A început vinerea 13 cu templierii? Prima atestare e din 1834

Pe 13 octombrie 1307, în zorii zilei, agenții regelui Filip al IV-lea au arestat sute de templieri în toată Franța. Ziua aceea a fost, într-adevăr, o vineri. De aici pleacă cea mai răspândită explicație pentru ghinionul pus pe seama zilei de vineri 13. Problema este una de cronologie: între arestare și prima atestare scrisă a superstiției trec peste cinci secole. Verificăm, pe documente, ce leagă de fapt vinerea 13 de templieri și ce nu.

Ce se afirmă și cât circulă

Afirmația circulă scurt și categoric: superstiția vinerea 13 s-ar fi născut în ziua în care a fost lovit ordinul templierilor. O repetă articole de presă la fiecare vineri 13 din calendar, o reiau documentare și clipuri, iar varianta cea mai cunoscută a ajuns la publicul larg prin romanul „Codul lui Da Vinci”, publicat de Dan Brown în 2003. Întrebarea se pune și în română, de fiecare dată când data cade așa.

Afirmația are un avantaj rar: ambele capete ale ei se pot verifica. Data arestării se cunoaște din documentele procesului, iar superstiția are propria ei istorie scrisă, cu atestări datate. Rămâne de văzut dacă cele două se ating.

De unde vine povestea: ce s-a întâmplat în octombrie 1307

Filip al IV-lea ajunsese rege al Franței în 1285 și avea nevoie de bani. În 1306 îi expulzase pe evrei și impusese o taxă clerului. Ordinul de arestare a templierilor este datat 14 septembrie 1307, iar în zorii zilei de 13 octombrie agenții regelui au ridicat sute de templieri din toată Franța. Au urmat anchete, tortură și mărturisiri.

Data este corectă și verificabilă: în calendarul iulian, folosit atunci, 13 octombrie 1307 cade într-o zi de vineri. Până aici, povestea stă pe documente.

Ce a urmat se citește tot în acte. Papa Clement al V-lea a extins arestările prin bula „Pastoralis praeeminentiae”, cerând și celorlalți suverani să îi rețină pe templieri. În august 1308, la castelul de la Chinon, trimișii papali au audiat conducerea ordinului. Documentul numit pergamentul de la Chinon, găsit în arhiva Vaticanului de istoricul Barbara Frale și publicat în 2007 într-o ediție de 800 de exemplare, arată că papa îi absolvise pe liderii ordinului și îi primise înapoi în comuniune. Ordinul a fost totuși desființat în 1312, iar Jacques de Molay, ultimul mare maestru, a fost ars pe rug la Paris în martie 1314.

Ce leagă, de fapt, vinerea 13 de templieri

Aici se rupe lanțul. Superstiția are o istorie documentată, iar ea nu începe în Franța medievală, ci în Franța secolului al XIX-lea. Stephen Winick, de la American Folklife Center al Bibliotecii Congresului, a adunat atestările.

Cea mai veche este din 1834: un articol semnat de marchizul de Salvo în „Revue de Paris”, care leagă vineri și numărul 13 de ghinion. Din același an este piesa „Les Finesses des Gribouilles”, cu un personaj născut vineri, 13 decembrie 1813. Urmează, în 1858, vodevilul „Bloqué!”, al lui Henri Chivot și Alfred Duru, cu un personaj născut într-o vineri 13, iar în anii 1870 piesa „Lélia”, a lui Octave Gastineau. Traducerile ei în engleză, din 1878 și 1879, sunt grăitoare: versiunea din 1879 adaugă o formulă explicativă despre ghinion, semn că publicul anglofon privea credința ca pe un obicei străin.

În Statele Unite credința apare ca subiect de glumă. Un „Thirteen Club” se înființează la New York pe 13 ianuarie 1882, anume pentru a arăta că asemenea temeri nu au temei, iar presa americană o pomenește des de la sfârșitul anilor 1880. Nici romanul „Friday, the Thirteenth”, publicat de Thomas Lawson în 1907, nu a inventat-o: cartea o descrie ca pe o tradiție deja existentă la bursa din New York.

Esențialul este însă altul. Nu există nicio dovadă că cineva ar fi legat arestarea templierilor de vinerea 13 înainte de secolul XX. Ordinea documentelor merge invers decât are nevoie povestea: evenimentul e din 1307, superstiția apare în scris din 1834, iar explicația prin templieri vine după amândouă.

Cum s-a transformat povestea

Mecanismul se vede limpede. Vineri avea de mult o reputație proastă, legată de Patimi, iar numărul 13 avea una separată. Cele două s-au lipit în Franța anilor 1830, au trecut în lumea anglofonă ca o curiozitate franceză, au devenit glumă de ziar în America, apoi superstiție generală. În secolul XX i s-a căutat o origine demnă de ea, iar Evul Mediu oferea una gata făcută.

Lipitura ține fiindcă un detaliu este chiar adevărat: ziua aceea a fost, într-adevăr, o vineri 13. Un amănunt verificat a fost sudat pe o credință de mai târziu, iar sudura arată ca o cauză. Așa se nasc cele mai rezistente povești umflate: nu din minciuni întregi, ci dintr-un fapt real pus în locul greșit.

Ce rămâne templierilor

Căderea unei legende nu micșorează ordinul. Templierii au fost o realitate, din 1119, aproape două secole: o frăție de călugări-războinici care a ținut cetăți, a escortat convoaie și a administrat o rețea de depuneri și transferuri de bani între Apus și Orient, într-o lume fără bănci. Judecată cu mijloacele vremii ei, ridicarea unei asemenea rețele este o performanță mai mare decât orice potriveală de calendar.

Și sfârșitul lor e mai greu decât povestea. Mărturisirile au venit, în mare parte, sub tortură. Acolo unde tortura nu a fost folosită, cum arată procesele din Cipru, templierii și martorii au declarat că nu știu de nicio abatere în ordin, iar depozițiile din alte locuri se contrazic între ele. La Chinon, papa i-a absolvit pe conducători, apoi a desființat ordinul printr-o hotărâre din 1312. Un rege strâmtorat, un papă slăbit și un ordin desfăcut fără o vinovăție dovedită: asta rămâne, și e mai mult decât originea unei superstiții.

Ce rămâne întrebare legitimă

De ce s-au lipit vineri și 13 exact în Franța anilor 1830 nu se știe. Atestările încep în 1834, dar nu explică momentul. Nu e exclus să apară atestări mai vechi: o bună parte din periodicele secolului al XVIII-lea și de la începutul celui de-al XIX-lea nu este digitalizată, iar cronologia de azi se sprijină pe ce se poate căuta azi.

Rămâne deschisă și o întrebare de fond despre templieri: cât ne pot spune actele unui proces despre ce credeau cu adevărat acuzații, când o parte din depoziții a fost obținută prin tortură. Aceasta este o problemă reală de metodă, nu o scuză pentru nicio variantă comodă.

Cum recunoști o poveste umflată

• Un detaliu adevărat nu dovedește legătura. 13 octombrie 1307 a fost, într-adevăr, o vineri, și asta nu spune nimic despre superstiție.
• Întreabă când apare în scris afirmația, nu când s-a petrecut evenimentul. Sunt două cronologii diferite.
• Fii atent la explicațiile de origine care ies la lumină secole mai târziu, fără verigi intermediare.
• Verifică dacă între tine și document stau un roman sau un film. Adesea de acolo vine certitudinea.
• Absența unei dovezi se numește absență. Faptul că legătura cu vinerea 13 nu se confirmă nu îi face pe templieri nici mai mici, nici mai mari.