Sursa originală
Pe scurt
Un picior de bronz aurit descoperit în 1820 la Milsington, lângă Hawick, în Scottish Borders, provine dintr-o statuie ecvestră a împăratului Antoninus Pius ridicată în sudul Scoției în anii 140. Concluzia a fost anunțată de National Museums Scotland pe 12 noiembrie 2026.
- 01Piciorul de bronz aurit a fost descoperit în 1820 într-o mlaștină la Milsington, lângă Hawick.
- 02Piesa este datată în anii 140 și este mai mare decât mărimea naturală.
- 03Două secole a fost considerată pradă adusă din sud, poate de la York.
- 04Noile cercetări o leagă de o statuie ecvestră a lui Antoninus Pius, ridicată în Scoția.
- 05Lipsa urmelor de tăiere arată o demontare atentă, nu o distrugere.
- 06Anunțul a fost făcut de National Museums Scotland pe 12 noiembrie 2026.
Piesa se află de peste două secole în colecțiile naționale scoțiene: un picior de bronz aurit, mai mare decât mărimea naturală, cu piciorul încălțat în bocanc militar, descoperit în 1820 într-o mlaștină la Milsington, lângă Hawick, în Scottish Borders. Până acum a fost citit ca o pradă, adusă probabil de la Eboracum, adică York. National Museums Scotland a anunțat pe 12 noiembrie 2026 că noile cercetări spun altceva: statuia a stat în Scoția, iar împăratul pe care îl înfățișa a fost Antoninus Pius.
Cum s-a schimbat citirea unei piese vechi de două secole
Argumentul nu vine dintr-o descoperire nouă în pământ, ci din recitirea piesei și a contextului ei. Un studiu mai larg al fragmentelor de statui din zona frontierei romane a arătat că statuile imperiale de bronz, inclusiv cele ecvestre, se ridicau în forturile de graniță. Odată acceptat acest lucru, o amplasare scoțiană pentru piciorul de la Milsington devine plauzibilă, nu excepțională.
Mai departe, muzeul susține că monumentul îl înfățișa pe împărat călare, asemenea statuii păstrate a succesorului său Marcus Aurelius, de la Roma, și că a fost ridicat pentru a marca cucerirea sudului Scoției. Piciorul este, deocamdată, singurul exemplu cunoscut de statuie imperială de bronz din Scoția.
De ce Antoninus Pius și nu alt împărat
Alegerea împăratului nu este arbitrară. Dintre stăpânitorii Romei, unul singur a dat o atenție deosebită victoriilor din Scoția: Antoninus Pius. Cucerirea sudului Scoției a fost singura campanie externă pe care a sărbătorit-o cu titlul de Imperator, o distincție militară care însemna comandant și marca victoria unui împărat. Datarea piesei în anii 140 cade exact în vremea celei de-a doua încercări romane de a cuceri Scoția și a construirii Zidului lui Antoninus.
Ce arată metalul despre felul în care s-a terminat
Partea cea mai concretă a cercetării este chiar ruptura. Examinarea capătului de sus al piciorului a arătat că nu există urme de tăiere: metalul a rămas exact așa cum a fost turnat. Lipsa aurului în zona genunchiului arată că acolo piciorul era acoperit de o tunică sau de o mantie, iar bucățile de metal din partea de sus umpleau pliurile acelei tunici și lipeau piciorul de ea.
Diferența față de alte cazuri este vizibilă. Când o statuie era distrusă după o bătălie, când memoria unui împărat era osândită sau când bronzul era tăiat pentru fier vechi, rezultatul este altul: fragmente neregulate și mult mai mici. La Milsington, piesa a fost scoasă cu grijă, nu smulsă. De aici concluzia muzeului: statuia a fost demontată de romanii înșiși, la retragerea din sudul Scoției, în anii 160 sau 180, nu sfărâmată de localnici.
Gestul nu este singular. Îngroparea atentă a unor obiecte romane apare în mai multe locuri din Scoția, atunci când cuceririle antonine au fost abandonate: inscripții de pe Zidul lui Antoninus și altarele lui Mithras de la Inveresk. Pentru cele din urmă există o publicație de specialitate: săpătura din 2010 de la est de fortul de la Inveresk a scos la lumină primul mithraeum din Scoția, cu două altare îngropate cu fața în jos la capătul nord-vestic al încăperii.
Ce spun sursele
Anunțul vine de la National Museums Scotland, iar cercetarea este prezentată de Fraser Hunter, curator principal pentru arheologia preistorică și romană a instituției. El spune că rezultatul răstoarnă înțelegerea celei de-a doua încercări romane de a cuceri Scoția și încheie cu întrebarea care rămâne: unde este restul statuii.
Piciorul este expus în cadrul expoziției Roman Scotland: Life on the Edge of Empire, deschisă la National Museum of Scotland din Edinburgh între 14 noiembrie 2026 și 18 aprilie 2027, al cărei centru sunt cele două altare de la Inveresk, recent restaurate. Un volum cu același titlu a apărut la editura Archaeopress.
Ce rămâne deschis
Statuia însăși nu a fost găsită, nici baza ei, nici o inscripție care să o lege de un fort anume. Identificarea împăratului se sprijină pe datarea piesei, pe tipul monumentului și pe argumentul istoric al titlului de Imperator, nu pe un nume scris pe bronz. Locul exact în care a stat monumentul nu este cunoscut.
Surse
- National Museums Scotland, Huge gilded statue of Roman Emperor Antoninus Pius once stood in southern Scotland, comunicat al instituției, 12 noiembrie 2026, https://media.nms.ac.uk/news/huge-gilded-statue-of-roman-emperor-antoninus-pius-once-stood-in-southern-scotland
- National Museums Scotland, Roman Scotland: Life on the Edge of Empire, comunicat al instituției despre expoziția din 14 noiembrie 2026, 18 aprilie 2027, 12 noiembrie 2026, https://media.nms.ac.uk/news/roman-scotland-life-on-the-edge-of-empire-1
- Fraser Hunter, Martin Henig, Eberhard Sauer, John Gooder, Mithras in Scotland: A Mithraeum at Inveresk (East Lothian), Britannia, vol. 47, 2016, p. 119-168, ISSN 0068-113X, https://doi.org/10.1017/S0068113X16000295
- George Macdonald, Note on some fragments of Imperial statues and of a statuette of Victory, The Journal of Roman Studies, vol. 16, 1926, p. 1-16, ISSN 0075-4358, cu postscriptul autorului în același periodic, vol. 17, 1927, p. 107, https://doi.org/10.2307/295679
✓ Ce știm sigur
- Locul și anul descoperirii: o mlaștină la Milsington, lângă Hawick, în 1820.
- Datarea piesei în anii 140 d.Hr., adică în vremea cuceririi antonine a sudului Scoției.
- Capătul de sus al piciorului nu are urme de tăiere și a rămas așa cum a fost turnat.
- Zona genunchiului nu este aurită, fiindcă era acoperită de țesătura statuii.
- Antoninus Pius a folosit titlul de Imperator numai pentru victoria din Scoția.
? Ce rămâne neclar
- Unde a stat statuia: niciun fort nu poate fi indicat cu certitudine.
- Unde este restul monumentului, întrebare pusă chiar de curatorul care a făcut cercetarea.
- Anul exact al demontării: retragerea romană din sudul Scoției este plasată în anii 160 sau 180.
- Identificarea împăratului nu se sprijină pe o inscripție, ci pe datare și pe argument istoric.
Contextul românesc
Analogia cea mai apropiată din spațiul românesc este retragerea aureliană din Dacia, între 271 și 275, când armata și administrația romană au părăsit provincia și au dus cu ele ce se putea duce. Din statuile imperiale de bronz ridicate în Dacia romană nu au rămas, de regulă, decât bazele de piatră cu inscripții, de felul celor din forul de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa și de la Apulum, fiindcă metalul se topea și se refolosea. Întrebarea pusă la Milsington, adică dacă o piesă a fost demontată cu grijă sau sfărâmată, se poate pune și pentru piesele de metal din provincia de la nordul Dunării.
Întrebări frecvente
Ce s-a găsit, de fapt, la Milsington?
Un picior de bronz aurit, partea de jos a unui membru, cu piciorul încălțat în bocanc militar, mai mare decât mărimea naturală. A fost scos dintr-o mlaștină în 1820 și se află în colecțiile National Museums Scotland.
De ce s-a crezut mult timp că piesa a fost adusă din altă parte?
Fiindcă nu se știa ca statui imperiale de bronz să fi fost ridicate atât de departe în nord. Explicația acceptată era prada luată din sudul Britaniei, poate de la Eboracum, adică York, și ajunsă apoi în Scoția.
Cum știu cercetătorii că statuia nu a fost distrusă de localnici?
Din felul rupturii. Capătul de sus al piciorului nu are urme de tăiere și a rămas așa cum a fost turnat, ceea ce indică o demontare atentă. Distrugerile răzbunătoare sau tăierea pentru fier vechi lasă fragmente neregulate și mici.
De unde vine identificarea cu Antoninus Pius?
Din datarea piesei în anii 140 și din faptul că numai acest împărat a subliniat victoriile din Scoția, singura campanie externă pentru care a luat titlul de Imperator. Nu există o inscripție pe piesă care să îl numească.
Unde poate fi văzută piesa?
La National Museum of Scotland, pe Chambers Street, în Edinburgh, în expoziția Roman Scotland: Life on the Edge of Empire, deschisă între 14 noiembrie 2026 și 18 aprilie 2027. Centrul expoziției îl formează cele două altare de la Inveresk.
Acest articol este o adaptare în limba română, cu context suplimentar. Informațiile științifice aparțin autorilor sursei originale. Cum lucrăm la Radar
Povestea întreagă a lui Dracula, pe izvoare
Cartea urmărește drumul de la Vlad Țepeș, domnul din documente, la contele din roman, cu izvoarele puse cap la cap. O primești întreagă, în PDF, dacă te abonezi la scrisoarea de sâmbătă, sau o cumperi de pe Amazon.
Linkul către Amazon este link de afiliat: dacă cumperi prin el, Historix primește un comision mic, fără niciun cost în plus pentru tine.
Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână
Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism. Vezi ce conține scrisoarea.
Laurențiu Dicu
Fondator, editor, pasionat de istorie
Vezi pagina autorului →


