Agenții AI au găsit un sit maya pe care arheologii îl cartografiaseră deja

În 18 octombrie 2026, Pietro Miotti, inginer fără pregătire arheologică, a pus mai mulți agenți AI să caute urme de așezări maya în date lidar publice. În 21 octombrie, Institutul Național de Antropologie și Istorie din Mexic i-a răspuns că la coordonatele trimise nu are înregistrat niciun sit arheologic. În 11 noiembrie, autorul și-a corectat propriul text: situl fusese cartografiat de arheologi și publicat într-un studiu din 2025. Povestea spune ceva despre cum se naște o descoperire și despre diferența dintre un registru și o publicație.

Ce au făcut agenții, concret

Metoda, așa cum o descrie autorul, nu a folosit niciun model antrenat anume și niciun clasificator. Benzile de date lidar, aproximativ 1.200 de kilometri pătrați de junglă, au fost transformate în imagini, iar 48 de agenți s-au uitat la ele una câte una, după un ghid precis, căutând piramide, platforme și piețe și lăsând deoparte dealurile naturale, dolinele și drumurile. Un deal cu margini drepte și colțuri ascuțite, pe buza unei prăpastii, a fost semnalat ca nefiind înregistrat nici în literatură, nici în arhive.

Pe acel platou se văd, în lidar, o piață nivelată, o piramidă ovală de cel puțin 8 până la 12 metri, o curte înălțată lângă ea și o adancă cu fundul plat, care ar putea fi o aguada, rezervorul de apă de ploaie fără care un sat maya nu trecea sezonul uscat. Autorul precizează că agenții au verificat și norul de puncte brut, ca să fie siguri că formele sunt pe sol și nu în coronamentul pădurii, înalt aici de 10 până la 17 metri.

Răspunsul INAH și înțelesul lui

Raportul a fost trimis Institutului Național de Antropologie și Istorie, autoritatea care ține registrul siturilor arheologice din Mexic. Răspunsul, venit în 21 octombrie, spune că la locul indicat nu a fost identificat niciun sit arheologic înregistrat. Autorul a înțeles atunci că nimeni nu pusese locul acela pe o hartă.

Aici se află miezul poveștii. Un registru de stat nu este același lucru cu literatura de specialitate. Un sit poate fi cartografiat, măsurat și publicat într-o revistă de arheologie și să nu fi fost încă înscris în inventarul oficial, fiindcă înscrierea cere alt drum administrativ și alt calendar. „Nu este în registru” nu înseamnă „nu este cunoscut”.

Corectura, făcută de autorul anunțului

Pe 11 noiembrie, autorul a adăugat o notă la propriul text: situl fusese deja cartografiat într-un studiu publicat în 2025 de Francisco Estrada-Belli, Marcello A. Canuto, Ivan Šprajc și Juan Carlos Fernandez-Diaz în Journal of Archaeological Science: Reports. Agenții nu îl găsiseră când au trecut prin literatură, scrie el, deci au redescoperit situl, nu l-au descoperit. Și încheie: arheologii profesioniști cartografiaseră primii același loc.

Corectura schimbă complet felul în care se citește întâmplarea. Nu avem o descoperire făcută de inteligență artificială într-un domeniu în care oamenii nu ajunseseră. Avem o verificare: pusă pe aceleași date, o metodă automată a ajuns la o concluzie la care arheologii ajunseseră deja, cu un an și ceva înainte.

Lidarul pentru mediu, refolosit pentru arheologie

Partea solidă a poveștii este veche de un deceniu și are bibliografie. Datele folosite vin din instrumentul G-LiHT al NASA, descris de Bruce Cook și colegii în Remote Sensing în 2013, iar ideea de a reanaliza pentru arheologie date lidar culese pentru cercetarea pădurilor a fost formulată de Charles Golden și colegii în 2016, tot în Journal of Archaeological Science: Reports.

Cât de mult se poate afla astfel s-a văzut în 2024, când Luke Auld-Thomas și colegii au publicat în revista Antiquity rezultatele reanalizării unui set de date lidar de mediu din Campeche. Pe o suprafață de 16,6 kilometri pătrați au găsit un oraș întreg, necunoscut comunității științifice, numit de ei Valeriana, cu două nuclee monumentale la doi kilometri unul de altul, piețe închise legate printr-un drum larg, piramide, un teren de joc cu mingea, un rezervor făcut prin bararea unui tălăz și un grup de clădiri de tip E, a cărui prezență indică de obicei o întemeiere anterioară anului 150 după Hristos.

Ce nu se știe și ce rămâne de văzut

Interpretarea sitului semnalat de agenți, un centru civic maya mic din perioada clasică, aproximativ între anii 250 și 900, este dată de autor ca speculație, nu ca rezultat. Fără săpătură nu se poate spune nici când a fost locuit, nici ce era fiecare construcție. Coordonatele nu au fost publicate, ci trimise într-o anexă confidențială, ceea ce este practica corectă pentru situri nesăpate.

Rămâne de văzut și unde ajunge dosarul administrativ. Un sit publicat într-o revistă și înregistrat la autoritate sunt două lucruri diferite, iar ceea ce îl protejează de buldozer este al doilea.