Sursa originală
Pe scurt
La Çemka Höyük, în provincia Mardin din Turcia, au fost găsite 46 de fragmente de lut slab ars, din nouă vase diferite, în niveluri datate la mijlocul mileniului al zecelea înainte de Hristos. Studiul din revista Antiquity le consideră un experiment timpuriu cu lutul, cu peste două milenii înaintea răspândirii ceramicii în regiune.
- 01La Çemka Höyük, sit din provincia Mardin locuit în neoliticul preceramic, au fost găsite 46 de fragmente de lut slab ars, provenite din nouă vase. Datările cu radiocarbon plasează nivelurile la mijlocul mileniului al zecelea înainte de Hristos, cu peste două milenii înaintea răspândirii ceramicii în Asia de Sud-Vest.
Ceramica se răspândește în Asia de Sud-Vest abia la cumpăna mileniului al șaptelea înainte de Hristos. Într-un sit din sud-estul Turciei, locuit cu peste două milenii mai devreme, au apărut însă 46 de fragmente de lut slab ars, din nouă vase diferite. Studiul care le analizează a fost publicat de revista Antiquity.
Un sit tăiat de un drum
Situl se numește Çemka Höyük și se află în provincia Mardin, în sud-estul Turciei. A fost cercetat în regim de salvare, fiindcă lucrările de drum legate de proiectul barajului Ilısu au trecut cu buldozerul prin așezare și au împărțit movila în două sectoare. Tăietura a avut și un efect involuntar util: a lăsat la vedere trei profiluri, dintre care unul adânc de până la șapte metri, care au permis urmărirea unei succesiuni lungi de construcții.
Săpăturile au acoperit o suprafață de 500 de metri pătrați, în șase casete de câte zece metri pe zece, și au identificat opt niveluri de construcție, repartizate în două etape mari: una proto-neolitică și de epipaleolitic târziu, între 10.800 și 9600 înainte de Hristos, și una de neolitic preceramic timpuriu, între 9600 și 8700 înainte de Hristos. Locuințele evoluează de la colibe rotunde simple la bordeie și apoi la construcții ridicate la nivelul solului.
Ce spun datările
Pentru datarea cu radiocarbon s-au folosit cărbuni de lemn din nivelurile de construcție 2 și 5, fiindcă materiale cu viață scurtă nu au fost disponibile, amănunt pe care autorii îl menționează explicit. Cele două probe dau vârste de 9970 plus sau minus 38 de ani radiocarbon și 9983 plus sau minus 41, iar intervalele calibrate cu cea mai mare probabilitate cad între 9560 și 9311 înainte de Hristos, respectiv între 9691 și 9317. Pe scurt, activitatea de la ambele niveluri se plasează la mijlocul mileniului al zecelea înainte de Hristos.
Lutul folosit în trei feluri
Înainte de vase, lutul apare la Çemka în construcție. În aproape toate clădirile din nivelurile 2 până la 6, pereții de piatră sunt acoperiți cu un strat de lut, iar din nivelul 2 provine și o cărămidă de pământ. Comunitatea cunoștea, deci, materialul și știa ce poate face cu el înainte de a încerca recipiente.
Fragmentele studiate sunt 46 la număr și aparțin, potrivit autorilor, la nouă vase diferite. Toate sunt slab arse. Analiza incluziunilor minerale din masa lutului arată că arderea a fost, probabil, intenționată, iar nu rezultatul unui incendiu întâmplător. Autorii formulează însă cu prudență: scriu că fragmentele „ar putea” să fi fost arse deliberat, nu că lucrul este dovedit.
De ce contează o ceramică ratată
Argumentul articolului nu este că la Çemka s-a inventat olăritul. Este altul, mai interesant: diversitatea formelor și a modurilor de fabricație arată o fază de experiment, în care o comunitate încearcă proprietățile lutului și posibilele lui folosințe, le potrivește la tradițiile sociale și economice pe care le are deja, și se oprește acolo. O tehnologie nouă se răspândește doar dacă există cerere largă și dacă se poate integra în viața de zi cu zi, în ritualuri sau în bucătărie. La Çemka, condițiile acelea nu s-au întrunit, iar invenția a rămas izolată.
Pentru contextul regional, uneltele de piatră de la Çemka se apropie tehnologic de cele de la Körtik Tepe, iar situl se adaugă unei liste scurte de așezări din Asia de Sud-Vest cu recipiente de lut din neoliticul preceramic.
Unde și când a apărut studiul
Articolul este semnat de Ergül Kodaș, Natalia Petrova, Maria Daghmehchi și Rana Özbal și a apărut în Antiquity, volumul 100, numărul 412, numărul din august 2026, la paginile 904 până la 922, publicat online pe 15 iunie 2026, în acces liber. Valul de preluări în presa internațională a venit abia în noiembrie 2026, ceea ce explică de ce subiectul pare acum o noutate, deși lucrarea are deja câteva luni.
Ce rămâne neclar
Arderea intenționată este, în formularea autorilor, o probabilitate sprijinită pe analiza incluziunilor minerale, nu o certitudine. Datările provin din cărbune de lemn de specie neidentificată, material care poate fi mai vechi decât contextul în care a ajuns, iar autorii recunosc că au folosit această probă în lipsa alteia. Nu se spune care era conținutul vaselor, iar din rezumat și din partea introductivă nu reiese dacă s-au făcut analize de reziduuri. În fine, situl a fost grav afectat de buldozer înainte de cercetare, deci o parte a informației stratigrafice s-a pierdut definitiv.
Surse
- Antiquity Publications Ltd și Cambridge University Press, pagina articolului cu datele de publicare și licența, https://www.cambridge.org/core/journals/antiquity/article/understanding-a-first-attempt-at-pottery-early-fired-containers-at-cemka-hoyuk/DC31696F51A0D6F1EB3A27DA201E9516
- Antiquity, pagina oficială a revistei editate de Antiquity Publications Ltd, cu datele de identificare ale publicației, https://www.antiquity.ac.uk/
✓ Ce știm sigur
- Situl Çemka Höyük, din provincia Mardin, a fost cercetat în regim de salvare după ce lucrările de drum ale proiectului barajului Ilısu l-au tăiat în două. S-au identificat opt niveluri de construcție, pe 500 de metri pătrați. Două probe de cărbune dau intervale calibrate între 9691 și 9311 înainte de Hristos. Cele 46 de fragmente de lut slab ars aparțin la nouă vase diferite. Lutul era folosit și la acoperirea pereților de piatră și pentru o cărămidă de pământ.
? Ce rămâne neclar
- Autorii scriu că fragmentele „ar putea” să fi fost arse intenționat, pe baza incluziunilor minerale, fără să prezinte arderea deliberată ca fapt stabilit. Datările provin din cărbune de lemn de specie neidentificată, folosit în lipsa unor materiale cu viață scurtă. Conținutul vaselor nu este precizat, iar o parte a stratigrafiei s-a pierdut din cauza buldozerului.
Contextul românesc
Comparația cronologică este instructivă. La Çemka Höyük, recipientele de lut apar în jurul anului 9500 înainte de Hristos și rămân un experiment fără urmare. În spațiul românesc, ceramica apare cu comunitățile neoliticului timpuriu de tip Starcevo-Cris, în mileniul al șaselea înainte de Hristos, adică la o distanță de aproximativ trei milenii, iar de acolo devine un element constant al gospodăriei. Ceramica pictată Cucuteni, care face faima preistoriei de la noi, vine încă mai târziu, în mileniile al cincilea și al patrulea. Cazul Çemka arată un lucru util pentru citirea oricărei preistorii: o invenție nu se impune pentru că este posibilă, ci pentru că i se găsește un rost.
Întrebări frecvente
Unde se află Çemka Höyük?
În provincia Mardin, în sud-estul Turciei. Așezarea a fost cercetată în regim de salvare, după ce lucrările de drum legate de proiectul barajului Ilısu au trecut cu buldozerul prin movilă și au împărțit situl în două sectoare.
Cât de vechi sunt fragmentele de lut ars?
Nivelurile din care provin au fost datate cu radiocarbon la mijlocul mileniului al zecelea înainte de Hristos, cu intervale calibrate între 9691 și 9311 înainte de Hristos. Asta le plasează în neoliticul preceramic, cu peste două milenii înaintea răspândirii ceramicii.
Cum se știe că lutul a fost ars intenționat?
Din analiza incluziunilor minerale din masa lutului. Autorii formulează însă cu prudență: spun că fragmentele ar putea să fi fost arse deliberat, nu că arderea intenționată este dovedită. Toate piesele sunt slab arse.
De ce nu s-a răspândit atunci olăritul?
Pentru că, în explicația autorilor, o tehnologie nouă se impune doar dacă există cerere largă și dacă se integrează în activitățile, ritualurile sau bucătăria de zi cu zi. La Çemka, experimentul a rămas izolat, iar ceramica s-a generalizat în regiune abia în mileniul al șaptelea înainte de Hristos.
Câte vase au fost identificate?
Nouă vase diferite, reconstituite din 46 de fragmente de lut slab ars. Diversitatea formelor și a modurilor de fabricație este chiar argumentul principal al autorilor pentru o fază de experiment, nu pentru o producție stabilizată.
Acest articol este o adaptare în limba română, cu context suplimentar. Informațiile științifice aparțin autorilor sursei originale. Cum lucrăm la Radar
Povestea întreagă a lui Dracula, pe izvoare
Cartea urmărește drumul de la Vlad Țepeș, domnul din documente, la contele din roman, cu izvoarele puse cap la cap. O primești întreagă, în PDF, dacă te abonezi la scrisoarea de sâmbătă, sau o cumperi de pe Amazon.
Linkul către Amazon este link de afiliat: dacă cumperi prin el, Historix primește un comision mic, fără niciun cost în plus pentru tine.
Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână
Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism. Vezi ce conține scrisoarea.
Laurențiu Dicu
Fondator, editor, pasionat de istorie
Vezi pagina autorului →
