Pe 29 octombrie, în istoria României, sunt de pomenit lupta de la Lențești, din 1497, prin care s-a încheiat campania regelui Ioan Albert, începutul domniei lui Constantin Brâncoveanu, în 1688, și arestarea episcopilor greco-catolici, în 1948. În lume, ziua a rămas Marțea Neagră a bursei din New York, 1929. În calendarul ortodox este pomenită Sfânta Muceniță Anastasia Romana.
Sinaxar
Sfinții pomeniți în această zi, așezați în istoria lor.
Cum citim Sinaxarul: viețile sfinților au fost scrise pentru credincioși, de multe ori la mult timp după evenimente, și păstrează felul de a povesti al vremii lor. Aici le punem în contextul istoric: cine a fost fiecare, unde și când a trăit, de ce a fost persecutat sau cinstit și când a fost trecut în rândul sfinților. Spunem deschis ce se sprijină pe documente și ce ne-a rămas doar prin tradiție.
Sfânta Cuvioasă Muceniță Anastasia Romana
Tradiție, fără izvoare contemporaneSinaxarul o așază sub împărații Deciu și Valerian, cu un Prov ca dregător al Romei. Cadrul acesta se poate verifica, iar el este partea tare a pomenirii. Deciu a domnit din 249 până în 251, când a căzut în luptă la Abrittus, în Moesia Inferior, pe teritoriul Bulgariei de astăzi, iar edictul dat de el în 249-250 a cerut, pentru prima dată în tot imperiul, dovada jertfei către zei; din Egipt s-au păstrat zeci de astfel de adeverințe pe papirus, care arată cum lucra măsura în practică, de la judecata înaintea dregătorului până la hârtia care scutea de urmărire. Valerian a domnit din 253 până în 260 și a dat, în 257 și în 258, rescripte îndreptate anume împotriva clerului și a adunărilor creștine. Între cele două prigoane sunt însă câțiva ani de liniște, iar anii pe care sinaxarul îi dă lui Deciu, 250-253, nu se potrivesc cu domnia lui documentată, așa că pătimirea nu se poate lega de un an anume. Nici un dregător Prov nu se regăsește în listele prefecților Romei din acei ani. Rămâne verosimil doar tiparul: osânda la moarte prin tăierea capului era pedeapsa dată celor de condiție liberă, iar o romană de neam intra în această categorie.
Ce spun izvoarele: Cadrul stă pe documente: edictul lui Deciu, rescriptele lui Valerian și adeverințele de jertfă din Egipt. Persoana Sfintei Anastasia vine însă numai pe calea Sinaxarului. Nici anul, nici dregătorul Prov nu se confirmă din izvoare administrative romane, iar anii dați lui Deciu în sinaxar nu se potrivesc cu domnia lui, ceea ce arată că datarea e una de tradiție, nu de arhivă. Calendarul Patriarhiei Române arată că cea mai mare parte a moaștelor se află la Mănăstirea Grigoriu din Muntele Athos, iar părticele se păstrează și în țară, la Mănăstirea Șinca Nouă, în județul Brașov.
Canonizare: Cinstire veche, din vremea de dinaintea rânduielii actelor de canonizare. Data canonizării nu apare în sursele consultate.
Cuviosul Avramie
Parțial documentatAvramie e legat de Edessa, capitala Osroenei, provincie romană din 214, oraș care astăzi se numește Urfa sau Șanlıurfa, în sudul Turciei. Veacul al IV-lea, în care se petrece viața lui, este tocmai răstimpul în care Edessa ajunge unul dintre cele mai însemnate centre ale creștinismului de limbă siriacă. După pacea încheiată de împăratul Iovian în 363, prin care Nisibis a trecut la perși, Efrem Sirul s-a mutat la Edessa și a învățat acolo până la moartea sa, în 373. Sinaxarul spune că Avramie a fost scos din chilia lui și hirotonit ca să propovăduiască în cetatea Beth-Kidina, locuită de închinători la idoli, și că a stat trei ani acolo, sub batjocură, până a adus la credință peste o mie de oameni. Amănuntul se potrivește cu ce se știe din alte izvoare: la mijlocul veacului al IV-lea satele din Mesopotamia erau încă în bună parte păgâne, cu câteva generații în urma orașelor, iar misiunea pe sate a fost o lucrare de durată, nu o întoarcere dintr-odată. Viața lui s-a păstrat în siriacă și a circulat sub numele lui Efrem Sirul, de unde vine și anul morții, 366.
Ce spun izvoarele: Cadrul, adică Edessa romană și creștinismul siriac din veacul al IV-lea, este bine documentat și se sprijină pe izvoare independente de viața sfântului. Anul morții, 366, vine însă din Viața siriacă, nu dintr-un act. Atribuirea acelei Vieți Sfântului Efrem Sirul este discutată în literatura de specialitate, așa că numele autorului nu întărește anul. Sursa folosită aici este calendarul Patriarhiei Române.
Canonizare: Cinstire venită din mediul siriac, dinainte de rânduiala actelor de canonizare. Data canonizării nu apare în sursele consultate.
Cuvioasa Maria, nepoata Cuviosului Avramie
Tradiție, fără izvoare contemporaneMaria e pomenită împreună cu unchiul ei, iar povestea ei se transmite în aceeași Viață siriacă. Rămasă fără tată la șapte ani, a fost crescută într-o chilie alăturată celei a Cuviosului Avramie, apoi, după o cădere și doi ani petrecuți într-o cetate vecină, a fost adusă înapoi de el. Partea care se poate pune în istorie nu este păcatul, ci rânduiala vieții: închiderea unei femei într-o chilie lipită de cea a unei rude bărbat, cu o ferestruică între ele prin care se dădea hrana și se purta vorba, este o formă de viețuire ascetică atestată în Siria și în Mesopotamia veacurilor al IV-lea și al V-lea, înainte ca mănăstirile de maici să se așeze în forma de mai târziu. Textul e, totodată, una dintre cele mai vechi istorisiri ale întoarcerii din păcat, un tip de povestire care va face carieră în literatura ascetică de limbă siriacă și apoi greacă, cu Maria Egipteanca drept pildă cea mai cunoscută. Anul morții, socotit cinci ani după cel al lui Avramie, adică în jurul anului 371, iese din socoteala textului, nu din vreun act.
Ce spun izvoarele: Totul vine dintr-o singură scriere, păstrată în siriacă; nu cunoaștem izvoare din afara ei care să o pomenească. Anul, în jurul lui 371, se obține prin socoteala din text, cinci ani după moartea unchiului, deci e o dată de tradiție. Ce se poate verifica independent este numai cadrul, adică practica reclusiunii în Orientul roman. Sursa folosită aici este calendarul Patriarhiei Române.
Canonizare: Cinstită împreună cu Cuviosul Avramie, din vremea de dinaintea rânduielii actelor de canonizare. Data canonizării nu apare în sursele consultate.
Sfântul Mucenic Chiril
Tradiție, fără izvoare contemporanePomenirea vine din Minei, cartea de slujbă care cuprinde cântările pentru fiecare zi a lunii și care adaugă la sinaxarul mare un șir de mucenici știuți adesea numai prin nume. Calendarul Patriarhiei Române îl trece la 29 octombrie fără viață, fără loc și fără ani. Numele Chiril e purtat în calendarul ortodox de mai mulți mucenici, la date deosebite, așa că fără un amănunt de loc sau de vreme nu se poate spune care dintre ei e pomenit aici, nici în ce prigoană a pătimit. Spunem acest lucru în loc să împrumutăm viața altui Chiril, fiindcă așa se nasc cele mai multe greșeli din calendarele de pe internet.
Ce spun izvoarele: Sursa consultată, calendarul Patriarhiei Române, dă numai numele pomenirii. Nu am găsit la o sursă care trece testul casei nici anii, nici locul, nici izvorul vieții, deci nu le scriem.
Canonizare: Pomenire din Minei, de cinstire veche. Data canonizării nu apare în sursele consultate.
Sfinții Mucenici Min și Mineu
Tradiție, fără izvoare contemporanePomenirea vine din Minei și nu are, în calendarul Patriarhiei Române, nici viață, nici ani, nici loc. Numele cer însă o lămurire, fiindcă aici se încurcă cel mai des calendarele: Min și Mineu, pomeniți la 29 octombrie, nu sunt Sfântul Mare Mucenic Mina, pomenit la 11 noiembrie, mucenicul din Egipt cu biserică de pelerinaj la Abu Mena, și nu sunt nici Sfinții Mucenici Mina, Ermoghen și Evgraf, pomeniți la 10 decembrie. Cele trei pomeniri stau la date deosebite în același calendar, iar apropierea numelor nu le face una. Cine caută viața Sfântului Mina și o pune la 29 octombrie mută un mucenic din ziua lui.
Ce spun izvoarele: Sursa consultată dă numai numele celor doi. Deosebirea față de pomenirile de la 11 noiembrie și 10 decembrie se vede tot din calendarul Patriarhiei Române, unde acestea sunt trecute la zilele lor. Viața, anii și locul lui Min și Mineu nu se găsesc la o sursă care trece testul casei, deci nu le scriem.
Canonizare: Pomenire din Minei, de cinstire veche. Data canonizării nu apare în sursele consultate.
Sfântul Mucenic Sava Stratilat
Tradiție, fără izvoare contemporanePomenirea vine din Minei, iar singurul amănunt care spune ceva este porecla. Stratilat redă grecescul care însemna comandant de oaste, iar în calendarul ortodox el însoțește un grup de mucenici ostași: Teodor Stratilat, pomenit la 8 februarie, și Andrei Stratilat, pomenit la 19 august, amândoi trecuți cu zilele lor în calendarul Patriarhiei Române. Porecla arată deci condiția, un ofițer în armata romană, nu un simplu soldat, și așază pătimirea în tiparul cunoscut al mucenicilor din armată, prinși între jurământul militar, care cerea jertfă pentru împărat, și credința lor. Mai mult nu se poate spune: la 29 octombrie, sursa nu dă nici anul, nici locul, nici împăratul.
Ce spun izvoarele: Calendarul Patriarhiei Române dă la 29 octombrie numai numele cu porecla. Înțelesul poreclei și celelalte pomeniri de Stratilat se văd din același calendar, la 8 februarie și 19 august. Nu am găsit la o sursă care trece testul casei viața acestui Sava, deci nu o împrumutăm de la alt mucenic cu același nume.
Canonizare: Pomenire din Minei, de cinstire veche. Data canonizării nu apare în sursele consultate.
Sfânta Muceniță Melitina
Tradiție, fără izvoare contemporaneAici se află cea mai ușoară încurcătură a zilei, iar lămurirea ei e partea de folos. Melitina, pomenită la 29 octombrie, e numele unei persoane. Melitina din pomenirea de la 7 noiembrie, Sfinții 33 de Mucenici din Melitina, e numele unui oraș, Melitene, numit astăzi Malatya, în estul Turciei, cetate de legiune de la hotarul roman cu Armenia și punct de trecere pe Eufrat. Cele două pomeniri stau la date deosebite în calendarul Patriarhiei Române și nu au legătură între ele; cine le unește obține un grup de mucenici inventat. Despre muceniță, sursa nu dă nici anul, nici locul, nici prigoana, așa că nu scriem o viață pe care nu o avem.
Ce spun izvoarele: Sursa consultată dă numai numele. Deosebirea față de cei 33 de mucenici din Melitina se vede din același calendar, la 7 noiembrie, unde Melitina e limpede un loc, nu o persoană. Viața, anii și locul mucenitei de la 29 octombrie nu se găsesc la o sursă care trece testul casei.
Canonizare: Pomenire din Minei, de cinstire veche. Data canonizării nu apare în sursele consultate.
Sfântul Mucenic Atanasie cel din Sparta Ataliei
Tradiție, fără izvoare contemporanePomenirea vine din Minei și poartă o precizare de loc care, în forma în care a ajuns la noi, nu se poate așeza pe hartă cu siguranță. Attalia e numele vechi al orașului Antalya, pe coasta sudică a Asiei Mici, iar Sparta trimite la Isparta, oraș din interiorul aceleiași regiuni, astăzi capitală de provincie la nord de Antalya; forma din calendar pare să lege cele două, adică Sparta din ținutul Attaliei. Dacă citirea e bună, mucenicul ar fi din sudul Anatoliei, dintre creștinii rămași acolo după cucerirea otomană, iar atunci pătimirea ar fi mult mai târzie decât a mucenicilor din primele veacuri. Scriem acest lucru ca o citire cu semn de întrebare, nu ca un fapt: sursa nu dă nici anul, nici împrejurarea.
Ce spun izvoarele: Calendarul Patriarhiei Române dă numai numele cu precizarea de loc. Potrivirea Attalia cu Antalya și Sparta cu Isparta este o citire a numelor, nu o identificare luată dintr-un izvor, și o dăm ca atare. Anul, împrejurarea pătimirii și izvorul vieții nu se găsesc la o sursă care trece testul casei.
Canonizare: Pomenire din Minei, de cinstire veche. Data canonizării nu apare în sursele consultate.
Tradițiile zilei
Pe ziua de 29 octombrie, culegerile clasice nu consemnează niciun obicei legat de data din calendar. Nici Marian, în Sărbătorile la români, nici Niculiță-Voronca, în Datinele și credințele poporului român, nu dau acestei zile un nume popular, o sărbătoare sau o oprire de lucru proprie. Ziua nu e însă în afara calendarului popular: ea cade în cișlegile de toamnă și în zilele de după Sâmedru, iar de acolo vin cele trei rânduieli de mai jos, care o ating. Unde obiceiul atârnă de ziua săptămânii, o spunem limpede, fiindcă acelea se mută de la un an la altul.
A doua Vinerea, când cade după Sâmedru
Niculiță-Voronca scrie că în satele de pe lângă Cernăuți se țineau două Sfinte Paraschive, numite amândouă Vinerelele: cea dintâi la 14 octombrie, pe care unele femei o și posteau, iar a doua după Sfântul Dumitru. A doua nu are dată fixă în culegere, ci e așezată după Sâmedru, deci cade pe vineri. Când vinerea de după 26 octombrie se nimerește la 29 octombrie, ziua aceasta este a doua Vinerea; în ceilalți ani, ea cade la 30 sau 31 octombrie ori la începutul lui noiembrie. Tot de la Voronca vine și oprirea din Mihalcea și Mahala: între Vinerele să nu semeni secară.
Usturoiul, la hotarul Sâmedrului
La Mahala și la Mihalcea, Voronca a cules o rânduiala a semănatului de usturoi: dacă nu l-ai pus până la Sfântul Dumitru, mai bine să nu-l mai pui, că poți avea pagubă. Aceeași culegere dă și dezlegarea, din gura unei povestitoare din Mihalcea: dacă bagi măcar câteva fire în pământ, ca să se cheme că ai pus, poți semăna și după Sfântul Dumitru, fără primejdie. Zilele de la sfârșitul lui octombrie, între ele și 29, sunt tocmai marginea acestei rânduieli, adică răstimpul în care ea se ocolea cu câteva fire puse de formă.
Între sâmbetele morților de toamnă
Voronca arată că în Bucovina erau trei sâmbete ale morților în toamnă: două înaintea Sfântului Dumitru și una înaintea Sfinților Arhangheli, iar în ele se făceau parastase și praznice. Ziua de 29 octombrie cade între cele două dinaintea Sâmedrului, care au trecut, și cea dinaintea Arhanghelilor, care vine. Cea din urmă este sâmbăta pe care calendarul Patriarhiei Române o trece la 7 noiembrie, Moșii de toamnă. Nu e deci o zi de pomenire, ci una din răstimpul dintre pomeniri, ceea ce explică de ce nu are rânduială proprie.
Confuziile care se adună pe această zi vin din vecinătate. Cea mai des întâlnită e alunecarea obiceiurilor de Sâmedru: focul lui Sâmedru, socotelile ciobanilor și hotarul de toamnă al gospodăriei stau la 26 octombrie, nu în zilele care urmează, iar ce se citește pe internet ca obicei de 29 octombrie este de obicei material de Sâmedru împins câteva zile mai încolo. A doua încurcătură sunt Filipii, pomeniți pentru lupi. Ei nu cad la sfârșitul lui octombrie: după un răspuns cules de Grigore Tocilescu și tipărit în 1884, pe care Marian îl dă în notele lui, Filipii se țin șapte de la 10 noiembrie, cu Filipul cel șchiop la 21 noiembrie, alți șapte de la 25 ianuarie până la 2 februarie, iar alți trei, numiți Berbecari, toamna, de la 26 septembrie. Niciunul nu atinge ziua de 29 octombrie. A treia e Vinerea Mare, adică Cuvioasa Parascheva, care e la 14 octombrie; numai a doua Vinerea, cea de după Sâmedru, poate nimeri la 29 octombrie, și atunci doar în anii în care ziua cade vineri.
- Culegere etnograficăElena Niculiță-Voronca, Datinele și credințele poporului român, vol. I, 1903, text integral ↗
- Culegere etnograficăSimion Florea Marian, Sărbătorile la români, vol. I, Cârnilegile, 1898, text integral ↗
Cișlegile de toamnă, vremea nunților
Ziua de 29 octombrie cade în cișlegile de toamnă. Niculiță-Voronca le socotește de la Sfânta Maria, 15 august, și spune limpede că acestea sunt cele mai lungi din an: atunci se fac și cele mai multe nunți, după strânsul din câmp, pentru că este cu ce, toamna fiind bogată. Cișlegile țin până la 15 noiembrie, când se intră în postul Crăciunului, iar lăsatul secului cade de Filipi. Marian numește cișlegi toate zilele de dulce și deosebește cișlegile de iarnă, de la postul Crăciunului până la postul mare, de celelalte cișlegi de peste an, printre care intră și acestea. Așezată la trei zile după Sâmedru, hotarul de toamnă al gospodăriei în culegerea lui Voronca, și la vreo două săptămâni și jumătate înainte de post, ziua se află în ultima parte a acestui răstimp, când nunțile se mai puteau face, dar vremea lor se apropia de capăt.
Știi o tradiție legată de ziua asta, din satul sau din familia ta? Povestește-ne.
Pe 29 octombrie, în istoria României
-
1497
După ce oastea regelui Ioan Albert a fost zdrobită în Codrii Cosminului, la 26 octombrie, în retragerea ei dinspre Suceava, un corp de călărime moldoveană de vreo trei mii de oameni, pus sub comanda vornicului Boldur, a lovit la Lențești gruparea de cavalerie venită din Mazovia în ajutorul regelui, vreo șase sute de lăncieri, și a nimicit-o. Lupta face parte din șirul de ciocniri care au încheiat campania din 1497, cea din urmă mare campanie a lui Ștefan cel Mare. Citește →
-
1688
La moartea lui Șerban Cantacuzino, domn al Țării Românești din 1678, boierii l-au ridicat în scaun pe Constantin Brâncoveanu, fiul surorii domnului mort. Domnia lui a ținut până în 1714 și este răstimpul în care s-au ridicat mănăstirea Hurezi și curtea de la Mogoșoaia, iar tiparnițele de la București și Snagov au scos cărți în română, greacă, slavonă și arabă. Citește →
-
1916
Calendarul istoric comemorativ al Oficiului Național pentru Cultul Eroilor pune la 29 octombrie încheierea primei bătălii de la Târgu Jiu, în care trupele române au respins ofensiva germană îndreptată spre trecătorile Jiului, și dă comanda generalului Ion Dragalina. Data trebuie citită cu grijă: izvoarele vremii datează bătălia după calendarul iulian, 14-17 octombrie 1916, ceea ce în calendarul de astăzi dă 27-30 octombrie, deci sfârșitul ei cade, după sursă, la 29 sau la 30 octombrie.
-
1944
Începe operația de la Budapesta, la care au luat parte și trupele române alături de Fronturile 2 și 3 ucrainene. Data de început e dată deosebit de surse: cronologia principalelor acțiuni militare a Ministerului Apărării Naționale o așază între 30 octombrie 1944 și 15 ianuarie 1945, în vreme ce listele de date dau declanșarea ofensivei la 29 octombrie 1944. Deosebirea vine din ce se socotește drept început, pornirea ofensivei sau intrarea în operație a unităților române.
-
1947
La București, în sala de festivități a Școlii Superioare de Război, a început procesul intentat conducătorilor Partidului Național-Țărănesc. Ținut, după cronologia Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, între 29 octombrie și 4 noiembrie 1947, s-a încheiat cu condamnarea lui Iuliu Maniu și a lui Ion Mihalache la muncă silnică pe viață. Partidul fusese scos în afara legii trei luni mai înainte, după înscenarea de la Tămădău. Citește →
-
1948
În noaptea de 28 spre 29 octombrie a fost arestat episcopul greco-catolic Iuliu Hossu, cel care citise la Alba Iulia, în 1918, hotărârea de unire. Arestarea face parte din șirul de măsuri împotriva Bisericii Române Unite cu Roma, desființată prin actul din 1 decembrie 1948. Hossu nu a mai fost eliberat și a murit la București, la 28 mai 1970. Citește →
-
1967
S-a inaugurat Stadionul Central din Craiova, cu meciul dintre echipele naționale de fotbal ale României și Poloniei.
-
1974
Marea Adunare Națională a adoptat Legea nr. 57/1974 a retribuirii după cantitatea și calitatea muncii, una dintre legile care au așezat cadrul salarizării pentru ultimii cincisprezece ani ai regimului comunist.
Pe 29 octombrie, în lume
-
437
Valentinian al III-lea, împărat al Apusului, s-a căsătorit la Constantinopol cu Licinia Eudoxia, fiica vărului său Teodosie al II-lea, împărat al Răsăritului, legând astfel cele două ramuri ale casei lui Teodosie.
-
1268
Conradin, cel din urmă urmaș pe linie bărbătească al Hohenstaufenilor, a fost executat la Napoli din porunca lui Carol de Anjou, ceea ce a încheiat lupta casei suabe pentru sudul Italiei.
-
1422
Carol al VII-lea a devenit rege al Franței la moartea tatălui său, Carol al VI-lea, deși încoronarea de la Reims a urmat abia în 1429.
-
1591
A fost ales papă Inocențiu al IX-lea, a cărui domnie a ținut numai două luni.
-
1675
Leibniz a folosit pentru prima dată semnul integralei, litera s alungită, în însemnările lui de calcul.
-
1787
A avut loc, la Teatrul Stărilor din Praga, premiera operei Don Giovanni a lui Mozart.
-
1814
A fost lansat la New York vasul de război cu aburi Fulton, proiectat de Robert Fulton, cel dintâi de acest fel.
-
1863
Reprezentanți ai optsprezece state, adunați la Geneva, au căzut de acord asupra înființării comitetului care avea să devină Comitetul Internațional al Crucii Roșii.
-
1914
Imperiul Otoman a intrat în Primul Război Mondial alături de Puterile Centrale.
-
1918
La Wilhelmshaven, refuzul marinarilor flotei germane de a ieși în larg a pornit mișcarea care s-a lățit în toată Germania și a dus la revoluția din noiembrie.
-
1922
Regele Victor Emanuel al III-lea l-a numit pe Benito Mussolini prim-ministru al Italiei, după marșul asupra Romei.
-
1923
A fost proclamată Republica Turcia, după desființarea Imperiului Otoman.
-
1929
Panica de la bursa din New York, rămasă în istorie ca Marțea Neagră, a dus prețurile și mai jos după scăderea din zilele dinainte, deschizând marea criză economică. Citește →
-
1956
Forțele israeliene au intrat în Peninsula Sinai, început al crizei Suezului.
-
1969
La ora 22 și jumătate, de la Universitatea California din Los Angeles s-a trimis cel dintâi mesaj prin ARPANET, către Stanford Research Institute. Legătura a căzut după primele două litere, iar acestea sunt socotite primele cuvinte ale rețelei din care a crescut internetul.
Întrebări frecvente
Ce s-a întâmplat pe 29 octombrie în istoria României?
Trei fapte se desprind. În 1497, călărimea moldoveană condusă de Boldur a nimicit la Lențești ajutorul mazovian trimis regelui polon Ioan Albert. În 1688, boierii l-au ridicat în scaunul Țării Românești pe Constantin Brâncoveanu. În 1948, Securitatea a arestat episcopii Bisericii Române Unite cu Roma, între care Iuliu Hossu. În 1947 a început, după cronologia IICCMER, și procesul conducătorilor Partidului Național Țărănesc.
Ce sfânt este pe 29 octombrie?
Calendarul creștin ortodox pentru 29 octombrie, publicat de agenția de presă a Patriarhiei Române, pomenește pe Sfânta Muceniță Anastasia Romana, precum și pe Cuviosul Avramie sihastrul și pe nepoata lui, Maria din Mesopotamia. Aceeași pomenire apare și în calendarul Bisericii Ortodoxe din America pentru această zi.
Ce s-a întâmplat pe 29 octombrie în lume?
Ziua este cunoscută ca Marțea Neagră: la 29 octombrie 1929, indicele Dow Jones a pierdut aproape 12 la sută la bursa din New York, după aproape 13 la sută în ziua precedentă. Pe aceeași zi cad și proclamarea Republicii Turcia, în 1923, și numirea lui Mussolini ca prim-ministru al Italiei, în 1922.
Când a început domnia lui Constantin Brâncoveanu?
În octombrie 1688, după moartea unchiului său Șerban Cantacuzino. Calendarele istorice românești dau ziua de 29 octombrie, iar o parte a literaturii de specialitate dau 28 octombrie 1688. Brâncoveanu era mare logofăt și avea 34 de ani. Domnia lui a ținut circa 25 de ani, până la mazilirea din 1714.
Ce a fost lupta de la Lențești din 1497?
O acțiune de urmărire dată în dimineața de 29 octombrie 1497, dincolo de Prut, lângă Cernăuți. Circa 3.000 de călăreți moldoveni sub comanda lui Boldur au nimicit un detașament de aproximativ 600 de călăreți mazovieni. A venit la trei zile după bătălia din Codrii Cosminului și a încheiat campania din 1497.
Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână
Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism.