27 octombrie 1948: arestarea episcopilor greco-catolici, după calendar

Pe 27 octombrie 1948, la ora trei după-amiază, a fost arestat episcopul Ioan Suciu. În noaptea următoare au fost ridicați ceilalți ierarhi greco-catolici rămași în funcție. Arestarea episcopilor greco-catolici nu a fost o izbucnire, ci ultimul punct al unui calendar lucrat din august, pe zile, în ședințe de comisie. Documentele acelui calendar se păstrează și au fost publicate.

Ce s-a întâmplat pe 27 și 28 octombrie 1948?

Arestarea episcopilor greco-catolici s-a petrecut în două valuri, la o distanță de câteva ore. Studiul lui Florin Gatea despre episcopul Iuliu Hossu, publicat în revista științifică a Universității de Stat din Moldova, dă următoarea ordine: pe 27 octombrie a fost arestat Ioan Suciu, pe 28 octombrie Ioan Bălan și Valeriu Traian Frențiu, iar în noaptea de 28 spre 29 octombrie Iuliu Hossu, Vasile Aftenie și Alexandru Rusu. Hossu a fost ridicat din casa fratelui său, Ioan Hossu, și dus în subsolurile Ministerului de Interne.

Seria documentară publicată de Episcopia Greco-Catolică de Oradea precizează ora primei arestări, 27 octombrie la 15.00, și adaugă că împreună cu ierarhii au fost ridicați până la 40 de preoți și canonici din jurul lor. Operațiunea a lăsat o biserică de aproximativ un milion și jumătate de credincioși, cifră dată în memoriul episcopilor din 1956, fără niciun episcop în libertate.

Cum a fost pregătită operațiunea: calendarul din arhive

Aici stă miezul documentar al zilei de 27 octombrie. Nu avem de-a face cu o reconstituire din amintiri, ci cu un șir de acte datate, păstrate în Arhivele Naționale Istorice Centrale, în arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în Arhiva Mitropoliei Blajului și în arhivele Vaticanului. Procesul-verbal al ședinței din 27 octombrie 1948 de la Ministerul de Interne a fost publicat pentru prima dată de Adrian Nicolae Petcu, în 2004.

• 15 mai 1948, mitropolitul Nicolae Bălan face la Blaj un apel public de revenire la ortodoxie, iar pe 6 iunie patriarhul Justinian Marina face un apel asemănător
• 17 iulie, 3 august și 4 august 1948, denunțarea concordatului, reforma școlară și legea cultelor
• 29 august 1948, se formează o comisie a Comitetului Central care împarte operațiunea în trei etape
• 13 septembrie 1948, a doua ședință aprobă un calendar de acțiune pe zile pentru etapa întâi
• 17 septembrie 1948, decretele 243 și 1596 scot episcopii din eparhiile lor
• noaptea de 26 spre 27 septembrie 1948, preoții sunt ridicați din somn și se strâng semnături pentru delegați
• 1 octombrie 1948, adunarea de la Cluj, cu 36 de preoți, urmată de o primire la Patriarhie pe 3 octombrie
• 15 octombrie 1948, un ordin de comisie cere lichidarea comunităților care nu au trecut
• 27 și 28 octombrie 1948, arestarea episcopilor

Ordinele administrative merg în paralel. Ministerul Cultelor emite patru dispoziții, pe 6, 15, 16 și 28 octombrie, ultima prin circulara 39.387/1948. Securitatea trimite circulare pe 14, 16 și 27 octombrie, cea din urmă privind listele de semnături. Pretura Reghin dă pe 25 octombrie un ordin de preluare a bisericilor. Cine citește aceste piese una după alta vede o mașinărie, nu o întâmplare.

Ce spun documentele despre adeziunile din toamna lui 1948?

Spun, în primul rând, că adeziunile au fost greu de obținut. Un raport al Ministerului Cultelor din perioada 4-11 septembrie 1948 clasifica preoții greco-catolici astfel: 18 favorabili, 77 ostili și 47 indiferenți. La începutul operațiunii se știa de numai patru preoți dispuși să acționeze. În Arhidieceza Blajului existau în jur de 700 de unități parohiale.

Episcopul Hossu a fost reținut la rezidența lui între 30 septembrie și 3 octombrie, ca să nu poată împiedica adunarea de la Cluj. Dăduse mai înainte o circulară prin care amenința cu excomunicarea pe cei care ar lua parte la ea. Adunarea s-a ținut totuși, în sala de gimnastică a Liceului „George Barițiu”, cu 36 de preoți dintr-un cler de mii.

Cifra care circulă cel mai des despre adunarea de la Alba Iulia, din 21 octombrie 1948, este un procent de 87 la sută de răspunsuri afirmative. Ea apare în memoriul episcopilor greco-catolici din 1956 ca rezultat anunțat de regim, nu ca rezultat verificat de cineva din afară. Citată corect, cifra spune ce a pretins administrația, nu ce au ales credincioșii.

Decretul 358 din 1 decembrie 1948 a desființat exact ce?

Decretul 358 din 1 decembrie 1948 constată că organizațiile centrale și statutare ale cultului greco-catolic încetează să existe, iar averea organizațiilor centrale trece la stat. Împărțirea bunurilor a fost făcută prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1719 din 27 decembrie 1948.

De aici vine cea mai răspândită confuzie despre acest episod. Data care se ține minte este 1 decembrie 1948, însă decretul a venit după ce totul fusese făcut: episcopii erau de o lună în arest, bisericile fuseseră preluate prin ordine de pretură, iar recunoașterea oficială a ierarhilor fusese retrasă pe rând încă din septembrie. Ioan Suciu a pierdut recunoașterea pe 3 septembrie, Valeriu Traian Frențiu, Alexandru Rusu, Ioan Bălan și alții pe 17 septembrie, iar Iuliu Hossu, ultimul, pe 8 noiembrie 1948, prin publicare în Monitorul Oficial. Decretul nu a desființat o biserică vie, ci a înregistrat în drept o situație pe care administrația o crease deja în fapt.

Unde s-au sfârșit episcopii?

Traseul este documentat: subsolurile Ministerului de Interne la București, apoi Dragoslavele, fosta rezidență patriarhală de vară transformată în loc de detenție, apoi Sighetul, iar mai târziu Curtea de Argeș și Căldărușani. Durata detenției de la Sighet este consemnată cu o precizie care spune totul despre felul în care au ținut socoteala cei închiși acolo: patru ani, șapte luni și 11 zile.

Niciunul dintre cei arestați în octombrie 1948 nu a mai fost repus în scaun. Pe 2 iunie 2019, pe Câmpia Libertății de la Blaj, papa Francisc a beatificat șapte episcopi greco-catolici români: Valeriu Traian Frențiu, Iuliu Hossu, Alexandru Rusu, Ioan Bălan, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu și Vasile Aftenie.

Anii morții sunt consemnați de Biserica Română Unită cu Roma pe pagina ei oficială: Vasile Aftenie în 1950, la aproximativ 50 de ani, după bătăi în arestul Securității, Valeriu Traian Frențiu în 1952, Ioan Suciu în 1953, Tit Liviu Chinezu în 1955, Ioan Bălan în 1959 și Alexandru Rusu în 1963, la Gherla. Aceeași pagină arată că ierarhii au fost mai întâi ținuți la Dragoslavele, apoi la mănăstirea Căldărușani, iar din mai 1950 la Sighet.

Ce rămâne în dispută și ce s-a lămurit

Rămân în dispută câteva amănunte de cronologie. Studiul academic citat mai sus pune arestarea lui Bălan și a lui Frențiu pe 28 octombrie, seria documentară a Episcopiei de Oradea dă ora 15.00 a zilei de 27 octombrie pentru Suciu, iar pagina oficială a Bisericii Române Unite vorbește despre arestarea tuturor celor șase episcopi în 28 și 29 octombrie, pe Suciu ridicându-l din casa parohială de la Sibiu. Diferența de o zi nu schimbă fondul, dar arată că până și pentru un episod atât de recent cronologia se stabilește din surse care nu se suprapun perfect.

Rămâne de asemenea nelămurit un punct din biografia lui Iuliu Hossu. Rapoarte ajunse la Vatican arată că o parte a detenției lui s-ar fi petrecut în Uniunea Sovietică, la portul minier Nikolaev. Informația este consemnată în studiul lui Florin Gatea ca provenind din acele rapoarte, nu dintr-un dosar de penitenciar, și atât timp cât nu apare documentul de transfer, ea rămâne neverificată.

Ce s-a lămurit este, în schimb, substanțial. Nu se mai poate susține că desființarea a fost rezultatul unei mișcări de jos, pornite din rândul preoților. Rapoartele proprii ale administrației, care numărau 77 de preoți ostili față de 18 favorabili, și calendarul de acțiune aprobat în comisie pe 13 septembrie spun limpede de unde a venit hotărârea. Lipsa adeziunii nu dovedește, la rândul ei, că niciun preot greco-catolic nu a trecut de bunăvoie: rapoartele chiar îi numără pe cei favorabili. Măsurat cu mijloacele vremii, ce s-a petrecut în octombrie 1948 a fost o operațiune administrativă și polițienească, pusă în act după un orar.