Sari la conținut
Ultimele
HISTORIX.RO

Lespedea din 1364 de la Câmpulung: mormântul lui Nicolae Alexandru

Inscripția slavonă din biserica mănăstirii Negru Vodă fixează ziua morții lui Nicolae Alexandru Basarab, 16 noiembrie 1364. Ce spune piatra, ce spun săpăturile și de ce autenticitatea ei a fost contestată.

Laurențiu Dicu
16 noiembrie 2026, 08:30 · 8 min de citit

Sursa originală

archive.org · „Pavel Chihaia, Artă medievală, vol. I, Monumente din cetățile de scaun ale Țării Românești, Editura Albatros, București, 1998, text integral:”
Citește originalul ↗
Biserica mănăstirii Negru Vodă din Câmpulung, văzută din curtea mănăstirii
Biserica mănăstirii Negru Vodă din Câmpulung, în care se află lespedea funerară a lui Nicolae Alexandru Basarab. Silueta de azi vine din refacerea făcută între 1827 și 1831. Fotografie: Nicubunu, Wikimedia Commons, CC BY-SA 3.0 RO. Wikimedia Commons, CC BY-SA 3.0 RO, autor Nicubunu. Wikimedia Commons · CC BY-SA 3.0 RO, autor Nicubunu

Pe scurt

Nicolae Alexandru Basarab, domn al Țării Românești, a murit pe 16 noiembrie 1364. Data vine de pe lespedea lui funerară din biserica mănăstirii Negru Vodă, la Câmpulung, a cărei inscripție slavonă dă anul 6873 de la facerea lumii și indictionul 3. Domnia a trecut atunci fiului său, Vladislav I.

  • 01Nicolae Alexandru Basarab a murit pe 16 noiembrie 1364, dată dată de inscripția funerară de la Câmpulung.
  • 02Lespedea este un bloc de piatră de Albești de 1,05 pe 0,94 pe 0,14 metri, cu inscripție slavonă încadrată de chenar.
  • 03Inscripția dă anul 6873 de la facerea lumii, adică 1364, și indictionul 3, două elemente care se confirmă reciproc.
  • 04Un act din 13 noiembrie 1618 pomenește mormântul în biserică, înainte de refacerea lui Matei Basarab.
  • 05Săpăturile din 1975-1984 au găsit fundațiile primei biserici, zid de împrejmuire și o fortificație de pământ din secolul al XIV-lea.

Pe 16 noiembrie 1364 a murit Nicolae Alexandru Basarab, domn al Țării Românești. Data nu vine dintr-o cronică, ci de pe o lespede de piatră din biserica mănăstirii Negru Vodă, la Câmpulung. Este una dintre puținele inscripții funerare domnești păstrate din secolul al XIV-lea, iar în jurul ei se poartă, de un secol, o dispută despre autenticitate.

Ce scrie pe lespedea de la Câmpulung?

Lespedea este un bloc de piatră de Albești, cu dimensiunile de 1,05 pe 0,94 pe 0,14 metri, încadrat de un chenar ornamental. Inscripția, săpată în slavonă pe fața de sus, începe cu luna și ziua, apoi dă numele și filiația domnului:

În luna noiembrie 16 zile a răposat marele și singur stăpânitorul domn Io Nicolae Alexandru voievod, fiul marelui Basarab

Inscripția funerară de la Câmpulung, în traducere românească

Textul se încheie cu anul 6873 de la facerea lumii, adică 1364, cu indictionul 3 și cu formula de veșnică pomenire. Două elemente de datare care se confirmă reciproc, plus ziua și luna: de aici vine data de 16 noiembrie. Lespedea a fost semnalată în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, iar prima descriere tipărită îi aparține lui Dimitrie C. Butculescu, în revista Cooperatorul român, la 14 martie 1883. Cu puțin înainte, la 5 august 1860, Dimitrie Pappazoglu notase în însemnările sale o piatră de mormânt în interiorul bisericii, „sculptat frumos în limba slavonă”, din care reținuse chiar începutul titulaturii.

De ce este importantă data de 16 noiembrie 1364?

Pentru primele șapte decenii ale Țării Românești nu avem arhivă de cancelarie. Documentele interne lipsesc aproape complet, iar cronicile de care dispunem sunt scrise mult mai târziu. În lipsa lor, pietrele scrise devin izvorul principal. Lespedea de la Câmpulung face trei lucruri pe care nimic altceva nu le face: fixează ziua morții unui domn, îi dă numele dublu, Nicolae și Alexandru, și îl leagă genealogic de Basarab, prin formula „fiul marelui Basarab”.

Comparația cu tatăl lui arată cât de sărac e materialul. Pentru Basarab I avem un grafit zgâriat pe peretele bisericii Sfântul Nicolae Domnesc de la Curtea de Argeș, care dă anul 6860, adică 1351 sau 1352, și locul, Câmpulung, dar nu ziua. Pentru fiul lui avem ziua, dar nu avem actul care să o întărească. După 16 noiembrie 1364 domnia trece la Vladislav I, cunoscut și ca Vlaicu vodă.

Ce spun documentele și săpăturile arheologice

Cel mai important document pentru mormânt este anterior refacerii bisericii de către Matei Basarab. La 13 noiembrie 1618, un act pomenește despre „Nicolae Alexandru care este pristăvit și îngropat trupul lui întru această biserică”. Mormântul era, așadar, cunoscut și arătat în biserică înainte de lucrările secolului al XVII-lea.

Ansamblul este înregistrat în Repertoriul Arheologic Național cu codul 13506.03, ca „Orașul medieval de la Câmpulung, Mănăstirea Negru Vodă”, și în Lista Monumentelor Istorice cu codul AG-II-a-A-13547. Fișa de sit datează biserica în secolele XIV și XVII, turnul clopotniță în 1647, iar casa din incintă în 1635. Cercetarea sitului este consemnată începând din 1924.

Săpăturile sistematice din 1975-1977, 1981-1982 și 1984, conduse de Gheorghe I. Cantacuzino împreună cu o echipă a Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan” și a Muzeului Județean Argeș, au scos la lumină fundațiile primei biserici și o parte a zidurilor de piatră fățuită. Raportul publicat în Cronica Cercetărilor Arheologice adaugă, din aceeași perioadă a secolului al XIV-lea, urme de fortificație, un val puternic cu șanț, resturile zidului de împrejmuire a bisericii și, în partea de nord-vest, părți ale unei construcții impunătoare de piatră, acoperită astăzi în cea mai mare parte de clădiri moderne. Au fost găsite și dovezile unei activități meșteșugărești, între care un atelier de prelucrare a aramei.

Istoria de după aceea e bine documentată. Cutremurul din 20 iulie 1628 a prăbușit zidurile și a întrerupt slujbele câțiva ani. Refacerea din temelie, cu aceleași blocuri de piatră, a avut loc în 1635-1636, ctitor fiind Matei Basarab, iar silueta de azi vine din refacerea de după 1802, făcută între 1827 și 1831. Lângă mormântul voievodului se afla, în prima jumătate a secolului trecut, un jilț arhieresc brâncovenesc, păstrat acum în colecția muzeului mănăstirii.

Este lespedea autentică? Disputa dintre istorici

Întrebarea a fost pusă serios și merită un răspuns pe dovezi, nu pe impresii. Trei poziții se confruntă.

  • Damian P. Bogdan a contestat datarea, pe considerente de titulatură: forma slavonă folosită pe lespede i s-a părut potrivită mai târziu, spre vremea lui Vlad Călugărul, 1482-1495.
  • Emil Vârtosu a răspuns că titlul de mare voievod i se dă lui Nicolae Alexandru încă în 1359, într-un act încheiat de sinodul Patriarhiei din Constantinopol și într-o scrisoare trimisă lui de patriarh. A mai arătat că așezarea textului, cu luna la început și anul la sfârșit, se regăsește pe piatra funerară a lui Pârvu Craiovescu, din 1530, de la mănăstirea Bistrița.
  • Daniel Barbu a susținut că lespedea ar fi mai degrabă un rezultat al reconstruirii mănăstirii de către Matei Basarab, care ar fi actualizat și deformat inscripția originară.

Pavel Chihaia a strâns contraargumentele. Cercetătorii care au analizat scrisul și formularea inscripției au găsit-o autentică, s-au stabilit analogii apropiate cu monumente sârbești ale epocii, iar actul din 13 noiembrie 1618 arată că mormântul era pomenit în biserică înainte de domnia lui Matei Basarab. Pe scurt: ipoteza refacerii târzii nu se potrivește cu documentul din 1618. Rămâne însă adevărat că lespedea nu a fost niciodată supusă unei analize de laborator publicate, așa că discuția se purtează pe argumente de filologie, de epigrafie și de istorie a artei.

De unde vine numele Negru Vodă și ce rămâne din legendă?

Mănăstirea nu poartă numele ctitorului ei documentat, ci al unui întemeietor de legendă. Tradiția despre originile Țării Românești, cu Negru Vodă trecând munții și descălecând la Câmpulung, a fost analizată de Alexandru Lăpedatu într-o comunicare ținută la Academia Română în ședința din 21 septembrie 1923. Lăpedatu a arătat că tradiția are două forme: una mai veche, populară, și una mai nouă, literară, altoită pe cea dintâi prin adăugiri și modificări ulterioare, de proveniență cărturărească. Numele de pe poartă este, prin urmare, o construcție a memoriei, nu o informație de arhivă.

Ce rămâne, dacă legenda nu se confirmă? Rămâne un fapt mai greu: la Câmpulung, în prima generație a Basarabilor, funcționa o reședință domnească cu biserică de piatră de proporții notabile, cu zid de împrejmuire și cu fortificație de pământ. Judecată cu mijloacele secolului al XIV-lea, ridicarea unui asemenea ansamblu cerea pietrari, var, transport pe drum de munte și o autoritate care să le comande pe toate. Orașul avea deja, din ultimul sfert al secolului al XIII-lea, și o biserică parohială catolică, Bărăția, cu hramul Sfântul Iacob cel Mare, în care s-a îngropat la 1300 comitele Laurențiu, iar la 1373 paracliserul Iohannes. Câmpulungul era, deci, un târg cu două comunități și două ctitorii, nu un sat de legendă.

Ce nu știm încă despre mormântul de la Câmpulung

Nu știm unde sunt osemintele. Virgil Drăghiceanu a consemnat o tradiție păstrată de călugării mănăstirii Aninoasa, metoc al mănăstirii Câmpulung, potrivit căreia osemintele Basarabilor au fost scoase din morminte între 1819 și 1825, când biserica a fost închisă, și strămutate la Aninoasa. Este o tradiție, consemnată ca atare, nu un proces-verbal.

Nu știm nici dacă biserica lui Nicolae Alexandru a avut o predecesoare pe același loc. Aici cercetătorii nu cad de acord: Pavel Chihaia susține că datele arheologice și documentare nu îngăduie să se postuleze o biserică mai veche și că Nicolae Alexandru figurează în tabloul votiv, în pomelnic și în documente ca prim ctitor, în timp ce raportul de săpătură vorbește despre ctitoria lui Basarab I. Rămâne deschisă și întrebarea dacă blocurile de piatră de pe latura estică a bisericii actuale provin din biserica ortodoxă a secolului al XIV-lea sau au fost aduse de pe terenul Cloașterului ruinat. Pentru cine duce cercetarea mai departe, dosarul se deschide cu fișa de sit din Repertoriul Arheologic Național, cu rapoartele de săpătură din Cronica Cercetărilor Arheologice și cu ediția de documente și inscripții a orașului Câmpulung, publicată de Gheorghe Părnuță și Ștefan Trâmbaciu.

Surse

  1. Pavel Chihaia, Artă medievală, vol. I, Monumente din cetățile de scaun ale Țării Românești, Editura Albatros, București, 1998, text integral:, https://archive.org/stream/chihaia-pavel-arta-medievala-vol.-1/Chihaia%2C%20Pavel%20-%20Arta%20medievala%20%28Vol.1%29_djvu.txt
  2. Alexandru Lăpedatu, Cum s-a alcătuit tradiția națională despre originile Țării-Românești, comunicare la Academia Română, 21 septembrie 1923, extras din Anuarul Institutului de Istorie Națională, Cartea Românească, București, 1924:, https://dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/144591/1/BCUCLUJ_FG_BAL340_1924.pdf
  3. Gheorghe I. Cantacuzino și colab., Cercetări arheologice la Câmpulung Muscel, raportul 588, Cronica Cercetărilor Arheologice, Institutul Național al Patrimoniului:, https://cronica.cimec.ro/sandboxpdf/rapoarte/raport_588.pdf
  4. Maria-Venera Rădulescu, Mănăstirea „Negru Vodă” din Câmpulung Muscel. Construcții brâncovenești și un jilț arhieresc, Revista Monumentelor Istorice, 2010, nr. 1-2:, https://www.revistamonumenteloristorice.ro/fisiere/RMI_2010_1-2_007.pdf
  5. Repertoriul Arheologic Național, fișa de sit 13506.03, Orașul medieval de la Câmpulung, Mănăstirea Negru Vodă, Institutul Național al Patrimoniului:, https://ran.cimec.ro/?codran=13506.03

✓ Ce știm sigur

  • Inscripția slavonă de pe lespede dă ziua, luna, anul 6873 și indictionul 3, adică 16 noiembrie 1364.
  • Inscripția îl numește „fiul marelui Basarab”, legându-l genealogic de Basarab I.
  • Mormântul era pomenit în biserică într-un document din 13 noiembrie 1618.
  • La Câmpulung a funcționat în secolul al XIV-lea o reședință domnească cu biserică de piatră, zid de împrejmuire și val cu șanț.
  • În Bărăția orașului, biserica parohială catolică Sfântul Iacob cel Mare, a fost îngropat la 1300 comitele Laurențiu.

? Ce rămâne neclar

  • Unde se află osemintele: strămutarea la mănăstirea Aninoasa între 1819 și 1825 este consemnată doar ca tradiție a călugărilor.
  • Dacă a existat o biserică mai veche pe același loc: Chihaia spune că nu, raportul de săpătură vorbește de ctitoria lui Basarab I.
  • Dacă blocurile de piatră de pe latura estică a bisericii actuale vin din biserica secolului al XIV-lea sau de la Cloașterul ruinat.
  • Lespedea nu a fost supusă unei analize de laborator publicate, deci discuția rămâne una de epigrafie și de istoria artei.

Contextul românesc

Câmpulungul este, împreună cu Curtea de Argeș, unul dintre cele două locuri în care se citește începutul Țării Românești direct pe piatră. La Argeș, un grafit de pe peretele bisericii Sfântul Nicolae Domnesc dă anul morții lui Basarab I, 6860, adică 1351 sau 1352; la Câmpulung, lespedea din 1364 dă ziua morții fiului său. Materialul lespezii, piatra de Albești din Muscel, este cel folosit în șantierele domnești ale zonei, iar ansamblul este protejat astăzi ca monument de categoria A, cu codul AG-II-a-A-13547. Pentru cine vrea să vadă dosarul, fișa de sit din Repertoriul Arheologic Național și rapoartele de săpătură din Cronica Cercetărilor Arheologice sunt punctul de plecare.

Întrebări frecvente

Cine a fost Nicolae Alexandru Basarab?

A fost domn al Țării Românești între 1352 și 1364, fiul lui Basarab I, numit pe lespedea lui funerară „marele și singur stăpânitorul domn Io Nicolae Alexandru voievod”. După moartea lui, la 16 noiembrie 1364, domnia a trecut fiului său Vladislav I, cunoscut și ca Vlaicu vodă.

Unde se află mormântul lui Nicolae Alexandru Basarab?

În biserica mănăstirii Negru Vodă din Câmpulung, județul Argeș, fosta biserică a Curții Domnești. Un document din 13 noiembrie 1618 pomenește deja mormântul acolo. Osemintele nu se mai află însă la vedere: o tradiție a călugărilor de la Aninoasa spune că au fost strămutate între 1819 și 1825.

Cât de veche este lespedea de la Câmpulung?

Inscripția dă anul 6873 de la facerea lumii, adică 1364, cu indictionul 3. Damian P. Bogdan a propus o datare mai târzie, pe considerente de titulatură, dar Emil Vârtosu a arătat că titlul apare deja în 1359, într-un act al sinodului Patriarhiei din Constantinopol.

A existat Negru Vodă?

Nu ca ctitor documentat al mănăstirii din Câmpulung. Alexandru Lăpedatu a arătat, în 1923, că tradiția despre descălecat are o formă populară mai veche și una literară mai nouă, adăugată de cărturari. Ctitoria din secolul al XIV-lea este legată, în izvoare, de primii Basarabi.

Ce au găsit arheologii la mănăstirea Negru Vodă?

Săpăturile din 1975-1977, 1981-1982 și 1984 au descoperit fundațiile primei biserici, ziduri de piatră fățuită, resturile zidului de împrejmuire, un val cu șanț din secolul al XIV-lea, părți ale unei construcții mari de piatră în nord-vest și un atelier de prelucrare a aramei.

Coperta cărții Dracula, The True Story Behind the Legend, de Laurentiu D. Dicu
Cartea casei

Povestea întreagă a lui Dracula, pe izvoare

de Laurentiu D. Dicu · 45.000 de cuvinte · în engleză

Cartea urmărește drumul de la Vlad Țepeș, domnul din documente, la contele din roman, cu izvoarele puse cap la cap. O primești întreagă, în PDF, dacă te abonezi la scrisoarea de sâmbătă, sau o cumperi de pe Amazon.

Linkul către Amazon este link de afiliat: dacă cumperi prin el, Historix primește un comision mic, fără niciun cost în plus pentru tine.

Scrisoarea de sâmbătă

Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână

Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism. Vezi ce conține scrisoarea.

Vreau și

Prin abonare primești scrisoarea săptămânală Historix pe adresa de mai sus. Îi trimitem întâi un email de confirmare, iar abonarea începe abia după ce apeși linkul din el. Te poți dezabona oricând, dintr-un clic, din orice email. Politica de confidențialitate.

Urmărește Historix

Istoria, cu dovezi, în fiecare zi pe rețeaua ta preferată.

Laurențiu Dicu Autor Laurențiu Dicu Fondator, editor, pasionat de istorie Vezi pagina autorului →

Mai mult din Evenimentele zilei

Vezi tot →