreau mai ales pe ortodocși, suspectați de simpatii rusofile. Concluzia cercetătorului este însă limpede: deși bănuielile existau, niciun intelectual sau țăran român nu a fost dovedit că ar fi avut legături cu persoane sau asociații rusofile.

Cum au primit vienezii moartea împăratului?

Cu o nepăsare vagă, nu cu durere. Așa o descrie portalul Schönbrunn: mersul nefericit al războiului, nemulțumirea față de absolutismul habsburgic și lipsurile au făcut ca starea de spirit a vienezilor să fie mai aproape de indiferență. Mulți pricepeau deja că își luau rămas bun de la „lumea de ieri”. Foamea ajunsese la proporții dramatice, demonstrațiile se înmulțeau, iar cu o lună înainte, la 21 octombrie 1916, prim-ministrul Karl Graf Stürgkh fusese asasinat de Friedrich Adler, fiul liderului social-democrat Victor Adler.

Ce a schimbat venirea împăratului Carol?

Mai puțin decât se spera. Carol, ultimul Habsburg care a domnit, a preluat puterea fără experiență politică și fără un grup propriu de susținere, așa că s-a sprijinit pe oamenii din cercul arhiducelui asasinat Franz Ferdinand, un cerc care însemna o linie autoritară. L-a înlăturat pe prim-ministrul Ernest von Koerber, numit de Francisc Iosif bolnav la sfârșitul lui octombrie 1916, tocmai fiindcă acesta cerea întoarcerea la stat de drept și respectarea Constituției, și a numit în locul lui contele Heinrich Clam-Martinic.

În Ungaria a mers pe continuitate și l-a confirmat pe contele István Tisza, ceea ce a însemnat și continuarea politicii de maghiarizare dusă atâta vreme în dauna celorlalte naționalități ale țării, românii între ele. Tisza l-a convins să se încoroneze repede rege al Ungariei, iar încoronarea grăbită, din 30 decembrie 1916, i-a redus de fapt libertatea de mișcare: jurământul de a păstra constituția existentă a întărit starea de lucruri de până atunci. La 2 decembrie 1916 Carol a luat comanda supremă a armatei, iar la 1 martie 1917 l-a îndepărtat pe șeful Marelui Stat Major, Franz Conrad von Hötzendorf.

Mitul bunului împărat și ce spun documentele

Figura „bunului împărat bătrân” nu s-a născut de la sine. Portalul Schönbrunn arată că în ultimele decenii ale monarhiei nu patriotismul de stat a fost propagat ca formă de apartenență a cetățenilor, ci loialitatea față de monarh. Cu alte cuvinte, atașamentul personal față de Francisc Iosif a fost cultivat anume, fiindcă era singurul lucru care mai putea ține împreună un stat cu zeci de naționalități. Nostalgia de mai târziu are, așadar, o istorie proprie, care merită privită separat de omul din jurul căruia s-a strâns.

Asupra rolului lui în 1914 istoricii nu se înțeleg. Unii îl înfățișează ca pe un bătrân ramolit, izolat de lumea din jur, care nu mai pricepea urmările faptelor sale. Alții cred că împăratul în vârstă și-a dus imperiul la pieire cu ochii deschiși, văzând că lumea cu care era deprins se sfârșea, și aduc ca dovadă o vorbă a lui rămasă cunoscută.

Dacă într-adevăr trebuie să pierim, atunci măcar să pierim cuviincios.

Vorbă atribuită lui Francisc Iosif, citată de portalul istoric al castelului Schönbrunn

Ce se poate spune fără dispută este că a semnat în 1914 declarația de război împotriva Serbiei, cea care a pornit lanțul, și că nu a trăit să vadă sfârșitul războiului. Judecat cu mijloacele vremii lui, a ținut laolaltă aproape șapte decenii un stat pe care nimeni nu a mai reușit să îl țină după el: succesorul său, Carol, nu a putut umple golul rămas în fruntea dinastiei. La doi ani de la moartea lui, românii care îi fuseseră supuși își hotărau singuri soarta.

Surse

  1. Franz Joseph: the ageing emperor, portalul istoric Der Erste Weltkrieg, Schloß Schönbrunn Kultur- und Betriebsges.m.b.H., https://ww1.habsburger.net/en/chapters/franz-joseph-ageing-emperor
  2. The accession of Emperor Karl, același portal istoric, https://ww1.habsburger.net/en/chapters/accession-emperor-karl
  3. Goodbye to the world of yesterday, același portal istoric, https://ww1.habsburger.net/en/chapters/goodbye-world-yesterday
  4. Romania’s Entry into the War and Defeat by the Central Powers, același portal istoric, https://ww1.habsburger.net/en/chapters/romanias-entry-war-and-defeat-central-powers
  5. Ioan Scurtu, „Împotriva falsificării istoriei. Data intrării României în Război”, https://ioanscurtu.ro/impotriva-falsificarii-istoriei-data-intrarii-romaniei-in-razboi/
  6. Cezar Ciorteanu, „Bukovina and its inhabitants during the Great War”, Annals. Series on History and Archaeology, Academia Oamenilor de Știință din România, vol. 9, nr. 1, 2017, ISSN 2066-8597, http://aos.ro/wp-content/anale/IVol9Nr1Art.2.pdf

✓ Ce știm sigur

  • Francisc Iosif a domnit 68 de ani și a murit la 21 noiembrie 1916, iar înmormântarea a avut loc la 30 noiembrie 1916.
  • În secolul al XX-lea între stilul vechi și stilul nou erau treisprezece zile, iar România a trecut la calendarul gregorian în 1919.
  • Până la sfârșitul anului 1916 mai mult de jumătate din România, inclusiv Bucureștiul, era ocupată de Puterile Centrale.
  • Bănuielile de rusofilie asupra românilor bucovineni nu au fost dovedite în cazul niciunui intelectual sau țăran român.
  • Carol a luat comanda supremă a armatei la 2 decembrie 1916.

? Ce rămâne neclar

  • Rolul personal al lui Francisc Iosif în declanșarea războiului din 1914 rămâne în dispută între biografii lui.
  • Vorba despre pieirea cuviincioasă circulă ca spusă de împărat, dar este o atribuire, nu un text de arhivă.
  • Numărul românilor din armata austro-ungară trimiși pe frontul italian în 1916 nu apare în studiile folosite aici.

Contextul românesc

Francisc Iosif a fost suveranul românilor din Transilvania, Banat și Bucovina, provincie aflată sub administrație austriacă 144 de ani și locuită de douăsprezece naționalități. În ziua morții lui, România lupta de trei luni împotriva imperiului său, iar supușii lui români din Bucovina erau judecați de curți marțiale care au funcționat din septembrie 1914 și au fost mutate la Bistrița între 1916 și 1917. Regimentele cu mulți bucovineni, 22 și 41 infanterie, au avut pierderi atât de mari încât efectivele lor au fost refăcute de peste douăzeci de ori.

Întrebări frecvente

De ce a murit Francisc Iosif?

De pneumonie, la 86 de ani, la 21 noiembrie 1916, la castelul Schönbrunn, în al treilea an al Primului Război Mondial. Domnise 68 de ani, din 1848, iar înmormântarea de la 30 noiembrie 1916 a fost privită de mulți drept semnul sfârșitului unei epoci.

Cine a urmat lui Francisc Iosif?

Strănepotul său Carol, cunoscut și cu numele german Karl, ultimul Habsburg care a domnit. A preluat puterea fără experiență politică, a schimbat prim-ministrul austriac, l-a confirmat pe István Tisza în Ungaria și s-a încoronat rege al Ungariei la 30 decembrie 1916.

Era România în război cu Austro-Ungaria în noiembrie 1916?

Da. România declarase război Austro-Ungariei la 14/27 august 1916, numai acestei puteri, nu și Germaniei, Turciei sau Bulgariei. Până la sfârșitul anului, mai mult de jumătate din țară, inclusiv Bucureștiul, era ocupată, iar regele Ferdinand se retrăsese la Iași.

Ce s-a întâmplat cu românii din armata austro-ungară în 1916?

După intrarea României în război, soldații români din Bucovina au fost trimiși să lupte pe frontul italian. Cei bănuiți de trădare sau spionaj erau internați în lagărele de la Thalerhof, Munkács și Olmütz, iar un consiliu de război putea da pedeapsa capitală.

De ce apar două date pentru moartea lui Francisc Iosif?

Fiindcă România folosea calendarul iulian, stilul vechi, până în 1919, iar în secolul al XX-lea deosebirea față de calendarul gregorian era de treisprezece zile. Astfel, 21 noiembrie 1916 pe stil nou este 8 noiembrie 1916 în calendarul românesc al vremii.

Coperta cărții Dracula, The True Story Behind the Legend, de Laurentiu D. Dicu
Cartea casei

Povestea întreagă a lui Dracula, pe izvoare

de Laurentiu D. Dicu · 45.000 de cuvinte · în engleză

Cartea urmărește drumul de la Vlad Țepeș, domnul din documente, la contele din roman, cu izvoarele puse cap la cap. O primești întreagă, în PDF, dacă te abonezi la scrisoarea de sâmbătă, sau o cumperi de pe Amazon.

Linkul către Amazon este link de afiliat: dacă cumperi prin el, Historix primește un comision mic, fără niciun cost în plus pentru tine.

Scrisoarea de sâmbătă

Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână

Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism. Vezi ce conține scrisoarea.

Vreau și

Prin abonare primești scrisoarea săptămânală Historix pe adresa de mai sus. Îi trimitem întâi un email de confirmare, iar abonarea începe abia după ce apeși linkul din el. Te poți dezabona oricând, dintr-un clic, din orice email. Politica de confidențialitate.

Urmărește Historix

Istoria, cu dovezi, în fiecare zi pe rețeaua ta preferată.

Laurențiu Dicu Autor Laurențiu Dicu Fondator, editor, pasionat de istorie Vezi pagina autorului →

Mai mult din Evenimentele zilei

Vezi tot →