Pe 27 octombrie, în istoria României, se adună convenția de la Blaj din 1687, prin care Transilvania a primit la iernat armata imperială, inaugurarea Coloanei fără sfârșit a lui Brâncuși la Târgu Jiu, în 1938, și arestarea episcopilor greco-catolici, în 1948. În lume, un act din 1275 cuprinde cea mai veche mențiune a Amsterdamului. În calendarul ortodox este sărbătorit Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștilor.
Sinaxar
Sfinții pomeniți în această zi, așezați în istoria lor.
Cum citim Sinaxarul: viețile sfinților au fost scrise pentru credincioși, de multe ori la mult timp după evenimente, și păstrează felul de a povesti al vremii lor. Aici le punem în contextul istoric: cine a fost fiecare, unde și când a trăit, de ce a fost persecutat sau cinstit și când a fost trecut în rândul sfinților. Spunem deschis ce se sprijină pe documente și ce ne-a rămas doar prin tradiție.
Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștilor
Parțial documentatSatul lui, Basarabov sau Basarabi, se afla pe apa Lomului, nu departe de Rusciuc, adică Basarbovo de azi, în Bulgaria. Sinaxarul îl pune „pe vremea binecredincioșilor împărați româno-bulgari”, adică în Imperiul Bulgar al Asăneștilor (1185-1396), stat în care elementul vlah a cântărit destul ca sinaxarul românesc să le zică împărați româno-bulgari. A păscut vitele satului, apoi s-a călugărit într-o mănăstire de peșteră de pe Lom. Dincolo de atât, viața lui nu are an. Ce se poate data începe în războiul ruso-turc din 1768-1774: generalul rus Petru Saltîkov a trecut Dunărea, a pornit asupra Rusciucului și a luat și satele din jur, Basarabovul între ele, cu gând să trimită moaștele în Rusia. La rugămintea unui creștin, Hagi Dimitrie, generalul le-a dăruit Țării Românești în socoteala pagubelor făcute de trecerea oștilor, iar mitropolitul Grigorie al II-lea le-a așezat în catedrala Mitropoliei din București la 13 iulie 1774. Prăznuirea la 27 octombrie a fost rânduită de același mitropolit, în ziua de după Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, iar ucenicul și urmașul lui în scaun, Filaret al II-lea, a tipărit slujba sfântului în 1779. Racla de lemn a fost înlocuită în decembrie 1879 cu cea de argint, prin cheltuiala episcopului Ghenadie al II-lea.
Ce spun izvoarele: Viața sfântului nu se poate data la an: nu avem nici document, nici cronică din vremea lui, ci numai Sinaxarul și Proloagele, care îl așază larg „pe vremea împăraților româno-bulgari”. Partea verificabilă începe în 1774, cu aducerea moaștelor, pentru care avem acte și istoriografie bisericească. Se vede aici și o nepotrivire între izvoare: litografia maiorului Dimitrie Papasoglu din 1870, păstrată la Muzeul Municipiului București, dă anul 1777 pentru aducere, în vreme ce istoria bisericească și calendarul Patriarhiei dau 13 iulie 1774. Numele celui care a mijlocit este scris când Hagi Dimitrie, când slugerul Dimitrie Hagiu.
Canonizare: Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, în sesiunea din 28 februarie 1950, generalizarea cinstirii lui în toată țara, numele intrând în calendar cu slujba la data la care era cinstit local, 27 octombrie. Cinstirea era însă mai veche cu aproape două veacuri, de la 1774 și 1779.
Sfântul Mucenic Nestor
Tradiție, fără izvoare contemporanePomenirea lui cade la 27 octombrie tocmai pentru că urmează praznicului Sfântului Dimitrie, de la 26 octombrie, al cărui ucenic este socotit. Cadrul în care îl așază tradiția se poate verifica: Tesalonicul era, la cumpăna veacurilor III și IV, una din reședințele lui Galeriu, care a ridicat acolo palat, hipodrom și rotonda ce se vede până azi, iar persecuția pornită în 303 sub Dioclețian a ținut, în părțile de răsărit, până la edictul de la Serdica din 311, dat chiar de Galeriu. Jocurile de arenă erau treabă obișnuită în cetățile mari, iar luptătorii împăratului erau oameni cunoscuți. Pe acest fond, Pătimirea povestește că Nestor l-ar fi biruit în arenă pe luptătorul împăratului, Lie, cu binecuvântarea lui Dimitrie, închis atunci în temniță, și că amândoi au fost uciși din porunca împăratului. Numele Lie nu se întâlnește în izvoare din afara hagiografiei, iar anul morții nu se poate fixa.
Ce spun izvoarele: Episodul nu are nici un document din vremea lui. Nestor apare numai în Pătimirea Sfântului Dimitrie, scriere hagiografică alcătuită mult mai târziu, iar cele mai vechi urme ale cultului lui Dimitrie la Tesalonic sunt din veacul al V-lea. Cadrul este real și verificabil, persoana și lupta din arenă rămân pe seama tradiției.
Canonizare: Nu există act de canonizare în sensul de azi; cinstirea vine din tradiția veche a Bisericii. Data canonizării nu apare în sursele consultate.
- Sursă bisericeascăPatriarhia Română, Calendar ortodox, 27 octombrie ↗
Sfântul Mucenic Lup din Tesalonic
Tradiție, fără izvoare contemporanePovestea lui atinge un lucru care se poate cântări istoric: ce făcea un om de casă cu averea stăpânului. Tradiția spune că Dimitrie, înțelegând că urmează să fie dat la chinuri, i-a încredințat lui Lup averea părintească, aur, argint, pietre scumpe și haine de preț, cu poruncă să o împartă săracilor. Împărțirea averii înaintea morții era, în lumea romană târzie, o faptă cu urmări juridice limpezi, iar averile confiscate de la creștinii osândiți intrau în fiscul imperial; de aceea gestul are sens în cadrul lui, dincolo de ce a fost cu adevărat. Mai departe, tradiția spune că Lup a păstrat inelul și haina însângerată a stăpânului și că făcea cu ele vindecări, până ce Maximian a poruncit să i se taie capul. Cinstirea unor obiecte atinse de mucenic este cunoscută din veacul al IV-lea încolo, dar pentru Lup însuși nu avem nici o mărturie din vremea lui.
Ce spun izvoarele: Ca și Nestor, Lup este cunoscut numai din Pătimirea Sfântului Dimitrie, care îl pune martor la moartea stăpânului său. Nu avem nici inscripție, nici act, nici cronică din vremea aceea. Tradiția românească îl arată „de neam daco-roman”; afirmația nu se sprijină pe nici un izvor contemporan și ține de felul în care sinaxarele mai noi au citit lumea balcanică.
Canonizare: Nu există act de canonizare în sensul de azi; cinstirea vine din tradiția veche a Bisericii. Data canonizării nu apare în sursele consultate.
- Sursă bisericeascăPatriarhia Română, Calendar ortodox, 27 octombrie ↗
Sfintele Mucenițe Capitolina și Erotiida
Tradiție, fără izvoare contemporaneCe se poate verifica la pomenirea lor este cadrul, și el cântărește: persecuția începută în 303, cea mai întinsă dintre toate, a lovit anume pe oamenii cu stare, fiindcă de la ei se aștepta jertfa publică la idoli, cea care arăta supunerea. Capadocia era provincie bogată, cu creștinătate veche și deasă, din care peste o jumătate de veac avea să iasă Vasile cel Mare. Tradiția le arată pe amândouă într-un raport social care se întâlnește des în actele martirice: stăpâna și slujnica, judecate împreună, Erotiida fiind ucisă pentru că a sărit în apărarea celei pe care o slujea. Că o slujnică putea fi osândită alături de stăpâna ei e potrivit cu dreptul vremii, unde casa răspundea ca întreg. Dincolo de acest cadru, despre ele nu se știe nimic ce să stea pe un izvor.
Ce spun izvoarele: Cele două sunt cunoscute numai din sinaxare, fără document și fără inscripție. Nici locul exact al judecății, nici anul nu se pot fixa; încadrarea „în jurul anului 304” vine din persecuție, nu dintr-un izvor despre ele.
Canonizare: Nu există act de canonizare în sensul de azi; cinstirea vine din tradiția veche a Bisericii. Data canonizării nu apare în sursele consultate.
- Sursă bisericeascăPatriarhia Română, Calendar ortodox, 27 octombrie ↗
Sfântul Chiriac, patriarhul Constantinopolului
Documentat istoricDintre sfinții zilei, el este singurul care stă limpede în istorie. A urmat în scaunul Constantinopolului lui Ioan al IV-lea Postitorul și a moștenit de la acesta o ceartă care avea să cântărească greu: patriarhii Constantinopolului își ziceau „ecumenici”, iar papa Grigorie cel Mare (590-604) a protestat împotriva titlului, văzând în el pretenție de stăpânire peste toată Biserica, și și-a luat în răspuns numele de „sluga slugilor lui Dumnezeu”, care a rămas în uz la papi până azi. Disputa nu a rupt nimic atunci, dar e unul din cele mai vechi semne limpezi ale depărtării dintre Roma și Constantinopol, cu patru veacuri și jumătate înaintea anului 1054. Chiriac a trecut și prin lovitura de stat a lui Phocas, care l-a răsturnat și l-a ucis pe împăratul Mauriciu în 602, și a murit în 606, urmat în scaun de Toma al I-lea.
Ce spun izvoarele: Aici izvoarele sunt bune și de două feluri: scrisorile papei Grigorie cel Mare, păstrate în Registrum epistularum, în care disputa se poartă pe față, și cronicile bizantine care îi dau anii de scaun. Cât a crezut el însuși despre titlu și cum a răspuns la fiecare scrisoare nu se poate reconstitui întreg, fiindcă răspunsurile lui nu s-au păstrat; disputa o cunoaștem mai mult din partea romană.
Canonizare: Nu există act de canonizare în sensul de azi; cinstirea vine din tradiția veche a Bisericii. Data canonizării nu apare în sursele consultate.
- Sursă bisericeascăPatriarhia Română, Calendar ortodox, 27 octombrie ↗
Sfânta Procla, femeia lui Pilat
Tradiție, fără izvoare contemporanePomenirea ei arată bine cât de departe poate merge tradiția de la un singur rând de izvor. Rândul este Matei 27, 19: în vremea judecății, femeia lui Pilat trimite la bărbatul ei să nu se amestece cu „dreptul acela”, fiindcă pătimise mult în vis din pricina lui. Numele nu e dat. Cadrul, în schimb, e dintre cele mai bine documentate din Noul Testament: Pontius Pilat a fost prefect al Iudeei cam între anii 26 și 36, lucru întărit de inscripția găsită la Cezareea Maritimă, care îi dă numele și funcția, și de Iosif Flaviu și Tacit. Că guvernatorii romani își aveau familia cu ei în provincie se știe din dreptul și din practica vremii. Tradiția răsăriteană a mers mai departe și a făcut din ea creștină, iar scrierile apocrife i-au dat nume și viață; nimic din acestea nu se sprijină pe un izvor din veacul I.
Ce spun izvoarele: Evanghelia după Matei o pomenește o singură dată, la 27, 19, și fără nume. Numele Procla, sau Claudia Procula, apare abia în scrieri târzii din ciclul lui Pilat, socotite apocrife. Deci existența femeii lui Pilat stă pe un izvor vechi, numele ei și tot restul nu.
Canonizare: Nu există act de canonizare în sensul de azi; cinstirea vine din tradiția veche a Bisericii. Data canonizării nu apare în sursele consultate.
- Sursă bisericeascăPatriarhia Română, Calendar ortodox, 27 octombrie ↗
Tradițiile zilei
Pentru 27 octombrie culegerile clasice nu consemnează niciun obicei al zilei. Ziua nu are nume popular și nu are rânduială a ei: tot ce se strânge aici cade de fapt la Sâmedru, la 26 octombrie, sau se socotește de la Sâmedru înainte, fără dată fixă. Ce se poate scrie cu izvor sunt lucrurile pe care Elena Niculiță-Voronca le culege pentru rastimpul ce se deschide după Sfântul Dumitru, și ele sunt date mai jos ca atare, nu ca obiceiuri legate de 27 octombrie.
A doua Vinere, cea de după Sfântul Dumitru
În satele de pe lângă Cernăuți se serbau două Sfinte Paraschive, numite amândouă „Vinerelele”: cea dintâi la 14 octombrie, pe care unele femei o posteau, și a doua după Sfântul Dumitru, adică în zilele care urmează datei de 26 octombrie. Culegerea nu dă pentru a doua o zi fixă, deci nu se poate spune că ar cădea anume la 27 octombrie. Între cele două Vinerele se ținea o oprire de lucru la câmp: să nu se semene secară, se spunea la Mihalcea și la Mahala, că mori.
Usturoiul se pune până la Sfântul Dumitru
Sorocul punerii usturoiului era Sfântul Dumitru, iar zilele de după el intrau deja în întârziere. La Mahala și la Mihalcea se spunea că usturoiul nesemănat până la Sfântul Dumitru mai bine să nu se semene, că poate aduce pagubă, dar că se poate pune și după, numai câteva fire, cât să se cheme că s-a pus. La Cuciur se spunea că cine îl pune mai apoi capătă durere de cap, iar la Șcheia că iese sec. Este cel mai limpede soroc agrar pe care culegerile îl leagă de această cumpănă a lunii.
Confuzia vine din vecinătatea celor două zile și din cele două Dimitrii. Sâmedrul, la 26 octombrie, este una din cele două porți ale anului pastoral, cu focul lui Sâmedru, cu socotelile ciobanilor și cu plata păstorilor; el a strâns la el aproape tot ce are calendarul popular în această parte a lunii. A doua zi, la 27 octombrie, calendarul bisericesc pune un alt sfânt, pe Cuviosul Dimitrie cel Nou, și de aici pornește încurcătura: obiceiuri care sunt ale Sâmedrului se găsesc pe internet puse pe 27 octombrie, iar praznicul bisericesc de la 27 octombrie se găsește numit Sfântul Dumitru. Dacă dați peste un obicei dat ca fiind al zilei de 27 octombrie, focul, strigările peste foc, tăierea mielului sau socotelile cu ciobanii, el este al zilei de 26 octombrie. Nici Filipii nu cad aici: Voronca îi pune la lăsatul secului de postul Crăciunului, la jumătatea lui noiembrie.
- Culegere etnograficăElena Niculiță-Voronca, Datinele și credințele poporului român, vol. I, Cernăuți, 1903 ↗
- Culegere etnograficăElena Niculiță-Voronca, Datinele și credințele poporului român, vol. II ↗
Cîșlegile de toamnă, cel mai lung rastimp de dulce din an
Ziua de 27 octombrie cade în cîșlegile de toamnă, despre care Voronca scrie că încep de la Sfânta Maria, la 8 septembrie, că sunt cele mai lungi din an și că țin până la 15 noiembrie. Atunci se fac și cele mai multe nunți, după strânsul din câmp, fiindcă atunci este cu ce. La capătul lor, înainte de intrarea în post, se fac pomenirile morților în trei sâmbete, iar la Filipi cade lăsatul secului de postul Crăciunului. Ziua vine și imediat după Sâmedru, de la 26 octombrie, care împreună cu Sângiorzul, de la 23 aprilie, închide anul pastoral: Voronca a cules la Roșa chipul celor doi călăreți, Sfântul Gheorghe și Sfântul Dumitru, unul aducând vara, celălalt iarna, și spune că atunci când Sfântul Dumitru aleargă împrejurul pământului cad frunzele și vine omătul. Din cele trei sâmbete ale morților de toamnă pe care le știe Bucovina, două sunt înaintea Sfântului Dumitru și una înaintea Sfinților Arhangheli, de la 8 noiembrie, deci la 27 octombrie cea din urmă este încă înainte.
Știi o tradiție legată de ziua asta, din satul sau din familia ta? Povestește-ne.
Pe 27 octombrie, în istoria României
-
97
La Roma, împăratul Nerva îl adoptă pe Traian și îl face moștenitor al tronului. Hotărârea, luată departe de Dunăre, aduce la conducerea Imperiului omul care peste câțiva ani va purta războaiele dacice și va face din Dacia provincie romană.
-
1613
Gabriel Báthory, principe al Transilvaniei, este ucis lângă Oradea, după ce fusese înlăturat din scaun. În locul lui se întărește Gabriel Bethlen, cel care va duce principatul în Războiul de Treizeci de Ani.
-
1687
Prin convenția încheiată la Blaj între generalul Carol de Lorena și stările Transilvaniei, principatul primește la iernat trupele imperiale și le asigură întreținerea. Este pasul cu care stăpânirea habsburgică intră efectiv în Transilvania, cu câțiva ani înaintea Diplomei leopoldine din 1691. Citește →
-
1872
Se încheie la București o convenție româno-austro-ungară pentru joncțiunea liniilor ferate române cu cele austro-ungare, piesă din așezarea rețelei feroviare a țării.
-
1916
Se încheie a doua bătălie de la Oituz, unde trupele române opresc ofensiva germano-austro-ungară care căuta să spargă frontul spre Moldova.
-
1918
Guvernul român cere printr-un ultimatum de 24 de ore ca trupele de ocupație să părăsească teritoriul țării, cu puțin înainte de reintrarea României în război, la 10 noiembrie 1918.
-
1938
Este inaugurată la Târgu Jiu Coloana fără sfârșit a lui Constantin Brâncuși, parte a ansamblului ridicat în amintirea soldaților români căzuți în Primul Război Mondial. Citește →
-
1948
Sunt arestați episcopii greco-catolici rămași în funcție, pas din desființarea Bisericii Române Unite cu Roma, scoasă din lege prin decret la 1 decembrie 1948. Citește →
-
1910
Se naște Alexandru Elian, istoric și bizantinolog, editor de izvoare și profesor de teologie.
-
2004
Un cutremur cu izvorul în Vrancea, de aproximativ 6 grade, este resimțit în jumătatea de sud-est a țării, fără victime și fără pagube însemnate.
-
2015
Moare Mitzura Arghezi, actriță, fiica lui Tudor Arghezi și păstrătoarea casei memoriale de la Mărțișor.
Pe 27 octombrie, în lume
-
312
Potrivit tradiției, Constantin cel Mare are semnul ceresc înaintea bătăliei de la Podul Milvius, dată a doua zi, la 28 octombrie, care îi aduce stăpânirea Romei. Episodul este povestit abia mai târziu, de Lactanțiu și de Eusebiu, în versiuni care nu se potrivesc între ele. Citește →
-
1275
Contele Floris al V-lea de Olanda scutește de vamă oamenii așezați la barajul de pe Amstel, actul fiind cea mai veche mențiune a Amsterdamului. Citește →
-
1492
Cristofor Columb ajunge la coasta Cubei, în prima lui călătorie, crezând că atinge marginea Asiei.
-
1505
Moare Ivan al III-lea, mare cneaz al Moscovei, cel care a scuturat stăpânirea Hoardei de Aur. Era cuscrul lui Ștefan cel Mare: fiul lui, Ivan cel Tânăr, o luase în căsătorie pe Elena, fiica domnului Moldovei.
-
1553
Medicul și teologul spaniol Miguel Servet este ars pe rug la Geneva, cu încuviințarea conducerii calvine a orașului, pentru scrierile lui împotriva dogmei Treimii.
-
1644
A doua bătălie de la Newbury, din războiul civil englez, se încheie fără hotărâre limpede între oastea regelui și cea a Parlamentului.
-
1795
Spania și Statele Unite semnează tratatul de la San Lorenzo, care fixează granița de sud a Statelor Unite pe paralela 31 și le deschide navigația pe Mississippi.
-
1797
Franța și Austria semnează pacea de la Campo Formio, care încheie prima campanie din Italia a lui Napoleon Bonaparte.
-
1904
Se deschide prima linie a metroului din New York, între primăria orașului și Harlem.
-
1962
Maiorul Rudolf Anderson este doborât cu avionul de recunoaștere deasupra Cubei, singurul mort prin luptă al crizei rachetelor.
-
1991
Turkmenistanul își proclamă independența față de Uniunea Sovietică.
Întrebări frecvente
Ce s-a întâmplat pe 27 octombrie în istoria României?
Pe 27 octombrie 1687, la Blaj, stările Transilvaniei și generalul Carol de Lorena au încheiat convenția de iernat a armatei imperiale, cu 700.000 de florini și provizii. Pe 27 octombrie 1938 a fost inaugurată la Târgu Jiu Coloana fără sfârșit a lui Brâncuși. Pe 27 octombrie 1948 a început arestarea episcopilor greco-catolici.
Ce sfânt este pe 27 octombrie?
Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștilor. Broșura oficială a Patriarhiei Române arată că praznicul lui este pe 27 octombrie, iar moaștele se află în Catedrala Patriarhală din București, aduse în Țara Românească în 1774, în vremea mitropolitului Grigorie al II-lea.
Ce s-a întâmplat pe 27 octombrie în lume?
Pe 27 octombrie 1275, la Leiden, contele Floris V al Olandei a scutit de vamă oamenii așezați la barajul de pe Amstel, în cel mai vechi document păstrat în care apare numele Amsterdamului. Aceeași zi este, în tradiție, ajunul bătăliei de la Podul Milvius, din anul 312.
Când a fost inaugurată Coloana fără sfârșit de la Târgu Jiu?
Pe 27 octombrie 1938, împreună cu lucrările în piatră ale ansamblului brâncușian. Monumentul, înalt de puțin peste 29 de metri, cu 15 module de fontă alămită, fusese turnat și montat în toamna anului 1937 de inginerul Ștefan Georgescu-Gorjan, la Atelierele Centrale Petroșani.
Ce a fost convenția de la Blaj din 1687?
Un contract de întreținere militară. Transilvania se obliga să plătească 700.000 de florini germani și să hrănească o iarnă întreagă armata imperială, iar Carol de Lorena garanta în scris ființa deosebită a principatului. Viena a respins apoi condițiile politice, iar prin declarația de la Făgăraș, din 9 mai 1688, suma a devenit contribuție anuală.
Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână
Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism.