Pe 24 octombrie, în istoria României, Armata a 4-a lupta în 1944 la Carei și Satu Mare, în ultimele zile ale ofensivei din nord-vestul Transilvaniei, murea în 1894 pictorul Gheorghe Tattarescu, deschizătorul neoclasicismului în pictura românească, iar în 1983 se stingea Elie Carafoli, întemeietorul școlii românești de aerodinamică. În lume, la Münster se semna în 1648 Pacea de la Westfalia. În calendarul ortodox este pomenit Sfântul Mare Mucenic Areta.
Sinaxar
Sfinții pomeniți în această zi, așezați în istoria lor.
Cum citim Sinaxarul: viețile sfinților au fost scrise pentru credincioși, de multe ori la mult timp după evenimente, și păstrează felul de a povesti al vremii lor. Aici le punem în contextul istoric: cine a fost fiecare, unde și când a trăit, de ce a fost persecutat sau cinstit și când a fost trecut în rândul sfinților. Spunem deschis ce se sprijină pe documente și ce ne-a rămas doar prin tradiție.
Sfântul Mare Mucenic Areta și mucenicii din Negran
Documentat istoricNegran, cetatea cunoscută în geografia modernă ca Najran, în sudul Arabiei, la granița de nord a Yemenului, era în veacul al VI-lea o cetate creștină din regatul Himyar. Regele himyarit Yusuf As'ar Yath'ar, trecut la iudaism, numit în izvoarele arabe Dhu Nuwas și în Sinaxar Dunaan sau Danaan, a asediat orașul și l-a trecut prin sabie în 523. Episodul nu este o persecuție locală: Himyarul se sprijinea pe Persia sasanidă, iar vecinul lui, regatul creștin Aksum din Etiopia, pe Bizanț. Pe acolo trecea comerțul Mării Roșii, deci stăpânirea sudului Arabiei era o miză între cele două imperii. Împăratul Iustin I a stăruit la regele aksumit Kaleb Ella Asbeha, cel numit în Sinaxar Elesbaan, să intervină, iar expediția pornită în 525 a răsturnat stăpânirea himyarită și a pus Negranul în mâna fiului lui Areta. Se pot data: domnia lui Yusuf, asediul din 523 și campania din 525. Nu se pot data numărul victimelor și amănuntele despre casa lui Areta.
Ce spun izvoarele: Cadrul istoric stă pe izvoare contemporane sau aproape contemporane: scrisoarea siriacă a lui Simeon de Beth Arsham, scrisă în 524, la mai puțin de un an de la fapte, Cartea himyariților și inscripțiile himyarite ale lui Yusuf, care se datează după era himyarită. Prin tradiție au rămas cifra de 427 de clerici și monahi uciși, numele soției, Reuma, și al celor două fiice, precum și amănuntul că fiul, Arian, a scăpat ascuns de localnici. Acestea nu se sprijină pe documente și le dăm ca atare.
Canonizare: Pomenirea lui este mai veche decât procedurile de canonizare moderne și intră în sinaxare pe calea actului grecesc al pătimirii, Martyrium Sancti Arethae. Data unui act de canonizare nu apare în sursele consultate.
- Sursă bisericeascăCalendarul Bisericii Ortodoxe Române, Patriarhia Română, sinaxarul zilei de 24 octombrie ↗
- StudiuJacques Ryckmans, La persécution des chrétiens himyarites au sixième siècle, Nederlands Historisch-Archaeologisch Instituut, Istanbul, 1956 ↗
- DocumentThe Book of the Himyarites, ediție Axel Moberg, Lund, 1924 ↗
Sfinții Mucenici Marcu, Sotirih și Valentin
Tradiție, fără izvoare contemporaneDespre cei trei nu avem decât rândul din Minei și troparul zilei: au fost târâți pe pământ și așa s-au săvârșit. Nu se dau nici locul, nici anul, nici stăpânirea sub care au pătimit, deci nu se pot așeza într-un cadru istoric anume. Târârea ca pedeapsă este însă o practică a dreptului penal roman târziu, rezervată condamnaților de condiție joasă, ceea ce ne spune cel mult că povestirea se mișcă într-o lume romană, nu că episodul ar fi datat. Numele Valentin cere lămurire, fiindcă este cel mai încurcat din zi. Mucenicul Valentin de la 24 octombrie nu are legătură cu Valentin al Romei, de la care vine sărbătoarea comercială de 14 februarie. În calendarul Bisericii Ortodoxe Române, ziua de 14 februarie nu îl pomenește deloc pe Valentin: acolo stau Cuvioșii Auxentie, Maron și Avraam. Valentin preotul Romei se prăznuiește la 6 iulie, iar Valentin, episcopul Umbriei, la 30 iulie.
Ce spun izvoarele: Nimic din afara cărților de slujbă nu sprijină cele trei nume: nu avem act de pătimire, nu avem loc, nu avem an. Rămâne pomenirea liturgică, deci nivelul este tradiție. Golul acesta îl spunem anume, fiindcă celelalte calendare îl umplu cu amănunte luate din auzite. De semnalat și că unele liste dau la această dată, în locul lui Marcu, Sotirih și Valentin, pe Sevastiana și Valerian; calendarul Patriarhiei Române dă primele trei nume.
Canonizare: Data canonizării nu apare în sursele consultate. Pomenirea vine pe calea veche a sinaxarelor, nu a unui act sinodal.
- Sursă bisericeascăCalendarul Bisericii Ortodoxe Române, Patriarhia Română, sinaxarul zilei de 24 octombrie ↗
- Sursă bisericeascăPatriarhia Română, pagina oficială ↗
Sfântul Ierarh Proclu, patriarhul Constantinopolului
Documentat istoricProclu este cel mai bine documentat dintre sfinții zilei, fiindcă a fost om de scaun, nu mucenic dintr-o cetate depărtată. A urmat lui Maximian în 434 și a ținut Constantinopolul până la moartea sa, în 446, adică între Sinodul de la Efes, din 431, și cel de la Calcedon, din 451, anii în care se așeza învățătura despre cele două firi ale lui Hristos. Mai înainte, pe când era episcop de Cizic, a rostit în Constantinopol, către 428 sau 429, o omilie despre Maica Domnului ca Născătoare de Dumnezeu, de față fiind patriarhul Nestorie; predica aceea este una dintre scânteile disputei nestoriene. În 438 a adus de la Comana la Constantinopol moaștele dascălului său, Ioan Gură de Aur, mort în surghiun în 407, și a împăcat astfel partida ioanită cu scaunul patriarhal, de față fiind împăratul Teodosie al II-lea. Mutarea aceea se prăznuiește la 27 ianuarie.
Ce spun izvoarele: Șederea lui în scaun, 434-446, aducerea moaștelor în 438 și omilia despre Născătoarea de Dumnezeu se sprijină pe izvoare bizantine și pe corpusul de omilii păstrat sub numele lui, cercetat critic și editat. Ce rămâne neclar este tocmai ziua pomenirii: în calendarul românesc Proclu se prăznuiește la 20 noiembrie, ca arhiepiscop al Constantinopolului, iar la 24 octombrie apare numai ca adăugire din Minei. Sursele consultate nu spun de ce pomenirea este dublă.
Canonizare: Pomenire de sinaxar, dinainte de procedurile de canonizare moderne. Data nu apare în sursele consultate.
Sfânta Muceniță Sevastiani
Tradiție, fără izvoare contemporaneNumele apare la 24 octombrie doar ca adăugire din Minei, fără o povestire a pătimirii și fără loc. Am căutat numele în calendarul Patriarhiei Române pe toate cele 365 de zile: nu se găsește la nicio altă dată, deci nu avem nici măcar o a doua pomenire de la care să pornim. Forma Sevastiani este femininul lui Sevastian, nume de larg purtat în lumea romană târzie, legat de orașul Sevastia, iar numele singur nu îngăduie nicio datare. Circulă prin calendarele deschise identificări cu o muceniță din Heracleea Traciei, ucenică a Apostolului Pavel; identificarea aceasta nu este sprijinită de sursele pe care le-am putut deschide, deci nu o afirmăm. Ce se poate spune cinstit este că stăm în fața unei pomeniri de nume, cum sunt multe în adăugirile Mineielor, iar tot restul ar fi umplutură.
Ce spun izvoarele: Lipsesc deopotrivă actul de pătimire, locul, anul și stăpânirea. Nu avem nici o a doua pomenire în calendarul românesc. Nivelul este tradiție, iar golul îl spunem limpede, fiindcă aici se nasc cele mai multe afirmații nesprijinite din calendarele de pe internet.
Canonizare: Nu se cunoaște; data canonizării nu apare în sursele consultate.
Sfântul Mucenic Achachie preotul
Tradiție, fără izvoare contemporaneNumele Achachie, scris și Acachie, este unul dintre cele mai purtate din sinaxar, iar aici se nasc confuziile. În calendarul Patriarhiei Române el apare la multe date: Acachie și Codrat la 7 mai, un Acachie preot ucis împreună cu Menandru și Polien la 19 mai, Acachie cel din Scara la 26 noiembrie, un Acachie pus episcop în Verea la 22 iunie, și alții. Cel de la 24 octombrie nu este niciunul dintre aceștia, sau cel puțin nimic din sursele consultate nu îngăduie să fie pus alături de ei. De semnalat anume deosebirea față de Acachie cel din Scara, care nu este mucenic, ci monah pomenit pentru ascultare, și față de Acachie, mitropolitul Cezareei, care în izvoare apare ca potrivnic arian al Sfântului Chiril al Ierusalimului, deci nu este sfânt. Pentru cel de la 24 octombrie rămâne doar calitatea de preot și faptul muceniciei.
Ce spun izvoarele: Nu avem act de pătimire, loc, an sau stăpânire. Singurul lucru care se poate verifica este că numele se repetă în calendar la mai multe date, pe oameni deosebiți, ceea ce face identificările pripite ușoare și greșite. Nivelul este tradiție.
Canonizare: Nu se cunoaște; data canonizării nu apare în sursele consultate.
Sfântul Mucenic Nerdon
Tradiție, fără izvoare contemporaneDintre sfinții zilei, acesta este cel despre care se știe cel mai puțin. Numele apare o singură dată în tot calendarul Patriarhiei Române, chiar la 24 octombrie, și nu este însoțit de nicio povestire. Forma Nerdon nu are o așezare limpede nici în onomastica greacă, nici în cea latină, și se întâlnesc prin manuscrise și forme apropiate, semn că numele a putut fi copiat cu schimbări de la un Minei la altul. În asemenea cazuri cercetarea sinaxarelor arată de obicei una din două: ori un mucenic local, a cărui pomenire s-a păstrat fără povestire, ori un nume ieșit dintr-o greșeală de copist, lipit apoi de ziua respectivă. Care din cele două este nu se poate hotărî cu sursele pe care le-am putut deschide, iar a alege una ar însemna a inventa. Rămâne pomenirea, și atât.
Ce spun izvoarele: Nu avem nimic în afară de numele din cartea de slujbă: nici loc, nici an, nici act de pătimire, nici o a doua pomenire în calendar. Nivelul este tradiție. Spunem anume că nu se știe, în locul unei descrieri plauzibile, fiindcă o descriere plauzibilă ar fi aici pură născocire.
Canonizare: Nu se cunoaște; data canonizării nu apare în sursele consultate.
Tradițiile zilei
Pentru 24 octombrie culegerile etnografice clasice nu consemnează niciun obicei al zilei. Am căutat numele sfinților zilei în ambele volume din Sărbătorile la români ale lui Simion Florea Marian și în Datinele și credințele poporului român ale Elenei Niculiță-Voronca: ziua nu are nici nume popular, nici datină a ei. Ce are ziua este locul ei în calendar, și acela cântărește: cade în cislegile de toamnă și la două zile înainte de Sâmedru, hotarul de toamnă al anului pastoral și al socotelilor. Dacă prin internet circulă vreun obicei pus pe 24 octombrie, în culegerile acestea el nu se găsește.
Moșii de toamnă, în anii când 24 octombrie cade sâmbătă
Moșii de toamnă se fac în sâmbăta de dinaintea Sâmedrului, adică înaintea zilei de 26 octombrie, deci cad pe 24 octombrie numai în anii în care ziua aceasta este sâmbătă; altminteri cad pe 25 sau pe 23, după cum se așază săptămâna. Marian îi pune alături de Moșii de iarnă și spune că amândoi, luați împreună, se numesc Moșii cei mari. La Moși se dă de pomană pentru sufletele morților, iar ce se dă ține de rânduiala de post sau de dulce a părții de an în care cad.
De unde vine impresia că ziua e goală și de unde vine încurcătura: 24 octombrie stă între două zile mari ale calendarului popular, Vinerea Mare sau Cuvioasa Parascheva, pe 14 octombrie, și Sâmedru, pe 26 octombrie. Aproape tot ce se găsește pus pe sfârșitul lui octombrie este, de fapt, material de Sâmedru: focul lui Sâmedru, aprins în ajun, coborârea ciobanilor de la munte, închiderea socotelilor. Acestea nu cad pe 24 octombrie. Marian arată limpede cum lucrează hotarul: Sângiorzul, pe 23 aprilie, și Sâmedru, pe 26 octombrie, taie anul în două jumătăți, iar la ei se dădeau și se încasau chiria pe case, ciștiul pe moșii și camăta pe bani, și se năimeau ciobanii, cârlănarii, văcarii, herghelierii și porcarii pe răstimpul dintre ele. Nici Filipii nu cad aici: cei de iarnă se țin de la 25 ianuarie la 2 februarie, alții de la 10 noiembrie, iar cei trei numiți Berbecari, toamna, de la 26 septembrie, după Marian și după un răspuns cules în 1884 pentru chestionarul lui Nicolae Densusianu.
- Culegere etnograficăSimion Florea Marian, Sărbătorile la români, vol. I, capitolul Cișlegile și capitolul Moșii ↗
- Culegere etnograficăSimion Florea Marian, Sărbătorile la români, vol. II, capitolul Sîn-Georgiu și Sî-Medru, pp. 253-254 ↗
- Culegere etnograficăElena Niculiță-Voronca, Datinele și credințele poporului român, vol. I, 1903 ↗
Cislegile de toamnă și ultimele zile înainte de Sâmedru
Ziua cade în cislegile de toamnă, răstimpul de dulce care ține până la 15 noiembrie, când intră postul Crăciunului. Marian numește cislegi toate zilele de frupt ale anului și deosebește cislegile de iarnă, dintre postul Crăciunului și postul Mare, de celelalte cislegi de peste an. Este vremea nunților de după stransul din câmp, fiindcă după intrarea în post nu se mai cunună. Și mai aproape, 24 octombrie este la două zile înainte de Sâmedru, pe 26 octombrie, pe care Marian îl așază, împreună cu Sângiorzul de pe 23 aprilie, ca una dintre cele două chei ale anului: de la Sângiorz la Sâmedru e jumătatea caldă, de la Sâmedru la Sângiorz cea friguroasă. La Sâmedru se încheia anul pastoral și cel al socotelilor, se întorceau împrumuturile și se plăteau camăta și ciștiul, iar de acolo înainte fiecare gospodar își îngrijea singur vitele.
Știi o tradiție legată de ziua asta, din satul sau din familia ta? Povestește-ne.
Pe 24 octombrie, în istoria României
-
1854
Moare la Constantinopol, în surghiun, pictorul Barbu Iscovescu, unul dintre oamenii revoluției din 1848 din Țara Românească. A lăsat portretele făcute revoluționarilor și pe cel al lui Avram Iancu, lucrate pe viu, care sunt între puținele chipuri de epocă ale generației pașoptiste.
-
1878
Moare Gheorghe Ivașcovici, om politic român din Banat, comite de Caraș și deputat în Dieta Ungariei, dintre fruntașii care au purtat în forurile de la Budapesta pricina românilor bănățeni.
-
1894
Moare la București pictorul Gheorghe Tattarescu, deschizătorul neoclasicismului în pictura românească. Trecut și el prin revoluția din 1848, a pictat sau a prefăcut zugrăveala a câteva zeci de biserici și a pus bazele, împreună cu Theodor Aman, Școlii de Belle-Arte din București, în 1864. Casa lui din București adăpostește muzeul memorial purtând numele său, din Muzeul Municipiului București. Citește →
-
1920
Moare Maria Alexandrovna, mare ducesă a Rusiei, mama reginei Maria a României. Prin ea neamul domnitor de la București se lega de Casa Romanov, iar legătura a cântărit în diplomația dinastică de dinainte de Primul Război Mondial.
-
1944
Armata a 4-a română luptă la Satu Mare și Carei, în ziua a patra a operațiunii din 21-25 octombrie prin care a fost eliberat nord-vestul Transilvaniei, luat de Ungaria prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940. Careiul a fost eliberat pe 25 octombrie, zi însemnată apoi ca Ziua Armatei României. Citește →
-
1983
Moare Elie Carafoli, întemeietorul școlii românești de aerodinamică, membru al Academiei Române și profesor la Politehnica din București. A lucrat la profilurile aripilor care îi purtau numele și la avioanele construite în țară între cele două războaie, iar catedra pe care a ridicat-o a dat mai departe inginerii aerospațiale românești. Citește →
-
1991
Moare Nicolae Sotir, voleibalist român din generația care a dus jocul românesc de volei în rândul celor dintâi din Europa, după ce fusese adus în țară între cele două războaie.
-
1992
Moare la București Amita Bhose, cercetătoarea bengaleză care a tradus întâia dată Eminescu în bengali și a predat bengali și sanscrită la Universitatea din București. Rămâne cel mai însemnat eminescolog venit din afara spațiului european.
-
2009
Se inaugurează Parcela eroilor români de la Cania și se dezvelește Troița eroilor români de pe Dealul Epureni, amândouă în Republica Moldova, ridicate prin Oficiul Național pentru Cultul Eroilor.
Pe 24 octombrie, în lume
-
69
A doua bătălie de la Bedriacum, dată în 24 și 25 octombrie: armata lui Antonius Primus, de partea lui Vespasian, zdrobește oastea împăratului Vitellius și deschide drumul spre Roma. Oastea biruitoare era clădită pe legiunile de la Dunăre, între ele cele din Moesia, provincia care cuprindea atunci și pământul Dobrogei actuale, deci anul celor patru împărați s-a hotărât cu soldați strânși de la noi. Citește →
-
1260
Se sfințește catedrala din Chartres, de față fiind regele Ludovic al IX-lea al Franței, una dintre pietrele de hotar ale goticului înalt.
-
1260
După biruința asupra mongolilor la Ain Jalut și uciderea sultanului Qutuz, Baybars urcă pe tronul Egiptului și întemeiază domnia mamelucilor bahriți.
-
1360
Se ratifică tratatul de la Brétigny, care încheie întâia fază a Războiului de o sută de ani între Anglia și Franța.
-
1590
John White, guvernatorul celei de a doua colonii de la Roanoke, se întoarce în Anglia fără să fi dat de coloniștii pierduți, una dintre cele mai cunoscute dispariții din istoria colonizării Americii de Nord.
-
1596
A doua Armadă spaniolă pornește împotriva Angliei, dar este spartă de furtuni în largul capului Finisterre și silită să se întoarcă în port.
-
1648
Se semnează Pacea de la Westfalia, care încheie Războiul de treizeci de ani și Războiul de optzeci de ani și așază în Europa ordinea de state suverane. Citește →
-
1795
Se semnează a treia împărțire a Poloniei între Rusia, Prusia și Austria, prin care statul polon piere de pe hartă până la sfârșitul Primului Război Mondial.
-
1812
Războaiele napoleoniene: bătălia de la Maloiaroslaveț, în retragerea din Rusia, îl silește pe Napoleon să apuce drumul deja pustiit spre Smolensk.
-
1813
Tratatul de la Gulistan încheie războiul ruso-persan din 1804-1813: Persia qajară cedează Imperiului Rus cea mai mare parte a stăpânirilor sale caucaziene.
-
1851
Astronomul englez William Lassell descoperă sateliții Umbriel și Ariel, care se învârtesc în jurul planetei Uranus.
-
1860
Convenția de la Peking încheie al Doilea Război al Opiului; China Qing cedează Kowloon Imperiului Britanic.
-
1929
Bursa din New York se prăbușește în ziua rămasă în istorie ca Joia Neagră, început al Marii Crize care va atinge și economia românească.
-
1945
Intră în vigoare Carta Organizației Națiunilor Unite și se întemeiază astfel ONU.
-
2003
Concorde face ultimul său zbor comercial, după douăzeci și șapte de ani de transport supersonic de pasageri.
Întrebări frecvente
Ce s-a întâmplat pe 24 octombrie în istoria României?
În 1944, Armata a 4-a română lupta la Carei și Satu Mare, iar Careiul a fost luat prin asalt în noaptea de 24 spre 25 octombrie. În 1894 murea la București pictorul Gheorghe Tattarescu, iar în 1983 se stingea Elie Carafoli, întemeietorul școlii românești de aerodinamică.
Ce sfânt este pe 24 octombrie?
În calendarul ortodox, pe 24 octombrie este pomenit Sfântul Mare Mucenic Areta, împreună cu cei 340 de mucenici uciși alături de el. Potrivit portalului Doxologia, al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Areta a fost căpetenia creștinilor și a fost ucis primul, înaintea celorlalți mucenici pomeniți în aceeași zi.
Ce s-a întâmplat pe 24 octombrie în lume?
În 1648, la Münster, era semnat instrumentul Păcii de la Westfalia, între împăratul romano-german și regele Franței. În anul 69 se dădea a doua bătălie de la Bedriacum, câștigată de armata flaviană clădită pe legiunile de la Dunăre. În 1945 intra în vigoare Carta Organizației Națiunilor Unite.
De ce este importantă ziua de 24 octombrie 1944?
Pentru că atunci s-a dat asaltul final al ofensivei din nord-vestul Transilvaniei. Corpul 6 Armată, cu diviziile 9, 18 și 21 infanterie, a cucerit Careiul în noaptea de 24 spre 25 octombrie, iar regimentele 34 și 40 au ridicat tricolorul pe primăria orașului.
Cine a fost Gheorghe Tattarescu, mort pe 24 octombrie 1894?
Un pictor născut în octombrie 1820 la Focșani și format la Academia San Luca din Roma, între 1845 și 1851. A pictat peste 50 de biserici între 1853 și 1892, printre care Catedrala Mitropolitană din Iași, și a întemeiat cu Theodor Aman Școala de Belle-Arte din București, în 1864.
Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână
Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism.