Coloana fără sfârșit, inaugurată la Târgu Jiu pe 27 octombrie 1938

Pe 27 octombrie 1938, la Târgu Jiu, a fost inaugurat ansamblul ridicat în amintirea celor căzuți în Primul Război Mondial. Coloana fără sfârșit, piesa lui cea mai cunoscută, era de fapt terminată de aproape un an: modulele fuseseră turnate și montate în toamna lui 1937, iar vara lui 1938 a fost folosită pentru alămire. Ceea ce s-a petrecut pe 27 octombrie a fost sfințirea și predarea publică a întregului ansamblu.

Ce s-a inaugurat la Târgu Jiu pe 27 octombrie 1938?

Pe 27 octombrie 1938 a fost inaugurată Coloana fără sfârșit, împreună cu lucrările în piatră ale ansamblului brâncușian de la Târgu Jiu. Nu a fost dezvelirea unei singure sculpturi, ci punerea în folosință a unui întreg traseu urban, gândit pe o axă care traversează orașul de la Jiu spre răsărit.

Dosarul oficial al UNESCO descrie ansamblul ca o axă conceptuală de aproximativ 1.500 de metri. La un capăt, în parcul care îi poartă numele sculptorului, se află Masa tăcerii, Aleea scaunelor și Poarta sărutului. La celălalt capăt, în Parcul Coloanei, stă Coloana fără sfârșit. Între ele, Calea Eroilor face axa vizibilă pe teren și trece pe lângă biserica Sfinților Apostoli Petru și Pavel, o construcție mai veche pe care Brâncuși a lăsat-o pe axă, integrând-o în compoziție.

Cine a comandat monumentul și de ce?

Comanda a venit de la Liga Națională a Femeilor Gorjene, condusă de Areția Tătărescu, și avea un scop precis: un monument pentru soldații gorjeni căzuți în Primul Război Mondial. Prima solicitată a fost Milița Petrașcu, eleva lui Brâncuși, care a refuzat și l-a recomandat pe maestrul ei. Areția Tătărescu și soțul ei, Gheorghe Tătărescu, atunci prim-ministru, i-au dat sculptorului libertate deplină și sprijin material.

Alegerea nu a fost un capriciu. Brâncuși lucrase la tema coloanei încă din anii Parisului: primele crochiuri în lemn apar în fotografiile de atelier din 1917, iar până în jurul anului 1930 făcuse șapte coloane de lemn și una de ghips. În 1926 își dorise o coloană la New York, de trei ori mai înaltă decât obeliscul Washington. Comanda din Gorj i-a dat, la 61 de ani, singura ocazie de a ridica una la scara pe care o visa.

Cum a fost făcută Coloana: ce spun documentele inginerești

Partea tehnică a fost opera inginerului Ștefan Georgescu-Gorjan, inginer-șef la Atelierele Centrale Petroșani. În august 1937 Brâncuși a stat în casa lui din Petroșani și acolo au fost fixate dimensiunile monumentului. Prototipul modulelor a fost lucrat în lemn de tei, iar sculptorul a tăiat el însuși o fațetă a modelului de turnare. Pe 2 septembrie 1937 Brâncuși a plecat la Paris, lăsându-i lui Gorjan turnarea, miezul de oțel, fundația, transportul și montajul.

Soluția inginerească este simplă și de aceea rezistentă: un stâlp de oțel înfipt într-o fundație masivă de beton, pe care se înșiră module tubulare de fontă. Lucrările s-au desfășurat între 15 august și 15 noiembrie 1937, fără accidente. La începutul lui noiembrie 1937 Brâncuși a venit pe șantier și a privit montarea câtorva module. Alămirea, adică acoperirea cu strat de alamă care dă Coloanei culoarea ei, a fost făcută în vara anului 1938, sub supravegherea directă a sculptorului.

• 15 module întregi, plus două jumătăți de modul la capete
• modul cu latura bazei mici de 450 mm, latura bazei mari de 900 mm și înălțimea de 1.800 mm
• proporția 1:2:4, aceeași în fiecare modul
• fontă alămită, înșirată pe un miez de oțel prins în fundație de beton
• turnare și montaj la Atelierele Centrale Petroșani și la Târgu Jiu, 1937

Câți metri are Coloana fără sfârșit?

Răspunsul scurt este puțin peste 29 de metri, însă cifra exactă nu este una singură în sursele serioase. Pagina de prezentare a Centrului de Cercetare, Documentare și Promovare „Constantin Brâncuși”, instituția care administrează ansamblul, dă 29,33 metri. Textul Soranei Georgescu-Gorjan, fiica inginerului și cea care a publicat arhiva familiei, dă 29,35 metri.

Diferența de doi centimetri nu este o greșeală de aritmetică, ci rezultatul firesc al felului în care se măsoară un monument: cu sau fără plinta prismatică de la bază, înainte sau după intervențiile de consolidare. Când o cifră circulă în două variante apropiate, cinstit este să fie arătate amândouă, nu aleasă una și prezentată ca definitivă.

Mitul tractorului: ce se spune și ce se poate dovedi

Povestea cea mai răspândită despre Coloana fără sfârșit spune că, în primii ani ai regimului comunist, autoritățile ar fi încercat să o smulgă din fundație cu un tractor, sau chiar cu un tanc, și ar fi renunțat pentru că monumentul nu a cedat. Legenda are o logică internă care o face credibilă: ansamblul fusese plătit de soția unui prim-ministru liberal, iar sculptorul era, în anii aceia, ținut departe de recunoașterea oficială.

Ce se poate dovedi este mai puțin spectaculos. Arhiva Gorjan, publicată online de Centrul „Constantin Brâncuși” împreună cu Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Optoelectronică, consemnează că Sorana Georgescu-Gorjan a luptat pentru păstrarea integrității monumentului și s-a împotrivit ideii de a-l clona, dar nu pune la dispoziție un document despre o tentativă de demolare. Nici bibliografia ei de specialitate, care numără zeci de titluri despre Coloană, nu cuprinde un studiu pe tema aceasta.

Prin urmare: povestea circulă masiv în presă, însă nu am găsit publicat actul de arhivă care să o susțină. Lipsa dovezii nu răstoarnă povestea în contrariul ei, adică nu dovedește că regimul ar fi protejat monumentul. Înseamnă doar că, până la publicarea unui document, aceasta rămâne o relatare neverificată. Ce este sigur, și la fel de grăitor, este că Coloana a stat mai bine de jumătate de secol fără întreținere serioasă și a ajuns să fie restaurată abia la cumpăna dintre milenii, proiect pentru care Sorana Georgescu-Gorjan a scris studiul istoric.

Ce s-a schimbat în 2024, când UNESCO a înscris ansamblul?

Ansamblul a intrat în Lista Patrimoniului Mondial în 2024, prin decizia 46 COM 8B.24 a Comitetului Patrimoniului Mondial, adoptată la sesiunea a 46-a, ținută la New Delhi. Criteriile reținute sunt (i) și (ii): capodoperă a geniului creator și rol hotărâtor în răspândirea artei publice legate de loc. Suprafața bunului este de 26,58 hectare, iar zona tampon de 78,05 hectare.

Drumul până acolo a fost lung și merită spus pe scurt, pentru că arată cum se lucrează la un astfel de dosar. Ansamblul a fost pus pe lista indicativă a României la 1 martie 1991. Consiliul Local Târgu Jiu a hotărât începerea procedurilor la 20 februarie 2011. În 2015 România a retras candidatura după raportul de evaluare al ICOMOS. În 2016 Institutul Național al Patrimoniului a comandat un dosar nou, întocmit de expertul Barry Gamble, depus în ianuarie 2018 și declarat conform din punct de vedere tehnic în martie 2018. Înscrierea a venit la 27 iulie 2024.

Decizia nu este doar un titlu de onoare. Ea vine cu recomandări precise pentru România: evaluări de impact asupra patrimoniului pentru proiectele de dezvoltare, grijă la materialele folosite pentru pavaje, mobilier și iluminat, arhivarea documentației de intervenție și, cel mai greu de pus în practică, studierea posibilității de a îngropa sau de a devia linia de cale ferată care taie Calea Eroilor. Axa pe care Brâncuși a gândit ansamblul este, la aproape nouăzeci de ani de la inaugurare, tăiată de un tren.