Sursa originală
Pe scurt
Un tezaur de 208 monede de bronz, intrat în Muzeul din Burdur pe 27 decembrie 1971 și descoperit la Gölhisar, în sud-vestul Turciei, a fost publicat în aprilie 2026. Din el, 152 de piese au fost bătute la Kibyra, iar datarea se întinde din secolul al IV-lea î.Hr. până în anul 40 î.Hr.
- 01Tezaurul numără 208 monede de bronz și a intrat în Muzeul din Burdur pe 27 decembrie 1971.
- 02152 de piese au fost bătute la Kibyra, orașul antic de pe teritoriul actualului Gölhisar.
- 03Restul vin de la Rodos, din Liga Liciană, de la Boubon, Isinda și Selge; 38 au rămas neidentificate.
- 04Piesele se datează între al doilea sfert al secolului al IV-lea î.Hr. și anul 40 î.Hr.
- 05Toate monedele, în afară de șase, cântăresc sub două grame: este mărunțiș, nu avere pusă la păstrare.
Nu toate descoperirile arheologice încep cu o săpătură. Unele încep cu un registru de muzeu. Pe 27 decembrie 1971, Muzeul din Burdur, în sud-vestul Turciei, a înregistrat un tezaur de 208 monede de bronz. Studiul care îl publică a apărut în 2026, în revista de epigrafie și istorie antică Gephyra, și spune ce se poate și ce nu se poate afla dintr-un lot intrat în colecție cu peste cincizeci de ani în urmă.
De unde vine lotul
Registrele muzeului indică Gölhisar ca loc de descoperire, iar autorul studiului, Hüseyin Köker, de la Universitatea Süleyman Demirel, arată că indicația se confirmă prin însăși compoziția tezaurului: concentrația mare de monede bătute la Kibyra. Orașul antic Kibyra se afla pe teritoriul actualului Gölhisar, în provincia Burdur, în sud-vestul Anatoliei, iar faptul că monedele lui domină lotul este argumentul cel mai bun pentru localizare, în lipsa unui context de săpătură.
Ce monede sunt și de unde vin
Din cele 208 piese, 152 au fost bătute la Kibyra. Restul vin din mai multe direcții: trei de la Rodos, patru ale Ligii Liciene, două de la Boubon, trei de la Isinda și una de la Selge. Alte 38 au rămas neidentificate. Pentru trei dintre acestea, tipurile de pe avers și revers pot fi recunoscute parțial, dar orașul emitent nu a putut fi stabilit, deși, după tipuri, ar putea aparține tot Kibyrei. Celelalte 35 sunt prea prost păstrate ca să li se poată identifica tipurile.
Harta pe care o desenează aceste emisiuni este una de vecinătate și de comerț: Rodos, insula care domina schimbul în sud-estul Mediteranei, Liga Liciană, de pe coasta de la sud, și câteva orașe din interiorul anatolian, Boubon, Isinda, Selge. Nu este un tezaur de prestigiu, cu piese din metal prețios adunate de departe, ci imaginea mărunțișului care umbla într-un oraș și în jurul lui.
Mărunțiș, nu avere
Caracterul acesta se vede în greutăți. Tezaurul conține numai nominaluri mici, iar toate piesele, în afară de șase, cântăresc sub două grame. Cu alte cuvinte, nu avem de-a face cu economiile cuiva puse la păstrare în monedă bună, ci cu bani de schimb zilnic. Pentru istoria economică, asta este adesea mai util decât un tezaur spectaculos, fiindcă arată ce aveau oamenii în mână, nu ce ținea cineva în pământ pentru vremuri grele.
Peste un secol și jumătate de circulație
Datarea pieselor se întinde între al doilea sfert al secolului al IV-lea î.Hr. și anul 40 î.Hr. Este un interval neobișnuit de lung pentru un singur lot, iar autorul trage din el o concluzie limpede: monedele de la Rodos și cele de la Kibyra au rămas în circulație o perioadă considerabilă. O monedă de bronz bătută cu două sute de ani înainte încă putea fi dată și primită la plată. Pentru cine citește istoria economică a Anatoliei elenistice, durata circulației este un indiciu despre cât de rar se reînnoia masa monetară mărunțită și despre cât de puțin conta vechimea unei piese atâta timp cât se putea cântări.
Ce nu se știe încă
Limita cea mai grea este contextul. Lotul a intrat în muzeu în 1971, pe baza unei indicații de loc, nu a unei săpături, așa că nu se știe în ce fel de depunere se afla: într-un vas, într-o groapă, într-o clădire, într-un mormânt. Fără asta nu se poate spune nici de ce și nici exact când a fost ascuns sau pierdut, iar anul 40 î.Hr. marcează doar cea mai recentă monedă identificabilă, nu neapărat momentul depunerii.
A doua limită este aritmetica. Categoriile enumerate în rezumatul studiului, cele 152 de monede de la Kibyra, cele trei de la Rodos, cele patru ale Ligii Liciene, cele două de la Boubon, cele trei de la Isinda, cea de la Selge și cele 38 neidentificate, adună 203 piese din cele 208 anunțate. Rezumatul nu precizează cum se repartizează celelalte cinci. În sfârșit, pentru 35 de monede starea de păstrare închide discuția definitiv: ele rămân parte a numărului total, dar nu vor spune nimic despre cine le-a bătut.
✓ Ce știm sigur
- Studiul a apărut pe 2 aprilie 2026 în revista Gephyra, volumul 31, paginile 25-48.
- Registrele muzeului indică Gölhisar ca loc de descoperire, iar compoziția tezaurului confirmă indicația.
- Repartiția anunțată este: Kibyra 152, Rodos 3, Liga Liciană 4, Boubon 2, Isinda 3, Selge 1 și 38 neidentificate.
- Pentru trei dintre monedele neidentificate se recunosc parțial tipurile, fără a se putea stabili orașul emitent.
- Autorul conchide că monedele de la Rodos și de la Kibyra au rămas în circulație o perioadă considerabilă.
? Ce rămâne neclar
- Nu se cunoaște contextul de depunere: lotul a intrat în muzeu pe baza unei indicații de loc, nu a unei săpături.
- Anul 40 î.Hr. este data celei mai recente monede identificabile, nu neapărat momentul ascunderii tezaurului.
- Categoriile din rezumatul studiului adună 203 piese din cele 208 anunțate; repartiția celorlalte cinci nu este precizată acolo.
- Pentru 35 de monede starea de păstrare nu permite identificarea tipurilor de pe avers și revers.
Contextul românesc
Două fire leagă cazul de arheologia românească. Primul este Rodosul. Insula apare în tezaur cu doar trei monede, dar prezența ei comercială este bine documentată și pe litoralul nostru: ștampilele de amfore rodiene sunt printre cele mai numeroase la Histria, Tomis și Callatis, semn al unui comerț care ajungea din Mediterana în Pontul Stâng. Al doilea fir este chiar povestea publicării. Un lot intrat în muzeu în 1971 și publicat în 2026 nu este o excepție turcească: depozitele muzeelor din România adăpostesc la fel de multe loturi monetare intrate prin donație, achiziție sau predare, fără context de descoperire, care așteaptă un numismat să le ia la rând. Fiecare asemenea publicare scoate din tăcere o bucată de istorie economică.
Întrebări frecvente
Unde se afla orașul antic Kibyra?
Pe teritoriul actualului Gölhisar, în provincia Burdur, în sud-vestul Anatoliei. Faptul că 152 din cele 208 monede ale tezaurului au fost bătute acolo este argumentul principal pentru localizarea descoperirii, în lipsa unui context de săpătură.
De ce este important că monedele sunt mici și ușoare?
Pentru că arată ce fel de bani erau: toate piesele, în afară de șase, cântăresc sub două grame și sunt nominaluri mici. Tezaurul reflectă deci mărunțișul folosit la schimbul zilnic, nu o avere pusă la păstrare în metal prețios.
Cât de mult au circulat aceste monede?
Datarea pieselor acoperă intervalul dintre al doilea sfert al secolului al IV-lea î.Hr. și anul 40 î.Hr. Autorul conchide din acest interval neobișnuit de lung că monedele de la Rodos și de la Kibyra au rămas în uz o perioadă considerabilă.
Ce este Liga Liciană?
O federație a orașelor din Licia, pe coasta de sud a Anatoliei, care a emis propriile monede. În tezaurul de la Gölhisar apare cu patru piese, alături de emisiuni de la Rodos, Boubon, Isinda și Selge.
De ce nu se știe când a fost ascuns tezaurul?
Pentru că lotul a intrat în muzeu în 1971 pe baza unei indicații de loc, nu a unei săpături, așa că depunerea nu a fost observată arheologic. Anul 40 î.Hr. marcează doar cea mai recentă monedă identificabilă.
Acest articol este o adaptare în limba română, cu context suplimentar. Informațiile științifice aparțin autorilor sursei originale. Cum lucrăm la Radar
Povestea întreagă a lui Dracula, pe izvoare
Cartea urmărește drumul de la Vlad Țepeș, domnul din documente, la contele din roman, cu izvoarele puse cap la cap. O primești întreagă, în PDF, dacă te abonezi la scrisoarea de sâmbătă, sau o cumperi de pe Amazon.
Linkul către Amazon este link de afiliat: dacă cumperi prin el, Historix primește un comision mic, fără niciun cost în plus pentru tine.
Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână
Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism. Vezi ce conține scrisoarea.
Laurențiu Dicu
Fondator, editor, pasionat de istorie
Vezi pagina autorului →
